„Spre o paradigmă sociologică a ideologiei”, 2020, Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană, 277 pagini. Volumul este disponibil online în secțiunea cărți a Bibliotecii Virtuale de Sociologie.   

Dorim să începem acest interviu prin a vă felicita pentru publicarea cărții!

1. Vă rugăm să ne spuneți cum a luat naștere ideea acestui volum?

Încă de la începutul carierei m-a preocupat problematica epistemologiei științei sociale. Poziția la care am ajuns pe parcursul studiilor mele este că știința socială, cu mici excepții, nu poate produce teoretizări cu o înaltă valoare predictivă sau cu un caracter universal. Încercările sociologiei cantitativiste sau a economiei de a mima științele naturale prin matematizarea fenomenului social s-au dovedit a fi limitate ca valoare explicativă sau reprezintă modele reducționiste ale realității sociale. În viziunea mea, știința socială poate oferi explicații post-factum cu privire la generarea și schimbarea unor fenomene sociale, ce se pot constitui în modele ale schimbării sociale cu o anumită probabilitate de a se produce sau reproduce în viitor.

În urma analizei teoriei sociale, am observat că majoritatea fenomenelor sociale, au o componentă ideologică. Faptul social, așa cum l-a definit Durkheim, este o realitate primordial ideologică prin faptul că ființează prin conștiințele membrilor unui grup social, fiind „independent” față de observator.

Dintr-o perspectivă meta-științifică, consider că științele umaniste nu pot ignora impredictibilitatea voinței și a creativității umane, manifestate la nivel individual sau colectiv, aspect ce impune, în viziunea mea, luarea în considerare a ideologiei în explicația schimbării sociale. Procesele sociale presupun o explicație complexă ce includ, în cantități diferite, factori latenți și ideologici, aceștia din urmă nefiind abordați cu importanța cuvenită influenței acestora asupra schimbării sociale datorită incoerenței abordării ideologiei în teoria socială.

Toate aceste aspecte m-au determinat să-mi clarific conceptul de ideologie, măsura în care acesta poate fi utilizat în știința socială, și să încerc o analiză ideologică a schimbării sociale cu privire la două procese care mi-au captat interesul: globalizarea și tranziția socială, politică și economică din România. Problematica ideologiei a devenit tema tezei mele de doctorat, aceasta fiind elaborată în intervalul de timp 2007-2011. Am revenit asupra conținutului cărții în anul 2020 și am efectuat o serie de modificări ce au vizat clarificarea anumitor expuneri din lucrare, republicând cartea ca ediție revizuită la Presa Universitară Clujeană.

2. Care a fost cea mai mare provocare în elaborarea cărții? 

Cea mai mare provocare a fost eliberarea de presiunea exercitată de opiniile din lumea academică cu privire la utilizarea și analiza conceptului de ideologie. Am fost descurajat, cu bune intenții, în abordarea acestei teme datorită viziunii că ideologia este iremediabil „compromisă” ajungând să reprezinte non-științificul în știința socială. În acest context nu am recurs la înlocuirea termenului de „ideologie” pentru a evita utilizarea unui termen „compromis” în analiza științifică. Am respins în acest sens teoria marxistă a definirii ideologiei ca și „conștiință falsă”, încercarea lui Mannheim de a se delimita de termenul de ideologie prin conceptul de „ideologie particulară” sau interpretările superficiale ce tratează ideologia ca o simplă tehnică de manipulare. 

Doresc să menționez faptul că, în abordarea temei am întâlnit dificultăți în delimitarea pozițiilor relevante pentru reconstrucția teoretică a conceptului, având în vedere utilizarea inegală a conceptului în literatura de specialitate. 

 3. Cum ați interpretat conceptul de ideologie?

În lucrare, mi-am propus o reconstrucție teoretică a conceptului de ideologie, utilizând o serie de interpretări preexistente coerente și care definesc ideologia ca o realitate socială abordabilă cu mijloacele cercetării sociale.  

Am pornit de la metoda dialectică a lui Hegel pe care am transpus-o în plan social. Am privit ideologia ca o modalitate dialectică de producere a schimbării sociale, proces în care se opun ideologii contrastante ce determină sinteze „superioare” ale organizării sociale. Ideologiile nu opun adevăruri unor neadevăruri ci conțin deopotrivă adevăruri parțiale despre societate și aspecte ce nu pot fi judecate prin calificarea lor ca adevărate sau neadevărate cum sunt formulările intereselor unor grupuri sociale.

Am considerat importantă critica interpretărilor ideologiei ca reprezentantă a non-științificului printr-un capitol ce abordează probleme epistemologice specifice științei sociale punând accentul pe analiza relației dintre subiectivitate și obiectivitate în analiza socială.

În continuarea am analizat structurarea ideologiei pornind de la ipostaza individuală, psihologică, continuând cu analiza structurii sociale a ideologiei prin abordarea problematicii valorii sociale, a cogniției sociale și a unor concepte ce aparțin teoriei definiționale a ideologiei cum ar fi clivajul, elita sau continuumul ideologic.

4. Care credeți că sunt elementele ce declanșează schimbări în cogniția socială contemporană?

Aș face observația că cogniția socială este un termen alternativ pentru ideologie, reprezentând o formă de cunoaștere acumulată, negociată și asimilată egal la nivelul unui grup social. Departe de a se confirma predicția lui Francis Fukuyama cu privire la sfârșitul ideologiei, trăim într-o perioadă ce prezintă o fervență neobișnuită în producția ideologică. Consider că factorii determinanți în generarea noilor structuri ideologice sunt tensiunile, clivajele dintre multiculturalism și identitățile particulare culturale, cum ar fi identitățile etnice sau religioase, precum și schimbarea semnificativă a spațiului public de comunicare prin generalizarea formelor moderne, online de comunicare. 

5. Ce anume va determinat să alegeți tranziția ideologică a României ca obiectiv secundar în această lucrare?

Pe de o parte, aș aminti truismul că tranziția din România, în parte sau în integralitatea ei, ar trebui să reprezinte o problemă fundamentală de cercetare pentru un sociolog român. În viziunea mea, înainte de a participa în studii internaționale, sociologul trebuie să înțeleagă foarte bine procesele sociale ce caracterizează societatea în care trăiește. Din acest punct de vedere sunt un admirator al Școlii Sociologice de la București ce a încercat prin studiile realizate să ofere o cunoaștere superioară a realităților social ale României interbelice. 

Pe de altă parte, tranziția are în mod fundamental un caracter ideologic, fiind determinată,  în cea mai mare parte, de structuri ideologice reprezentate de grupuri de interese (partide politice) ce au formulat diverse scopuri politice, economice și sociale pe care le-au implementat prin acțiunile lor. Analiza tranziției, dincolo de importanța procesului în sine, a reprezentat o modalitate de a testa teoria, conceptualizarea ideologiei prezentată sau elaborată în cadrul lucrării.

6. Ce vă propuneți să studiați în continuare?

În perioada următoare, îmi propun să analizez structurile ideologice contemporane, ce se prezintă nu ca manifestări locale ci ca fenomene sociale globale, cu mecanisme de generalizare, menținere si acțiune socio-politică transnațională. În acest context, teoria centru-periferie în analiza schimbării sociale capătă valențe sporite, analiza ideologică axându-se pe mecanismele de generare a structurilor ideologice în centru și a raportului periferiei cu centrul din perspectivă ideologică. Ca și un caz particular al acestei situații menționez raportul României cu Uniunea Europeană, țara noastră fiind incapabilă de a formula o gândire politică și socială independentă și, de ce nu, critică la adresa politicilor Uniunii Europene, generându-se o dependență ideologică ce poate determina consecințe negative pentru societatea românească pe termen mediu și lung.
Mulțumim pentru timpul acordat!