- Felicitări pentru publicarea volumului într-un context marcat de atenția publică îndreptată spre furnizorii publici și privați de servicii sociale de îngririre. Vă rugăm să ne spuneți care au fost premizele publicării acestui volum?
Creșterea numărului de instituții rezidențiale private asociat cu implicarea în acest domeniu a unor persoane care nu au calificările profesionale necesare. Anticipam că administrarea acestor instituții de persoane necalificate poate permite apariția unor situații de criză, abuz, neglijare, încălcări ale legii. Realitățile ,, azilelor groazei,, descrise în media în vara acestui an a confirmat că situația este mult mai gravă datorită factorilor asociați lipsei de calificare, stresului profesional, interesului exclusiv pentru profit și a mecanismelor psihologice de instalare progresivă a unor practici centrate pe abuzuri fizice, emoționale etc.
- Ce aduce nou aceasta carte față de literatura existentă?
Elementele de noutate ale acestei lucrări constau în acoperirea prin cele 20 de capitole publicate a unei diversități de informații privind asistența persoanelor vârstnice instituționalizate. Fără a avea pretenția de publicare exhaustivă a unui ,, pachet necesar pentru îngrijirea rezidențială,, ne-am propus să includem în același volum într-o manieră succintă teorii asupra vârstei a III a și instituționalizării, informații practice privind standardele de îngrijire, politicile sociale, elemente de legislație, tehnici de comunicare, de medicină socială, management, deontologie șamd.
- Care au fost cele mai mari provocări întâmpinate în realizarea volumului?
Datorită numărului de 21 de autori cea mai importantă provocare a fost aceea de a evita suprapunerea informațiilor redactate și coerența subiectelor propuse.
- Ce rezultate de cercetare v-au suprins cel mai mult?
Datorită numărului relativ mare de autori și a diversității de specializări a acestora am asistat ca în capitolele lucrării să identificăm prezența unei sinonimii excesive în terminologia utilizată: ex. persoană vârstnică, senior, persoană de vârsta a III a , pacient, vârstnic instituționalizat etc. Aceeași situație a fost regăsită și cu referire la instituțiile de protecție socială analizate: azil / instituție rezidențială, centru social de îngrijire. Acolo unde a fost cazul s-au găsit împreună cu autorii elemente de consens terminologic.
- Care este principala concluzie rezultată după publicarea acestei lucrări?
Recunoscând complexitatea temei putem admite că acest volum colectiv acoperă pe aproximativ 500 de pagini nevoile de informație privind îngrijirea rezidențială a persoanelor vârstnice din România.
- Cui se adresează această lucrare?
Asistenților sociali, psihologilor, medicilor, specialiștilor din domeniul inspecției sociale, celor care conduc instituții rezidențiale, studenților din diferite domenii ale științelor sociale dar și publicului larg interesat de problematica instituționalizării persoanelor vârstnice.
Vă mulțumim pentru timpul acordat!
Mai multe detalii privind cartea sunt disponibile la adresa: polirom.ro
