Andrei Ursu este director științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD) din anul 2021. Recent, domnul Ursu, a coordonat volumul „Căderea unui dictator – Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989” (Editura Polirom, 2022), în care sunt prezentate detaliat evenimentele și efectele Revoluției din 1989 asupra societății române contemporane. O semnalare a evenimentului de lansare de carte este disponibilă pe platforma line onșRomânia Socială la următorul link: 
https://www.romaniasociala.ro/caderea–unui–dictator–razboi–hibrid–si–dezinformare–in–dosarul–revolutiei–din-1989/

Fiind prezentă la evenimentul de lansare de carte, am avut ocazia de a-l felicita personal pe domnul Andrei Ursu pentru apariția editorială și l-am invitat la un scurt dialog despre procesul dezvoltării și publicării unui astfel de volum. Interviul este inserat mai jos:

• Ce anume v-a motivat să abordați această temă?
• În primul rând nedreptatea. Împreună cu colegii de la CNSAS, și mai ales datorită colegului american, am înțeles mistificarea Revoluției. Mi-a devenit evidentă dimensiunea și miza juridică a mistificării pentru cadrele de Securitate și agenții săi de influență. E vorba de asigurarea impunității colegilor din rețeaua de teroriști (“rezistenții”). După 22 decembrie, aceștia au ucis, sau au dus, cu buna știință, la uciderea a peste 1000 de victime. O societate democratică are nevoie de dreptate juridică, astfel încât crimele să nu se mai repete. Și pentru că oamenii să poată avea încredere în instituții, în justiție, în statul de drept. 

Bineînțeles, a fost vorba și de nevoia de adevăr. Imperativul să ne cunoaștem istoria. În acest caz, să înțelegem chiar momentul eroic al societății românești din decembrie 1989, pentru care am fost admirați atunci pe plan internațional, dar care a fost distorsionat și trivializat de “legendele” plantate de Securitate. O culme a insultei pentru curajul revoluționarilor este că aceste distorsiuni (lovitura de stat, amestec extern, conspirații KGB-iste) au avut originea chiar în fantasmele fostului dictator, pentru înlăturarea căruia poporul român și-a riscat viața și, în peste o mie de cazuri, a plătit cu viața.

• Care a fost cea mai mare provocare în elaborarea acestui volum?
• Ca cercetător, au fost desigur momente provocatoare în deslușirea unor episoade de după 22 decembrie. Spre exemplu, cele legate de fuga lui Nicolae Ceaușescu, intențiile acestuia, evenimentele din drumul spre Târgoviște și cele petrecute cât a fost arestat acolo. Aceste provocări au fost legate în primul rând de timpul scurt pe care ni l-am acordat. De altfel, continuam studierea acelor evenimente.

Dar cea mai mare provocare a fost în final una birocratică: niște piedici absurde – inclusiv amenințarea cu interdicția publicării, ba chiar cu “dosare penale” – pe care le-am întâmpinat din partea unui membru influent al conducerii IRRD. Asta după ce am prezentat studiile noastre in cadrul unei conferințe găzduite de Academia Romana, si trecusem de peer-review, adică studiile fuseseră acceptate de comisiile științifice de evaluare.

• Ce aduce nou acest volum în domeniul abordat?
• Volumul aduce noi detalii asupra modului de acțiune disimulat al “rezistenților” Securității în atacurile teroriste de după 22 decembrie. Chiar termenul “rezistenți” (desigur, fără conotația pozitiva conferita de mișcările de rezistență din timpul celui de-al doilea război mondial) este introdus in acest volum, pe baza unor probe descoperite recent. E vorba de apelativul prin care cadrele de Securitate se refereau la rețeaua de luptători ai DSS pregătiți pentru ceea ca astăzi am putea numi un război hibrid, de gherila urbana, pentru a “crea condițiile” readucerii lui Nicolae Ceaușescu la putere.  Rețeaua urma să se activeze în cazul pierderii puterii de către Nicolae Ceaușescu, inclusiv in urma unei revolte interne la care in final s-ar fi alăturat si armata. Adică exact ceea ce s-a întâmplat pe 22 decembrie.

Volumul aduce la lumina dovezi ale intenției dictatorului de a declanșa ceea ce numea chiar el “rezistenta”, sau, in termenii Securității, “lupta de rezistenta pe teritoriul vremelnic ocupat”. Volumul aduce la lumina probe care au existat in “Dosarul Revoluției” – respectiv, dosarele de ancheta ale procurorilor militari din ultimii 32 de ani – probe care au fost practic ascunse si ignorate de procurori, nefiind cunoscute pana astăzi cercetătorilor și nici publicului larg. 

• Care este mesajul principal pe care îl scoate în evidență acest volum?
• Mesajul principal este ca teroriști din decembrie 1989 au existat în carne și oase, și că au fost cadre ale Securității sau pregătiți de aceasta. Un alt mesaj important al cărții este că a existat o vastă acțiune de mușamalizare a adevărului despre crimele de la Revoluție – prin disimularea atacurilor de natura teroristă, ascunderea probelor, ignorarea de către procurori a mărturiilor și documentelor relevante și, în paralel, o complexa campanie de dezinformare juridică și mediatica înfăptuita de cadrele și colaboratorii Securității. Din păcate, “legendele” plantate de aceștia au devenit, peste ani, narațiunea predominantă despre Revoluție în majoritatea canalelor mass-media, publicistică, în Rechizitoriul aflat astăzi la ICCJ, și chiar în rândurile unor membri ai fostei opoziții democratice.

• Care este publicul țintă pe care l-ați avut în vedere pentru această carte?
• Pentru noi, publicul țintă este întreaga societatea românească. Desigur și procurorii – implicați sau nu – în anchetele legate de Revoluție. Speranța este ca o noua echipă de magistrați, onești și specializați în infracțiuni contra umanității, să citească și ei aceste studii și să ancheteze cu profesionalism crimele pe care, implicit sau explicit, le aducem la lumină.

• Care sunt temele pe care doriți să le abordați înproiecte de cercetare viitoare?
• Avem în lucru cercetări asupra represiunii din timpul Revoluției de la Timișoara și București, contrarevoluția și atacurile teroriste de la Sibiu, episodul de la Otopeni. Continuăm cu analiza evenimentelor din jurul lui Nicolae Ceaușescu din perioada 22-25 decembrie. Anul viitor vom continua cu Timișoara și București – care prin amploarea și importanța lor necesită mai mult timp. Ne vom ocupa și de alte teatre de acțiune importante în care s-au înregistrat victime ale represiunii și atacurilor diversionist-teroriste din timpul Revoluției (Cluj, Brașov, Arad, Reșița, Buzău, Constanța, Cugir, Alba Iulia, Harghita/Covasna, etc). Vom aprofunda, prin eventuale monografii, zonele pe care le-am abordat de deja. Vom ataca și teme mai generale, legate de natura și contextul (internațional, politic și social) al Revoluției, factorii care au influențat desfășurarea evenimentelor, metodele și efectele mistificării, etc.

– Vă mulțumim foarte mult pentru timpul acordat!

Pentru cititorii interesați, mai multe detalii despre volum se regăsesc la adresa: www.polirom.ro