Stimate domnule DALBAN Marian, mă numesc Sergiu-Lucian Raiu și în calitate de consilier sociolog la Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, care își propune printre altele să promoveze rezultatele cercetărilor în rândul publicului larg și al comunităților locale, vă propun un interviu despre volumul publicat recent de Dvs.: „Cum ajungi om politic? Studiu sociologic privind formarea carierei politice în România” Pentru început, doresc să vă felicit pentru această apariție editorială și să vă rog să vă prezentați pe scurt, să-mi spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră.
„Mă numesc Marian Dalban, sunt născut în 1994, în zona Onești (Deleni) jud. Bacău și mutat în Iași la studii. Sunt asistent universitar asociat la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, la Departamentul de Sociologie, Resurse umane și Asistență socială a Universității „A. I. Cuza” Iași. Mi-am început formarea educațională universitară, fiind licențiat în Științe Politice, după care am continuat studiile de masterat în zona politicilor publice și managementului instituțional, dar și cu un program de masterat finalizat în aceeași perioadă de timp, în managementul proiectelor, urmând ca în anul 2022 să finalizez un program de studii postuniversitare în zona securității și apărării naționale, la Colegiul Național de Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I” București și ulterior, cam tot în aceeași perioadă să finalizez și un doctorat în sociologie politică cu tema prezentului volum „Cum ajungi un om politic?” la Universitatea „A. I. Cuza” Iași. Mai mult decât atât, activitatea mea a fost orientată și în zona civică, am fost lider al studenților, atât la nivel local, regional, național, cu câteva reprezentări la diferite evenimente și în plan european. Dincolo de activitatea socială, activitatea științifică se orientează mai mult către zona științelor social-politice, al sociologiei politice mai degrabă, fiind influențat și de activitatea rezultată ca urmare a tezei de doctorat. De asemenea, am publicat lucrări ce au ca subiect viața politică, evoluția tinerilor, condiția tinerilor în momentele de criză, elemente ce țin de strategii, risc și multe alte domenii. Cea mai recentă lucrare care urmează să fie publicată, este o cercetare sociologică privind Centrele de Consiliere și Orientare în Carieră (CCOC-uri) din universitățile de la nivel național. Sunt analizate aprox. 19 centre din tot atâtea universități, cu vreo 7000 de respondenți, privind percepția studenților asupra serviciilor de orientare în carieră, pe care universitățile le oferă prin aceste centre. Urmează să publicăm acest studiu. Cam acestea sunt câteva lucruri despre mine. Sunt pasionat de muzică, îmi place să citesc, am implicații și în zona politicului și încerc să contribui și să ofer înapoi societății ceea ce ea îmi oferă”.
Cel mai recent volum al Dvs.: Cum ajungi om politic? Studiu sociologic privind formarea carierei politice în România, a apărut anul acesta, deci în 2024, la editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Ne puteți spune cum a luat naștere ideea unui asemenea volum?
„Înainte de a vorbi de nașterea volumului sau a ideii volumului, aș vrea să vă mărturisesc faptul că am fost mereu pasionat de acest subiect. Întotdeauna am fost uimit de oamenii frumoși îmbrăcați, la cravată, care apăreau pe sticla televizorului, prezenți la tot felul de mitinguri, întâlniri politice sau dialoguri cu cetățenii. Mi s-a părut tot timpul că aceste persoane emană ceva. Am înțeles mult mai târziu, am înțeles prin studiu, prin analiză, că de fapt acest aspect este reprezentant de putere. O putere care ar putea fi născută tocmai din imperfecțiunea naturii noastre umane. Omul nu este perfect în sensul în care suntem slabi, nu putem supraviețui, într-o viziune aristotelică, unul fără altul. Suntem ființe sociale. Omul trebuie să conviețuiască cu ceilalți, iar ca urmare a acestui fapt, bineînțeles că apar diferte rapoarte de putere. Sau poate că puterea este însăși existența statului, a statului pe care îl definim de zi cu zi, iar omul politic este doar un exponent al acestei puteri. În sufletul meu am știut întotdeauna că asta îmi doresc să studiez – valențele omului politic. De ce unul are putere și altul nu? Cum funcționează un traseu al puterii? Sau care sunt traseele devenirii politice? De ce sunt ele așa de diferite, dar în același timp sunt și elemente comune? Cum un personaj politic poate ajunge un rege înțelept, iar altul poate să fie un tiran? Cum unul întruchipează bunătatea, iar altul extremismul? Cum printr-un discurs cineva poate să schimbe națiuni, lumi, să rescrie istoria? Omul politic nu este în cele din urmă decât un exponent social, iar evoluția societății se face cu omul politic și prin intermediul omului politic. Deci practic ar trebui să ne intereseze mult mai mult. Înainte de a vă spune cum a luat naștere volumul, vreau să vă spun că eu am iubit matematica, fizica, chimia, biologia, religia, chiar și istoria o perioadă. Adică n-am fost apropiat foarte mult de zona aceasta a socialului, ci mai degrabă de zona științelor exacte. Cu toate acestea am ales domeniul sociologiei politice clasice. După finalizarea studiilor de licență, mi-am dat seama că trebuie să înțeleg structural cum funcționează societatea, administrativ, prin perspectiva dreptului constituțional și astfel am urmat programul de masterat în politici publice și managementul institutional. În același timp mi-am dat seama că societatea, chiar și omul politic, dacă vrea să rezolve ceva în lumea modernă, reușește prin ceea ce se numește „proiect”. Și atunci am studiat la nivel de masterat și un program de managementul proiectelor pentru a înțelege modalitatea din perspectiva managementului cum funcționează și cum este structurată societatea. Ulterior, toate aceste lucruri m-au condus către ceea ce îmi doream – analiza omului politic.
O influență deosebită a avut-o doamna profesor univ. coordonator dr. Cristina Gavriluță de la Universitatea „A. I. Cuza” Iași, căreia îi mulțumesc enorm și care m-a ajutat foarte mult în demersul științific și îi sunt recunoscător pentru colaborare și sprijin. Deci practic, cam așa am ajuns la acest volum”.
Deci acest volum este practic apariția editorială a lucrării Dvs. de doctorat. Am văzut că este un volum destul de consistent, cu peste 300 de pagini.
„Da, acest volum a fost publicat ca urmare a cercetării doctorale realizată în decursul a patru ani de zile și finalizată în 2022. Sigur, nu îmi doresc să mă opresc aici și deja am în minte și lucrez la noi cercetări și la un alt volum în zona aceasta, pentru că vedeți Dvs., titlul cărții este „Cum ajunge omul politic?”, dar eu nu spun cum rămâi om politic. Sau dacă încheiem această cercetare într-o notă ciclică, cum finalizezi viața politică. Sigur, sunt multe elemente pe care mi le doresc a fi îmbunătățite și studiate mai departe și cred că acest prim volum este un deschizător de drumuri”.
Ce aduce nou acest volum? Pe ce v-ați bazat, în ceea ce ați descoperit?
„În primul rând este o analiză sociologică calitativă. Sunt și elemente de natură cantitativă, într-o analiză descriptivă, dar în esență aceasta este o analiză calitativă, având la bază evoluția clasei politice din anul 2000 și până în 2022. Deși mai sunt analize descriptive care vorbesc despre omul politic sau despre clasa politică românească, din ceea ce am studiat, literatura de specialitate nu încearcă să ofere și un răspuns despre cum ajungi om politic. Prezenta lucrare analizează un spectru mai larg, plecând de la teoriile sociologului, Pierre Bourdieu privind câmpul politic și capitalurile politice. Am citit aceste teorii, am fost fermecat de abordările autorului, le-am preluat și le-am convertit, dacă aș putea spune, într-o analiză asupra devenirii omului politic. Astfel, noutatea volumului este reprezentată de faptul că omul politic este analizat și dintr-o perspectivă a patru capitaluri. Vorbim despre un capital social, un capital educațional, politic, economic și unul cu determinanții existenți. Fiecare dintre capitalurile enunțate are, la rândul său o serie de determinanți. De exemplu, la capitalul politic vorbim despre partide politice, despre mecanisme de recrutare, organizarea ierarhică, traseele partizane, rețele politice, acțiunea politică a individului, surse ale puterii etc. Sunt tot felul de determinanți care ajută la formarea imaginii asupra acestor capitaluri. Mai avem un aspect de noutate al studiului, cercetarea având un caracterul longitudinal. Lucrarea cuprinde o analiză asupra vieții politice pe o perioadă de 22 de ani, cu un număr mare de oameni politici intervievați și cu un număr mare de dosare analizate. Cantitativ vorbind, avem undeva peste 6000 de documente analizate, de la declarații de interese, declarații de avere, precum și interviuri cu oameni politici. Peste 3000 de oameni politici analizați, adică analizate viețile acestora din perspectiva acestor patru capitaluri. Deci efortul științific a fost unul destul de cuprinzător, greoi, dar important și eu cred că a meritat. Este o cercetare care cuprinde un spectru mai larg de elemente analizate, care nu se rezumă doar la o analiză descriptivă, ci ea continuă mai departe să aducă anumite explicații asupra devenirii omului politic, făcând corelații statistice. Vă dau un exemplu: am demonstrat că există o corelație pozitivă între numărul de mandate și evoluția statusului financiar, corelație între evoluția din interiorul partidului și pozițiile de reprezentare politică, sau dintre bani și evoluția politică. Iar toate aceste date, dincolo de analiza științifică, au fost validate prin interviuri cu oameni politici, din rangul unu și doi al eșalonului politic românesc. În cele din urmă și cu asta închei, caracterul de noutate mai este prezentat și de faptul că am încercat să răspund la această întrebare (cum ajungi om politic?), rezultând niște pattern-uri de formare a omului politic și a unor trasee politice pe care le-am descoperit și le-am prezentat în carte”.
Dacă ar fi să explicați pe scurt, care sunt principalele rezultate ale acestui volum?
„Omul politic, dacă ar fi să-i dau o definiție într-o frază „este un rezultat al conversiei capitalurilor pe piața politică, cu scopul de a obține, deține și de a conserva puterea politică”. Deci, practic aceste capitaluri, cu toate valențele lor, sunt convertite într-un capital simbolic unde pe piața politică se fac anumite conversii.
Sunt câteva concluzii de etapă: în rândul parlamentarilor, pentru că este vorba despre parlamentarii din România în toată această perioadă luată în calcul 2000-2022, există o serie de capitaluri dominante și altele receptive. M-am inspirat foarte mult din lecțiile de biologie cu privire la gene recesive și gene dominante. Și am preluat acest concept în perspectiva capitalurilor. Avem un capital dominant și un capital recesiv. De exemplu, când vorbim despre omul politic care este și profesor universitar, capitalul său dominant poate fi un capital educațional și poate să fie caracterizat prin tiparul expertului. Există un profil al omului politic din perspectiva acestor capitaluri pe care le deține, capitaluri pe care le-am prezentat detaliat în carte. Mai mult, deținerea și dezvoltarea capitalului politic este determinată și de apartenența și evoluția persoanei în interiorul partidului. Vorbim despre educație, despre influența educației, vorbim despre cum capitalul politic, de exemplu, este concretizat în funcții la nivel de partid. Acest capital poate să potențeze obținerea unor poziții publice de reprezentare sau poziții în zona administrativă. Sau mai putem vorbi despre capitalul economic, cum este influențat de numărul de mandate, de capitalul politic pe care îl deține omul politic. Am demonstrat faptul că are o importanță deosebită capitalul economic în formarea unei cariere politice alături de capitalul social. Sunt foarte mulți oameni politici care au un background social. Sunt oameni politici care înainte de a intra în viața politică, au făcut parte din anumite structuri sociale, civice, antreprenoriale, unde toată expertiza este convertită, adică transformată într-un capital politic.
Ca o concluzie, aceste conversii despre care v-am vorbit mai devreme, conversii ale capitalurilor pe piața politică, ele nu se întâmplă într-un haos, deși tindem să spunem că există un haos, dar nu este așa. Din rezultate, din analiza de date, dar și interviuri, am descoperit că jocul acesta politic se realizează prin mecanisme de conversie, dar și datorită existenței unor reguli. Nu se întâmplă oricum, oriunde și oricând. Iar regulile sunt următoarele: în primul rând, trebuie să existe un agent de forțe exterior sistemului care reușește să schimbe raportul de forțe în interiorul câmpului politic. Altfel spus, omul politic trebuie să fie forțat de un agent exterior în așa fel încât el să-și modifice un anumit capital ca să evolueze sau să intre în viața politică.
Mai mult decât atât, conversia acestor capitaluri se va realiza doar atunci când costul acestei conversii va fi mai mic decât costul amânării deciziei. Altfel spus, omul politic va încerca întotdeauna să eficientizeze costurile. Spre exemplu, dacă nu există o presiune civică asupra studiilor pe care le ai, de ce să faci studii doctorale sau să îți îmbunătățești capitalul educațional, dacă nu are loc o presiune din partea societății. Nu vei face un astfel de lucru, decât în momentul în care există o astfel de presiune sau dacă evoluția ta este determinată sau condiționată de necesitatea îmbunătățirii studiilor sau a capitalului educațional.
Conversia aceasta se realizează după reguli proprii și individualizate. Nu pot spune că este o conversie generală. Adică ceea ce i s-a întâmplat unui om politic, i se întâmplă și altuia. De ce? Pierre Bourdieu ne învață despre ceea ce el numește <<habitusul politic>>, privit ca un rezultat al tuturor experiențelor vieții pe care le are acel individ. Și mai mult decât atât, această conversie a capitalurilor având scopul de a obține puterea, este un joc unde trebuie să fie o miză bine definită, să aibă un obiectiv, iar rezultatul să fie întotdeauna de tipul win-win. Când se întâmplă această conversie, de obicei se realizată între partidul politic și individul politic sau se realizează între cel care deține puterea și cel care își dorește să obțină puterea sau parte din putere. În momentul acela, această conversie va fi totdeauna realizată când există un joc de tip win-win. Ca urmare a acestor elemente pe care vi le-am prezentat, sunt patru tipare de devenire a omului politic și pe care îi las pe cititori să le descopere în carte, acum doar enunțându-le: tiparul expertului, tiparul oligarhic, tiparul societal și tiparul politic”.
Foarte interesant din ceea ce ați povestit! Dar ca impact, ce impact pot avea rezultatele cercetării Dvs.? Ce propuneți ca urmare a realizării acestei cercetării?
„În primul rând, cred că principalul impact ar trebui să fie asupra cititorului, care își dorește să cunoască mai multe lucruri despre viața politică. Este principalul impact pe care mi-l doresc. Omul simplu, omul care își dorește să cunoască cât mai multe lucruri despre viața politică. În plan secundar, acest volum, poate să fie privit ca un îndrumar, pentru cineva care nu a mai făcut politică, dar care dorește să urmeze această cale și nu cunoaște anumite mecanisme de evoluție politică sau de înțelegere a vieții politice. Există un volum mare de date și imaginați-vă că fiecare capital are o multitudine de indicatori, variabile. Ofer câteva exemple din analiza CV-urilor, de la ce studii ai până la domeniul studiilor, în ce an ai absolvit, dacă ai absolvit în timpul mandatului, înaintea mandatului, după mandat sau câți bani ai. Am analizat toate declarațiile de avere ale acestora, adică sunt niște date uriașe, de la câți metri pătrați de luciu de apă până la câți metri pătrați de pământ, de case, mașini dețin aceste persoane politice și așa mai departe. Toate aceste lucruri se regăsesc în această carte. Este un volum uriaș de date, iar el poate fi fructificat în multe alte zone și domenii. Ca urmare a acestor culegeri de date, cred că un impact ar putea să fie și asupra partidelor politice, pentru a exista o reconstrucție a școlilor de formare, de noi cadre politice. Am arătat în această teză că majoritatea, cam toate partidele politice din spațiul românesc, nu au o școală de formare a noilor cadre politice. Și în cele din urmă, acesta este un demers științific care poate să deschidă noi orizonturi de cercetare în acest domeniu al sociologiei politice și anume în studiul asupra devenirii omului politic. Dar atenție, cartea nu se bazează pe o analiză jurnalistică, mediatică, ci o analiză științifică, temeinică, bazată pe reguli și metode sociologice prin care să scoatem la lumină anumite adevăruri sociologice. Analiza mediatică, jurnalistică este importantă, benefică, dar nu este o analiză științifică”.
Anul acesta este un an electoral pentru România și nu numai. Am avut alegeri și vom mai avea alegeri. După părerea dumneavoastră, cum ajung astăzi oamenii politici să-și dorească să ajungă în poziții cheie ale structurilor locale, naționale, prezidențiale, europarlamentare? Cum vedeți clasa politică de astăzi sau cei care își doresc astăzi să devină oameni politici?
„Analiza pe care eu o prezint este o analiză asupra parlamentarilor din România, a mandatelor legislative 2000-2022. Am ales analiza parlamentarilor pentru că ea are un caracter general național: putem vorbi de același scrutin electoral, putem vorbi cam de aceeași strategie în devenire. Când vorbim, de exemplu, despre alegerea unui primar sau devenirea omului politic în zona administrativă, locală, județeană, lucrurile se schimbă. Este foarte diferită, de exemplu, alegerea unui primar în Iași, în Suceava față de alegerea unui primar dintr-un sat cu 1000 de locuitori. Ai spune cum este diferită? Da, este diferită pentru că sunt gândiri diferite, concepte, abordări diferite. Sunt alegeri nominale, atenție, vorbim de alegeri locale unde candidatul contează. Regăsim pattern-uri comune în devenirea omului politic, chiar și pe filiera aceasta administrativă, dar este foarte greu să definești un răspuns clar general valabil. În momentul de față, dacă ar fi să ofer câteva gânduri, aș orienta partidele politice către formarea unor noi școli de devenire politică, în interiorul acestora, unde capitalurile să fie valorificate și dezvoltate. Am descoperit și urmează să fie publicat chiar și în alte volume, că partidele politice funcționează asemenea capitalurilor omului politic. Întotdeauna un partid politic va propulsa indivizi care dețin capitaluri de care partidul are nevoie la la un moment dat pentru supraviețuire sau pentru dobândirea puterii. Dacă un partid politic va avea nevoie de capital financiar pentru realizarea elementelor ce țin de activitatea politică, va propulsa întotdeauna oameni care au dezvoltat la rândul lor capitalul financiar. Dacă un partid politic are nevoie de credibilitate, imagine publică, de exemplu, de o încredere mai mare din partea populației, atunci va propulsa întotdeauna oameni politici în plan local, că tot vorbeam de primării sau fie în plan național, deci alegeri parlamentare sau alegeri prezidențiale, va propulsa întotdeauna oameni care dețin acel capital. Să ne aducem aminte despre numirea unor miniștri, în perioada pandemiei COVID-19 sau apariția unor personaje cu un anumit tip de capital, în perioada de criză epidemiologică. De ce? Pentru că partidele aveau nevoie de tiparul expertului ca să obțină credibilitate și să implementeze anumite politici publice. Aveai nevoie de doctori, aveai nevoie de specialiști în domeniu, de oameni care să ofere o informație, aveai nevoie de puterea cifrei. Până la urmă care este puterea expertului? Este puterea dată de cifra pe care o cunoaște, puterea dată de înțelegerea unor aspecte și de capitalul educațional pe care-l deține. Practic, prin intermediul acestor personaje, partidele politice reușesc astfel să obțină o anumită credibilitate în fața electorilor. Ca la următoarele eventuale alegeri, să câștige puterea, să o redobândească sau să o piardă, atâta timp cât nu își fac activitatea cu bine. Cam în acest peisaj ne încadrăm și în acest an calendaristic electoral”.
Poate îmi răspundeți la o provocare, deși nu îi cunoaștem pe toți candidații la prezidențiale, din punctul Dvs. de vedere, așa cum sunt lucrurile până în acest moment, cum credeți că ar fi bine să fie noul președinte al României pentru perioada 2024-2029?
„Noul președinte trebuie să fie un președinte ancorat în realitățile sociale românești, dar în același timp să fie suficient de abil în așa fel încât să pătrundă și mai mult în spațiul relațiilor internaționale. Până la urmă, România se află într-un context regional, internațional, aparținând familiei europene, NATO și a altor organisme internaționale, influențând astfel evoluția și traseul României. Avem nevoie de un președinte care să reușească să facă un „matching”, între realitățile sociale românești și direcțiile relațiilor internaționale, spațiul internațional. Este clar că trăim o epocă a globalismului unde dependențele între state sunt din ce în ce mai mari, ca urmare a elementelor de relaționare economică, socială, apartenența în cadrul unor suprastructuri internaționale. Această calitate ar trebui să o dețină. Să reușească să valorifice spațiul internațional în beneficiul realităților sociale românești”.
Vă mulțumim foarte mult pentru timpul acordat!
Mai multe detalii despre volum sunt disponibile la adresa:
Acest material a fost publicat cu sprijinul Proiectului cu codul 9/31.01.2023 „Crearea și dezvoltarea Centrului de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (COACH USV) a fost aprobat în cadrul apelului de proiecte cu titlul Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLATFORM, Componenta 9 – Suport pentru sectorul privat și CDI (PNRR), Investiția I10 – Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLARFORM și va fi derulat până cel târziu la 30.06.2026. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
