Coordonatori

Elena Zamfir, Simona Ilie, Sebastian Fitzeck (coordonatori), (2022) Violența Domestică în România în contextul Pandemiei. Riscuri și politici de suport, Editura Pro Universitaria, București

1. Felicitări pentru publicarea volumului. Vă rugăm să ne spuneți care au fost premizele publicării acestui volum?

Mulțumesc și eu în numele coordonatorilor Simona Ilie și Sebastian Fitzeck pentru interviu.

De la început,  se cuvin mulțumiri pentru Ministerele și instituțiile care au sprijinit apariția acestui volum prin furnizarea promptă de date statistice privind  violența domestică în dinamica lor, în România: Ministerul Familiei și  Egalității de șanse prin ANES, Inspectoratului General al Poliției Române, Ministerului Public și Cultelor religioase.  Nu în ultimul rând, aduc sincere mulțumiri și Editurii Pro Universitaria, doamnei director Dana Capriceru și redactor Elena Onea, pentru profesionalismul, răbdarea și promptitudinea apariției volumului.

Pentru a vă răspunde la întrebarea privind premizele publicării acestui volum aș porni de la precizarea că el reprezintă  contribuția a 12 cercetători din ICCV motivați de temă, din care și 3 tineri doctoranzi. Pornind de la riscurile majore ale violenței pentru stabilitatea familiei, a comunității și a securității sociale, lucrarea a plecat de la un motto pe care aș dori să-l amintesc aici: „Violența domestică rămâne o temă permanentă de interes în cercetarea științifică, dar mai ales în cel al dezbaterilor publice și al politicilor sociale de suport”. Volumul pleacă de la ideea că în ultimii ani, statisticile violenței sunt îngrijorătoare prin numărul în creștere a victimelor dar și a unor forme noi, tot mai agresive și dure în spațiul nostru individual, comunitar și social de viață. Violența afectează nu numai securitatea vieții de familie dar și cea la nivel local, regional și național. Pe baza datelor statistice prezente în instituțiile publice, a cercetărilor teoretice și empirice,  volumul s-a dorit un răspuns la îngrijorarea majoră privind extinderea la nivel societal și global a unor tipuri noi de conflicte  vizibile  în familie cu repercusiuni  directe în echilibrul  și securitatea societății moderne. 

2. Care au fost cele mai mari provocări întâmpinate în realizarea volumului?

Provocările întâmpinate în elaborarea studiilor s-au datorat necesității unei perspective de analiză multi și interdisciplinare cerute de complexitatea fenomenului violenței în dinamica lui și a răspunsului specializat dat în sfera politicilor de suport. Prin complementaritatea lor, studiile din volum au încercat să ofere o înțelegere a fenomenului violenței domestice în dinamica lui, prin analiza cauzelor, condițiilor și schimbărilor structurale din România ultimilor ani, cu accent pe perioada Pandemiei, atât din perspectivă teoretico-legislativă cât și din cea a intervențiilor instituționale specializate . În fapt, teoriile care explică etiologia comportamentului violent iau în calcul atât istoria de viaţă a individului cu experienţele lui multiple, situaţiile traumatizante din copilărie, tulburările psihice produse în mediul familial, normele şi regulile concrete de convieţuire întreţinute de grupul şi comunitatea proprie, etc. dar și Influenţa pe care reţelele sociale, sub multiple forme şi manifestări („social media”, mass-media etc.) o pot avea asupra modelării comportamentului, a personalităţii  indivizilor în relaţia de cuplu sau în cea de familie, cât și condițiile socio-economice,  politice, culturale și morale ale mediului social de viață în general.

3. Ce rezultate de cercetare v-au surprins cel mai mult ?

Rezultatele cercetării au dorit să aducă în fața cititorilor o analiză a datelor statistice privind formele de abuz și violență din România ultimilor ani cu accent pe perioada Pandemiei. În fapt, volumul oferă o imagine în cifre a violenței domestice în România prin raportare la  evaluarea programelor și politicilor sociale pentru victime și agresori. Studiile au avut ca bază metodologică: analiza secundară a datelor incluse în articole, cărţi şi cercetări existente în România pe violență domestică şi politici de suport ; date statistice ale instituţiilor de profil din România centrate pe violenţa domestică (A.N.E.S., I.N.S., I.G.P.R., M.P.) şi serii de date disponibile online  (M.P., D.G.A.S.P.C); documente oficiale ale instituţiilor publice (guvern, parlament, organizaţii internaţionale,  partide politice, organizaţii nonguvernamentale, acorduri, convenţii şi acte normative  privind violenţa, rapoarte şi reglementări ale Comisiei Europene; analizarea legislaţiei actuale şi a proiectelor legislative privind violența domestică; date statistice internaţionale și ale UE privind fenomenul violenţei necesare unei analize comparative; o cercetare de teren pilot în mediul urban bucureştean prin aplicarea unui chestionar AUDIT-C, care poate să  determine cauzele violenţei domestice generate de consumul de alcool: analize de conţinut ale unor mesaje din mass-media: ziare, emisiuni radio, programe de televiziune şi jurnale săptămânale etc. 

Centrându-se  asupra violenței domestice autorii au lărgind sfera actelor de violență din mediul strict intrafamilial. 

 Mi se pare interesant de precizat aici că analiza  datelor statistice  s-a realizat  din perspectiva dezechilibrului vieții de familie/cuplu  surprins  prin  indicatorii subiectivi  ai calității vieții. Este cunoscut faptul că   satisfacția cu viața de familie trimite direct la bunăstarea individuală și colectivă. De ce s-a ales această perspectivă de abordare a problemelor violentei? Pentru că am dorit să explicăm prin indicatori subiectivi dar și obiectivi ai  calității vieții cauzele și condițiile amplificării violenței în contextul crizelor actuale multiple. S-a putut face astfel o deschidere către posibilitatea de a privi violența în familie nu ca o problemă strict personală sau ca una intimă, o „povară ascunsă” a individului, pusă pe seama unor cauze strict dispoziționale/personale-factori interni care poate deveni o problemă rușinoasă pentru victime. În acest context larg al calității vieții ea apare ca o problemă de risc major pentru om dar și pentru colectivitate. De aceea, problema violenței trebuie pusă și  în contextul general al unor  multiple și complexe condiționări și cauze situaționale existente  la nivel socio-economic-politic-moral și cultural al societății moderne. Astfel, ea poate și trebuie să ajungă  explicit în atenția actorilor sociali și a decidenților politici, în discursul public  și mass media  pentru soluții pragmatice și răspunsuri specializate la nivel de politici sociale.

Analiza cercetării autorilor a fost aici una contextuală referitoare la factorii comuni, repetabili care vizează stilul de viaţă adoptat de familie/ cuplu conjugal în dinamica lui, complexitatea contextului socio-economic și politic actual, factorii culturali şi psihologici generatori de stări conflictuale, tipul relaţiilor de familie care includ copii, vârstnicii şi rudele apropiate. S-au făcut trimiteri, pe parcursul studiilor, la necesitatea conștientizării necesității unei rețele largi de cooperare interinstituțională și interministerială pe baza unui management de caz  bine gestionat. 

S-a subliniat rolul cooperării ministerelor de resort și a instituțiilor de profil pentru coordonarea, evaluarea, monitorizarea și comparabilitatea datelor privind violența domestică, necesitatea formării unei culturi a solidarității la nivel comunitar pentru prevenirea, reducerea violențelor în familie și recuperarea victimelor. 

Necesitatea unei viziuni integrate pentru politici de suport pentru victimele violenței a fost reîntărită permanent în acest context. Ea presupune un circuit interinstituţional al recuperării  și reintegrării victimelor  dar și al  agresorului, o intervenţie comună  a unor servicii specializate din poliţie, din sănătate mintală şi medicină legală, din asistenţă socială, din parchet, din instanţele de judecată, din probaţiune, biserică, ONG-uri etc. 

În mod special, studiile, pe rând, au subliniat rolul politicilor sociale publice în reducerea tipurilor de abuzuri și infracțiuni ca forme ale violenței domestice, în recuperarea victimelor și  penalizarea agresorilor. Se subliniază în acest context rolul esențial al serviciilor de suport care, prin finalitatea lor, trebuie centrate pe integrarea normală în comunitate atât a victimelor cât și a agresorilor. Atât în România, cât și la nivel global, neglijarea recuperării agresorilor prin readucerea lor normală în comunitate rămâne un obiectiv neîncheiat cu urmări grave în planul  recidivei.  În fapt, întregul proces de evaluare periodică și monitorizare continuă a violenței domestice este parte integrantă,  cerință a unei societăți moderne înalt civilizate.   

S-a evidențiat în acest context  și răspunsul slab al  statului social la riscurile violenței domestice pe timp de Pandemie, în special în sfera prevenției și educației. Lipsuri evidente și dezinteres în serviciile de prevenție privind reducerea formelor de violență  au apărut atât  în plan familial cât și   în cel al educației timpurii și sfârșind cu cea din școli și instituții publice. 

4. Cui se adresează lucrarea dumneavoastră ? 

Cartea are o largă sferă de adresabilitate. Ea este dedicată atât studenților, cercetătorilor cât și instituțiilor de profil responsabile de servicii de suport și de politici pentru victimele violenței domestice, actorilor sociali din comunitate, ONG-urilor, rețelelor de voluntariat cu un îndemn clar formulat pentru o cultură a  solidarității  sociale cu rol major  în reducerea și  stoparea oricăror forme de violență. 

5. Ce mesaj ați dori să adresați cititorilor interesați de această carte ?

Mesajul adresat cititorilor noștri implică o evaluare- de tip îngrijorare-, prin cifre validate statistic a cazurilor noi și multiple de violență domestică care afectează nu numai viața de familie dar și regenerarea echilibrului comunităților și a dezvoltării sociale a României pentru perioada postcriză. Ca o concluzie aici s-a arătat că răspunsul statului social la șocul puternic al dificultăţilor tranziției a fost unul timid, mult depășit de dimensiunea/amploarea și gravitatea problemelor sociale iar elaborarea politicilor sociale de suport pentru cei în dificultate în această  perioadă  a fost un proces înalt fluctuant în timp,  în funcție de ideologiile programelor de guvernare. Am asistat pe parcursul celor 33 de ani de tranziție la politici sociale ca răspuns mai mult la urgențe și de aceea cu rezultate minime în recuperarea riscurilor sociale. Modul dezarticulat și incoerența politicilor sociale publice în contextul crizelor multiple și atipice au redus și șansele de prevenție, recuperare a victimelor violenței domestice. Câteva din cauzele care au accentuat pe perioada Covid apariția unor forme de violență care au afectat grav echilibrul comportamental al individului  și securitatea comunitară se referă la:

• Stresul suplimentar legat de pierderea locului de muncă
• Stresul prin accesul scăzut la servicii de suport pentru cei în dificultate
• Reacţia individuală agresivă la stresul zilnic
• Măsurile dure de distanțare socială și închiderea în casă  (a crescut riscul conflictelor și abuzurilor între partenerii cuplului și în familie )
• Limitarea contactului cu membrii familiei extinse și cu prietenii care le-ar fi putut oferi sprijin și protecție
• Preluarea de către femei a îngrijirii persoanelor dependente la domiciliu
• Accesul limitat al femeilor la servicii vitale privind sănătatea lor, inclusiv la cele de reducere a  actelor de violență 
• Răspândirea unor scenarii false despre boală și efectele  ei care au dus în timp la stări de  îngrijorare, neliniște, anxietate și dezechilibru comportamental în familie 
• Reducerea accesului  victimelor violenței la servicii și suport individualizat  (liniile de asistență telefonică limitate, centrele de criză în număr redus, adăposturile, serviciile de asistență juridică și de protecție doar selectiv în anumite județe și insuficiente)
• Închiderea școlilor care a adăugat o sarcină în plus în mediul familial, mai ales pentru femei, generatoare de un climat tensionat, conflictual în familie
• Scăderea dramatică a  nivelului de trai și a capacității , mai ales  în cazul femeilor , de a-și câștiga existența ( femeile sunt multe  salariate informal)
• În Pandemie s-a înregistrat în primele 9 luni ale anului 2020  o creștere a cazurilor de violență raportate la poliție, apel la 112, cu 18% mai mare față de 2019
• În 2021, Filia -ONG arată că  s-a înregistrat în ultimii 8 ani , 426 de femei ucise de partenerii lor, de foștii parteneri sau de membri ai familiei
• Numai în 2022, 42 de femei și 4 copii au murit în urma abuzurilor din familie 
• Un studiu al Centrului Filia a arătat că 55% dintre femeil au spus că ar apela la familie dacă ar avea nevoie de ajutor și doar 13 % la autorități, 1,8% la ONG-uri, 2% ar solicita ajutor bisericii . Aici apare evident  încrederea scăzută a românilor în autoritățile publice 
• Indicatori obiectivi și subiectivi ai calității vieții sublinază cauze majore ale violenței (Sărăcie, alcolism, dereglări comportamentale/agresivitate, anxietate, depresii etc)
•  Procesul de  sărăcire și apariția unei culturi a sărăciei plasează  România  și după 33 ani de tranziţie pe primele locuri în rândul ţărilor UE
• ”Cultura sărăciei” și ”neputinței învățate”  bazată pe norme de viață, de gândire și comportare a grupurilor și comunităților marginalizate  la limita supraviețuirii a amplificat apariția unor noi forme de abuzuri și violență domestică

Toate aceste cauze aduc în prim plan necesitatea prezenței unor standarde tehnice de calitate, înalt specializate și focalizate pe nevoile personale ale victimelor și agresorilor care să realizeze o diagnoză clară a nevoilor lor pentru recuperare și reintegrare în comunitate. De asemenea sunt necesari indicatori de măsurare a stării de sănătate mintală și a echilibrului comportamental individual. Evaluarea stării de sănătate publică și dezvoltarea mecanismelor de control a fost prea puțin prezentă pe perioada Pandemiei. De asemenea, procesele de evaluare şi monitorizare continuă a formelor instituționale de suport social pentru victimele violenței domestice  și de răspuns la problemele diferențiate ale individului au avut o slabă reprezentare la nivel national prin instituții specializate.

6. Care sunt principalele concluzii rezultate în urma realizării cercetării științifice?

Studiile în final au adus și propuneri pragmatice pentru o nouă paradigmă a schimbărilor în politicile sociale de prevenire,  recuperare și integrare a victimelor violenței și a agresorilor: Evidențiez doar câteva din ele:

• Centrarea pe calitatea vieții de familie ( prin asigurarea bunăstării  individuale ș familiale)
• Dezvoltarea unor indicatori proprii de măsurare a coeziunii și echilibrului familial
• Realizarea unui climat familial și de muncă   mai suportiv, prietenos pentru cei implicați în activități de conviețuire împreună
• Abordarea globală a problemelor multiple cu care se confruntă persoanele în mediul familial și de viață
• Educația pentru viața de familie și responsabilitate în relațiile de cuplu
• Educația sensibilității, a emoțiilor și trăirilor ca pilon de susținere a formării convingerilor pentru coeziunea vieții de familie

Aș menționa în final  doar câteva din soluții posibile pentru prevenția și recuperarea victimelor violenței domestice care transpar prin propunerile autorilor din acest volum:

• Necesitatea unui management de caz prin cooperare interinstituțională, interministerială și prin sinergie a proiectelor care să susțină strategii integrate de combatere și reducere a violenței 
• Servicii personalizate  de recuperare a victimelor  care nu au fost constant prezente pe perioada Pandemiei centrate pe: consiliere psihologică, consiliere juridică, pe centre terapeutice destinate recuperării victimelor violenţei în familie , centre de ajutor în redactarea unui proiect în domeniul violenţei în familie, centre pentru recomandări specializate pentru victime și agresori de acces la servicii personale de suport. Totodată nu s-au respectat   cerinţe ale respectării cu strictețe a codului deontologic în practica intervenţiei  privind cazurile de violenţă în familie

Și o notă optimistă pe care aș propune-o în lectura volumului de față:

Epistemologia  ne spune că ”Este mult mai greu în știință a formula  probleme decât a găsi soluții. Dar,  o problemă bine pusă este pe jumătate rezolvată”

Cartea noastră, precizez, s-a străduit să formuleze cât mai multe probleme. Dar prin lectura ei sperăm că se pot desprinde  pe viitor  și posibile soluții în domeniu.

Vă mulțumim pentru interviu!

Volumul este disponibil în Biblioteca Virtuală de Sociologie la link-ul