Romania Sociala logo
Menu

Interviu cu Anemari-Helen Nițu, autoarea volumului „Jurnalul unei mame. Secvențe urbane cu copii, trafic, părinți, teme si altele”

autor:   4 October 2022  

Stimată doamnă Anemari-Helen Nițu, felicitări pentru volumul „Jurnalul unei mame. Secvențe urbane cu copii, trafic, părinți, teme si altele”, Editura CARTEX, 2020, p. 336.

  1. Vă rugăm să ne spuneți cum a luat naștere ideea unui asemenea volum?

Scrisul este terapeutic pentru mine. Ca și vorbitul. Dar, atunci când vorbim despre lucrurile cu care ne confruntăm, de multe ori emitem o emoție negativă. Pe când, atunci când scriem, putem să ne detașăm de neplăcere, să ne uităm la lucruri din perspective diferite, de undeva de sus, să râdem de noi și de viață. Și asta ajută să mergi mai departe, senin, fără bagaje emoționale inutile. Pe de altă parte, eu țin jurnale scrise pentru fiecare copil în parte, de când i-am adus acasă. La toate acestea se adaugă faptul că, vorbind public despre experiențele mele de mama adoptivă, de mama activă social și profesional dar cu doi școlari, de mama de copil cu CES, cumva am fost mereu abordată de alți părinți care au vrut să afle de la mine mai multe „trucuri de supraviețuire”. Și peste toate astea, a venit pandemia, care m-a copleșit și pe mine, la fel ca pe toți părinții cu școlari online, iar scrisul a fost gura mea de oxigen. Vedeți, cumva natural s-a născut acest volum. Iar el s-a născut cu ideea clară de a împărtăși cu ceilalți.

2. Ce aduce nou acest volum?

Cartea este scrisă de o femeie și mamă, nu de un specialist în parenting. Cartea nu dă sfaturi și nici nu oferă soluții. Cartea spune povești și le spune cu umor, nu cu obidă. Scopul cărții este să spună lumii întregi: nicio femeie, nicio mamă nu e singură! Nu e singura care nu mai poate, care nu știe ce să facă, care se teme, care are regrete, care greșește, care iubește… Am scris onest, fără să cosmetizez. Am scris în ritmul vorbirii mele. M-am deschis, chiar dacă asta a presupus un nivel mare de vulnerabilizare. Cartea surprinde toate ”pălăriile” pe care le poartă o femeie din România, vobește despre femeia care spală /calcă/face cumpărături și bucătărește, despre mamă, despre soție, despre femeia cochetă, despre femeia de carieră, despre femeia activistă… Cartea vorbește despre valori, despre sisteme (medical, educațional, de protecție a copilului…) și mereu apar în discuție soluțiile. Concluzia este că fiecare problemă are o soluție, trebuie doar să o identificăm. Și în carte apar soluțiile mele care nu sunt universal valabile și care, uneori, nu sunt cele mai bune. Dar asta e valoros, să poți împărtăși cu oamenii greșelile tale, să poți spune sincer că regreți și astăzi ai proceda diferit.

3. Povestiți în jurnal, într-un ton umoristic, experiențele prin care ați trecut de-a lungul timpului cu cei doi copii înfiați. Care considerați că au fost principalele provocări cu care v-ați confruntat și cu care poate se pot confrunta și alți părinți, odată aduși copiii acasă?

Singura diferență în adopție, față de nașterea naturală, este că niciodată nu vei ști cu adevărat istoricul medical și emoțional al copilului tău și asta e chestiunea cea mai grea de care te izbești în special în primii ani de viață alături de copilul tău.  Dar, cu asta trebuie să faci pace pentru că altfel sapă încet și sigur pe interior până la boală. Medicii la care mergi cu copilul, în special în consiliere psihologică, trebuie să aibă experiență de lucru cu copii abandonați, cu anxietate de separare. Iar asta înseamnă să cauți, să întrebi pentru că nu există nicăieri informațiile astea. Altfel, provocările mele de mamă adoptivă au fost la fel cu cele ale oricărui părinte: sunt pregătită să fiu mamă?, mă descurc?, dacă greșesc și traumatizez copilul?, unde pun limitele?….Există instinct matern și în adopție și el apare la un moment dat după ce copilul vine acasă și asta ajută mult.

3. Care au fost strategiile de supraviețuire a unei mame/familii care a adoptat?

Să nu fii singur! Să cauți oameni, în proximitatea ta (în același oraș) care au adoptat. Să îți faci timp să investești în întâlniri regulate, de câteva ori pe an, cu astfel de familii. Să vorbești deschis și onest despre adopție atât cu copiii cât și cu familia extinsă, educatorii și prietenii de familie. Să îți îngădui să greșești și să te ierți. Să ceri ajutorul. Nimeni nu reușește singur, e nevoie de satul ăla care te ajută să crești copilul. Să accepți că, oricât de mult te străduiești, vei greși dar iubirea este mai presus de orice și asta rezolvă multe.

4. Recomandați și altor persoane/familii care adoptă să-și noteze experiențele, trăirile, sentimentele, frustrările, putințele și neputințele, realizările și momentele marcante prin care trec împreună cu copilul/copiii adoptați? Adică să țină un jurnal?

Nu recomand nimic. ☺ Fiecare familie trebuie să identifice ce e mai bine. Să scrie, dacă scrisul e o plăcere. Să înregistreze vocal, dacă e mai la îndemână. Să fotografieze. Orice ajută și nu împovărează. Cu timpul, tot ce-ai salvat te ajută să evaluezi de unde ai preluat copilul și unde l-ai adus. Și e un sentiment extraordinar! E împlinerea vieții să înregistrezi progresul.

5. Vă mulțumim pentru timpul acordat!

Pentru cei interesați, mai multe detalii sunt disponibile la adresa:



Facebook

Sociologia literaturii în anii `80. O discuție cu Mihai Dinu Gheorghiu.

1. În prefața la Economia bunurilor simbolice a lui Bourdieu pe care ați tradus-o și publicat-o în 1986 (la editura Meridiane)  erați deja preocupat de receptarea discursului sociologic în sfera culturii „artistice”. Era o atitudine generată de situația din cultura românească a epocii sau un ecou al scrierilor lui Bourdieu ...

Alegeri haotice : noiembrie 2024. Nevroze și anomalii colective

Între normalitate și patologie  Și dacă am încerca să brodăm o serie de lecturi posibile despre turul întâi din campania electorală/noiembrie 2024 ? Ne-am gândit la o lectură comunicațională, în care să interpelăm interacțiuni și iritante în comunicare, în contextul de campanie electorală.  Și începem cu contextul. El a fost taxat de analiști ...

O discuție cu profesor Zoltan Rostas: incursiune „optzecistă” în lumea sociologilor interbelici

1. Domnule profesor, astăzi sunteți recunoscut ca autor de succes a numeroase cărți de istorie orală. Cum a ajuns să vă preocupe, în anii ’80, acest domeniu? Am invocat deseori momentul Congresul Internațional de Științe Istorice din 1980, dar rădăcinile le găsesc în apariția neîncrederii în sociologia cantitativistă, care a ajuns ...

Discuție cu un sociolog al științei din România anilor ` 80, profesorul american  Vasile Pirău[1]

1.       Dragă Vasile Pirău, ce făceai în 1987 ? Cum evolua pe atunci cariera ta ? Era apropierea unui filosof (prin formație) de sociologie, una de conjunctură sau avea radăcini intelectuale mai adânci ?  Când mă gândesc la anii dinainte de 1990 (anul când am plecat la studii in SUA), mi ...

DEZBATERE DE CARTE – Cătălin ZAMFIR, România în criză, Editura Academiei Române, București, 2023.

DEZBATERE DE CARTE Cătălin ZAMFIR, România în criză, Editura Academiei Române, București, 2023. Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice Departamentul de Sociologie, Asistență Socială și Resurse Umane 31 octombrie 2024 Dezbatere România în crizăDownload

Detectarea egoismului propriu și a egoismului altora

Este posibil ca, în anumite situații, comportamentul egoisit să fie bun și în alte situații să fie rău. Abraham Maslow Ne-am obișnuit să catalogăm egoismul ca fiind o caracteristică de personalitate negativă iar opusul său, altruismul, ca o virtute. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa. În acord cu rezultatele cercetărilor moderne din ...

Nostalgia, o emoție dulce-amăruie

Nostalgia consolidează relațiile sociale. Tim Wildschut Ne este dor de cineva drag ce nu mai este printre noi, ne este dor de părinții care s-au stins, de prietenii care nu mai sunt, de iubita sau iubitul care ne-a părăsit, sau de anii tinereții, de un eveniment fericit din trecut. Psihologii numesc o ...

Interviu cu Tudorel-Constantin Rusu, autorul volumului „Ethos, Pathos și Logos. Resurse ale oratoriei clasice în discursul pastoral”

Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava este unul din cele opt centre de orientare în cariera de cercetător înființate la nivelul celor opt Regiuni de Dezvoltare ale României și susținute prin programul PNRR. Acesta deservește Regiunea de ...