Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre.

Este și va rămâne un mare scriitor, romancier, journalist, editor,scenarist și regizor dar nu numai atât. Doar un simplu episod deosebit aș vrea să-l menționâm acum. A fost autorul unui film care a zguduit cultura românească” Diminețile unui băiat cuminte”. Un film în aparență normal, dar a șocat. Nu a spus lucruri neașteptate. Dar după ce stai puțin să meditezi, realizezi că a fost un film mare.  Dar în stilul lui.  În contextul în care autorii erau prinși în dilemele dramatice: ce să spună și ce să nu spună, și cum să spună ce vor totuși să spună. Telu a făcut un film surprinzător. În aparență un film realist” liniștit”, cu un farmec deosebit al sincerității sale. Țin minte că acel film a avut un impact liberator. Hai să vedem realitatea așa cum este, dincolo de dilemele ideologice ale conformismului sau al revoltei.

Telu a creat instituții de producere și difuzare a literaturii, dar a fost mereu un mare romancier. Discutam între noi cum am putea să-l caracterizăm mai bine pe Telu. Desigur, cum l-am simțit noi. Un stil ”așezat”, dar cu mari profunzimi, având la bază valori filozofice și culturale ale unei societăți moderne în schimbare.

Telu a trecut în neființă, dar a rămas viu în conștiința noastră. A rămas viu, mai aproape ca niciodată.

Dumnezeu să-I odihnească  în liniște și pace

Lulu și Cătălin