Sfârşitul unei vieţi exemplare: sociologul, demograful şi statisticianul Traian Rotariu (12.02.1943 – 29.12.2021)

Comunitatea sociologilor din România aduce un omagiu postum celui care a fost un reper intelectual şi moral, Traian Rotariu, creator de instituţii şi de direcţii de cercetare ştiinţifică în slujba adevărului şi a patriei.

Redăm, cu unele modificări şi adăugiri, un scurt material biografic din Revista Română de Statistică, Arhiva INS, 2018.

„Traian Rotariu s-a născut la 12 februarie 1943 în localitatea Stejărişu, judeţul Sibiu. A urmat cursurile şcolii generale şi ale liceului în oraşul Agnita. În 1960, a intrat ca student la Facultatea de Matematică a Universităţii din Cluj, pe care a absolvit-o în 1965. A fost repartizat ca profesor de matematică la liceul din Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud, unde a lucrat trei ani. În 1968 a fost angajat ca cercetător la nou înfiinţatul Laborator de sociologie de pe lângă catedra de filosofie din Facultatea de Istorie şi Filosofie a universităţii clujene. Între timp se înscrise la cursurile fără frecvenţă ale specializării filosofie din cadrul aceleiaşi facultăţi, obţinând în 1972 şi licenţă în filosofie. În 1973 participă la un concurs, organizat de Ministerul Învăţământului, şi câştigă o bursă doctorală în Franţa (Școala şi mobilitatea socială), sub îndrumarea eminentului sociolog Raymond Boudon, pe care o va suţine trei ani mai târziu, în 1977. După întoarcerea în ţară va fi încadrat la catedra de filosofie cu normă didactică de asistent, deoarece laboratorul dedicat cercetării s-a desfiinţat în contextul măsurilor de restrângere şi chiar eliminare a activităţilor de cercetare şi învăţământ în domeniul ştiinţelor sociale (sociologie).

Cariera sa didactică va continua, până în 1989, în cadrul catedrei de filosofie, cu seminarii şi cursuri de metodologie a cercetării, devenind şi titularul cursul de demografie. Din 1990 participă la construirea specializării sociologie la Universitatea din Cluj, pentru ca în 2001 să se implice în organizarea noii Facultăţi de Sociologie şi Asistenţă Socială, al cărei prim decan a fost până în 2007. În 1994, dobândeşte titlul de profesor şi conducător de doctorat în cadrul departamentului de sociologie. Activitatea sa didactică este extrem de variată. Fiind unul dintre puţinii specialişti din Cluj la momentul renaşterii sociologiei, în 1990, a fost nevoit să susţină o gamă mai largă de cursuri. Totuşi, centrul de greutate al activităţilor didactice a fost reprezentat de cursurile de metodologie, statistică socială şi demografie.

În 2002, împreună cu alţi colegi de diferite specializări din Universitatea Babeş-Bolyai, înfiinţează o unitate de cercetare multidisciplinară a problemelor populaţiei, sub denumirea Centrul de studiere a populaţiei, pe care l-a şi condus ca director (2002-2015). Din anul 2007 a coordonat şi revista ştiinţifică editată de acest centru, Revista Română de Studii ale Populaţiei (Romanian Journal of Population Studies).

În anul 2010 a primit titlul de doctor honoris causa al Universităţii 1 Decembrie din Alba Iulia. După pensionare, în 2012, devine profesor emerit al departamentului de sociologie de la universitatea clujeană şi din 2015 director onorific al Centrului de studiere a populaţiei.

Preocupările sale în domeniul demografiei şi statisticii s-au materializat în numeroase studii şi cărţi. Dintre volume dedicate acestor domenii, menţionăm:

–  Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale, Iaşi, Polirom, 1999, (coordonator şi coautor)

–  Demografie şi sociologia populaţiei. Fenomene demografice, Iaşi, Polirom, 2003

–  Populaţia României. Trecut, prezent şi viitor , Cluj, Presa Universitară Clujeană, 2006 (coordonator împreună cu S. Bolovan şi I. Bolovan)

–  Demografie şi sociologia populaţiei. Structuri şi procese demografice, Iaşi, Polirom, 2009,

–  Studii demografice, Iaşi, Polirom, 2010, 342p.

–  Demografia României în perioada postbelică (1948-2015), Iaşi, Polirom, 2017 (împreună cu L. Dumănescu şi M. Hărăguş)

O componentă deosebită a activităţii de cercetare statistico-demografică o constituie coordonarea programului de reconstituire a datelor culese cu ocazia recensămintelor desfăşurate pe teritoriul Transilvaniei, între 1850 şi 1941. Rezultatele pe localităţi, cu denumirile lor de azi şi organizate pe actuala împărţire, administrativ-teritorial sunt publicate în seria Studia Censualia Transsilvanica, cele 17 volume cuprinzând informaţii extrase din materialele originare ale recensămintelor generale din 1850, 1857, 1869, 1880, 1890, 1900, 1910, 1930 şi 1910, 1930 şi 1910, 1930 şi 1941 din recensământul agricol şi ale recensământului 1941, în aceeaşi serie fiind incluse şi două volume referitoare la mişcarea populaţiei între 1901 şi 1910, cu informaţii pe ani şi pe aşezări.

Alte volum reprezentative elaborate de Traian Rotariu:

– Școala şi mobilitatea socială în ţările capitaliste dezvoltate, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

–  Ancheta sociologică şi sondajul de opinie . Teorie şi practică, Iaşi, Polirom, 1997/2006 (împreună cu Petru Iluţ)

–  Inerţie şi schimbare. Dimensiuni sociale ale tranziţiei în România, Iaşi, Polirom, 2012 (coordonator împreună cu Vergil Voineagu)

–  Fundamente metodologice ale ştiinţelor sociale, Iaşi, Polirom, 2016”.

(din Revista Română de Statistică, Arhiva INS, 2018)