Ne-a părăsit pentru totdeauna Eugen Simion! Mi-a fost aşa de teamă de o asemenea veste…

Cultura românească este în doliu, Academia Română este în doliu, generaţii întregi de profesori sunt în doliu!

A fost mentorul meu, mi-a fost profesor la Universitatea din Bucureşti, mi-a îndrumat lucrarea pentru obţinerea gradului didactic l, iar peste ani ne-a onorat şi înnobilat cu prezenţa sa maiestuoasă şi colaborarea prestigioasă la numeroase acţiuni cultural-ştiinţifice în judeţul Dâmboviţa. I-am cunoscut şi universul familial, universul bibliotecii personale şi camera de lucru – bun gust şi rafinament (aşa cum rafinată i-a fost întreaga existenţă), nimic strident, păşeam ca într-un loc sacru, încărcat de semne şi armonie… Universul prietenilor, al discipolilor şi numeroase personalităţi din lumea culturală şi ştiinţifică de la noi, din Republica Moldova şi nu numai se reuneau, la fiecare 25 mai, la Academia Română ori la sediul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă pentru a-l sărbători cu ocazia zilei sale de naştere. Era un privilegiu sa-i fii în preajmă!

A păstorit magistral generaţii întregi şi-i mulţumim cu onoare, respect şi aleasă preţuire pentru tot ceea ce a făcut pentru noi, pentru cultură, pentru ţara pe care a iubit-o cu adevărat şi a slujit-o cu devotament prin armele culturii ca un patriot autentic, nedisimulat.

Devenit membru titular al Academiei Romane în 1992, academicianul Eugen Simion a avut două mandate de preşedinte (1998-2006) şi unul de vicepreşedinte (1994-1998) al Academiei Române, pe care a reformat-o şi căreia i-a redat demnitatea. A fost directorul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă şi al Institutului de Istorie şi Teorie Literară George Calinescu.

Academicianul Eugen Simion a trudit mult, aşa cum trudit era şi cuvântul său scris. Eugen Simion eseistul, istoricul literar, criticul literar si teoreticianul literar a creat mult, a clădit mult, a construit, a înălţat! A creat opere şi instituţii, devenind el însuşi, aşa cum s-a spus, o instituţie la care ne vom întoarce mereu şi tocmai de aceea este îndreptăţită afirmaţia că, prin plecarea sa dintre noi, dispare o întreagă lume, se încheie o epocă…

Este cel care a creat colecţia Opere fundamentale şi Dicţionarul general al literaturii române, care vin să încununeze seria creaţiilor Eugen Simion.

Vă mulţumim pentru tot, domnule profesor!

Orele de curs cu dumneavoastră la Universitatea din Bucureşti erau motiv de bucurie, amfiteatrul devenea neîncăpător… Retrăiesc, cu emoţie şi recunoştinţă, acele clipe…

Rămânem cu amintirea privilegiului de a vă fi fost în preajmă şi deplângem plecarea dumneavoastră pe urmele paşilor pierduţi… Vom vărsa o lacrimă în semn de pios omagiu pe paginile scrierilor dumneavoastră cu valoare de tezaur, tezaur pentru cultura romanească şi, astfel, veţi rămâne veşnic nu numai în sufletele, ci şi în casele noastre.

O pierdere incomensurabilă pentru cultura română! Suntem mai săraci fără dumneavoastră!

Regrete eterne, domnule profesor!

Durere şi tristeţe fără margini!

Ne veţi lipsi teribil!

Drum lin, Dumnezeu să vă odihnească în pace sufletul atât de nobil!