Romania Sociala logo
Menu

Interviu cu Daniel Nițoi – “Teatrul și criza lumii moderne”, Editura Pro Universitaria, București

autor:   4 December 2023  

Daniel Nițoi (2023) Teatrul și criza lumii moderne, Editura Pro Universitaria, București

  1. Felicitări pentru publicarea volumului! Vă rugăm să ne spuneți care au fost premizele
    publicării acestui volum?
    Vă mulțumesc mult pentru interviu! Sincer, eu scriu și scriu destul de mult despre
    ceea ce observ în jurul meu, despre viața celor ce mă înconjoară. Pe cele bune, pozitive
    le las să prindă viață prin articole și cărți. Pe cele mai puțin pozitive le închid în sertar în
    speranța că acolo se vor opri tristețile și nedreptățile din viața oamenilor. Astfel, după ce
    am absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”
    în București, după un masterat în regie la Universitatea Babes Bolyai din Cluj Napoca,
    după un masterat la Academia de Studii Economice și o facultate de drept absolvită în
    paralel cu munca din lumea artei, am fost motivat să mă orientez pentru un doctorat în
    sociologie. Doctorat care mi-a schimbat foarte mult perspectiva, nu doar asupra felului în
    care scriam până atunci, ci și a modului în care trebuie transmis mesajul către public. Iar
    această carte face parte din munca de cercetare pentru lucrarea finală.
    Este drept, că în ultima vreme, datorită locului de muncă din „Institutul de
    Cercetare a Calității Vieții”, Academia Română am fost mai aplecat în a scrie texte mai
    teoretice, fiind atent la distincțiile conceptuale, texte mai argumentate academic. Nu știu
    dacă am reușit în totalitate să fiu strict în această carte, dar mă străduiesc să mă
    perfecționez și să ofer oamenilor studii și gânduri care să ajute la îmbunătățirea calității
    vieții lor. Cartea a luat naștere datorită încrederii pe care mi-au oferit-o coordonatorii mei
    de doctorat încurajat în a scrie despre lucruri și fapte care pot deveni și propuneri pentru
    modele de politici sociale și care pot influența în bine calitatea vieții actorilor în
    particular și a oamenilor în general. Atunci când aceste scrieri s-au adunat sub cupola
    aceluiași gând de cercetare a calității vieții actorilor și modul în care aceștia percep și
    influențează societatea, s-a născut și ideea de a le împărtăși oamenilor (mai întâi prin
    articole, eseuri și în final prin această carte) pentru a găsi împreună explicații și soluții
    către o bunăstare individuală și colectivă.
  2. Ce aduce nou cartea dumneavoastră față de literatura existentă în domeniu?

În primul rând povești de viață, povești reale ale actorilor și modul în care percep
ei lumea/societatea, dincolo de neajunsuri și fapte generatoare de tristețe. Felul în care își
construiesc viața conștienți sau mai puțin conștienți că prin meseria lor influențează și
viața celorlalți care, de cele mai multe ori, îi consideră drept exemple. Mai mult decât
atât, am încercat să dezvolt două căi de percepție și implicare de ambele părți. Prima
parte, puțin mai teoretică, din perspectiva socială a publicului – cum influențează teatrul
și arta în general spațiul comunitar de viață și ce reprezintă acesta în structura societății.
Iar a doua parte, prin povești și exemple individuale de viață, felul în care actorii își
percep influența propriei lor activități/profesii în modelarea artistică a publicului prin
funcțiile sociale ale artei. Am încercat să subliniez implicit rolul și semnificația valorilor
artistice prin mesajele simbolice ale teatrului în modelarea și trăirile spirituale ale
publicului căruia i se adresează.

  1. Care au fost cele mai mari provocări întâmpinate în realizarea volumului?

Strictețea scrierii academice. Îmi place să „zburd” prin cuvinte, să las imaginația
să curgă. Însă, în acest caz (deși știu că am scăpări) a trebuit să am grijă în permanență să
fiu cât mai clar în exprimare și cât mai exact, cu argumente mai obiective care să mă
depărteze de capcana de a-mi spune propria opinie, sau de a fi subiectiv din cauza
faptului că și eu lucrez în acest domeniu plin de metafore, de simboluri dar și de
neajunsuri teoretice. Neajunsuri care pot crea frustrări personale pe care la un moment
dat ajungi să nu le mai sesizezi și să le expui. Iar publicul nu are nicio vină pentru asta și
nu trebuie încărcat cu informații care nu aduc nimic constructiv.

  1. Ce rezultate de cercetare v-au suprins cel mai mult?

Sincer, munca mea în teatru mă surprinde zi de zi. Este o meserie surprinzătoare
pentru că nimic nu este la fel de la un rol la altul, de la un spectacol la altul. Și pur și
simplu nu poți exprima ce este bine și ce rău, sau ce este bun și ce este greșit. Fiecare
abordare din teatru are scopul ei, să amendeze valorile vieții sau să le promoveze, să
expună viața și întâmplările unor oameni care au existat sau există încă în jurul nostru.
Rolul social al teatrului pentru calitatea vieții publicului este definitoriu aici. Prin teatru
publicul trăiește și retrăiește istoria lui personală. El are o funcție cathartică de descărcare
a neîmplinirilor, a frustrărilor individuale și de o echilibrare a comportamentului dorit.
Cine poate spune că este greșit ce a făcut Marina Abramovich în experimentul său? Putea
să moară datorită libertății totale pe care a oferit-o publicului. A greșit? Probabil. Însă,

dacă acest experiment nu ar fi avut loc, nu am fi știut niciodată cât de departe poate
merge publicul prin implicarea lui. Teatrul ar fi fost vitregit de varianta implicării totale a
publicului. Și astfel s-a învățat o lecție, câtă imprevizibilitate îți dorești să ai din partea
publicului implicându-l, sau cât de precaut trebuie să fii ca autor al operei în relația
directă cu publicul.

  1. Cui se adresează lucrarea dumneavoastră?

Tuturor! Indiferent de pregătire. Consider că arta prin formele ei variate de
adresabilitate este dedicată tuturor celor ce doresc să vină într-o lume a perfecționării
sensibilității umane și a cunoașterii realității din jurul nostru prin intermediul simbolurilor
. Prin artă și prin teatru oamenii tind să se perfecționeze și să-și rafineze gusturile
artistice.

  1. Ce mesaj ați dori să adresați cititorilor interesați de această carte?

Să nu privească această carte strict ca pe un studiu rigid în domeniu. Dimpotrivă,
să se bucure de poveștile actorilor și să ia ce consideră ei că e mai bun din toate. Și, cel
mai important, după ce trec prin filtrul lor personal toate gândurile expuse aici, să
realizeze ce înseamnă responsabilitatea faptelor și gândurilor lor de zi cu zi pentru
ceilalți. Să conștientizeze că în funcție de această responsabilitate asumată sau nu,
construiesc împreună cu cei din jurul lor viitorul pentru generația ce vine.

  1. Care sunt principalele concluzii rezultate în urma realizării cercetării științifice?

Este mult de spus, dar consider că trebuie să realizăm că arta în general, nu doar
teatrul, trebuie ținută departe de cuantificarea ei în materie. Arta trebuie să fie accesibilă
tuturor indiferent de statusul social. Ea trebuie nu doar să educe, ci să apară și ca un
îndemn permanent către autoperfecționare, o reflecție spirituală înaltă prin trimiteri la
valorile consolidate ale civilizației moderne. Așa ea poate să completeze satisfacția cu
viața și să reprezinte un element cheie în bunăstarea individuală și colectivă. Ea poate să
întregească gradual aspirația omului dintotdeauna spre fericire. O altă concluzie la care
am ajuns este aceea că actorii, deși în peisajul social actual sunt considerați ca
„anormalii sistemului” ( în sensul că sunt mai defavorizați din punct de vedere financiar
față de alte categorii profesionale/meserii), aceștia au o fericire aparte, o trăire interioară
născută din bucuria de a dărui celorlalți părți ale propriului suflet.

Vă mulțumim pentru timpul acordat!

Mai multe detalii privind cartea sunt disponibile la adresa:
https://www.prouniversitaria.ro/carte/teatrul-i-criza-lumii-moderne/

O recenzie a volumului este disponibilă la adresa:
https://revistasociologieromaneasca.ro/sr/article/view/1792



Facebook

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

Septimiu Chelcea, Flash-uri psihosociologice, București, Editura Pro Universitaria, 2024

Nu am inventat roata, dar m-am străduit să nivelez drumul. Am adunat în acest volum gândurile răzlețite de-a lungul timpului în revistele la care am colaborat și în unele din cărțile pe care le-am publicat. Sunt gânduri, flash-uri, izvorâte din observațiile cotidiene, filtrate de lecturile mele. Unele dintre ele poartă amprenta timpului, ...