Lucian Sfetcu este doctor în Sociologie și lector universitare în cadrul Departamentului de Sociologie şi Asistenţă Socială, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Pe lângă sociologia organizațiilor autorul arată un interes deosebit și pentru teme precum leadership-ul în organizații, politici și practici de angajare sau noi moduri de organizare a muncii. Recent, el a publicat „Introducere în studiul schimbării organizaționale” (2021: Pro Universitaria), unde prezintă o teză pe tema schimbării organizaționale.

• În primul rând aș vrea să vă felicit pentru apariția acestui volum. Ce anume v-a motivat să abordați această temă?

Vă mulțumesc pentru apreciere! Motivația pentru abordarea acestei teme a venit cumva firesc, ca urmare a experienței acumulate în colaborările avute cu mai multe organizații non-guvernamentale cu activități în sfera socială, într-o perioadă plină de oportunități dar și foarte provocatoare pentru acestea. Atunci am sesizat nevoia ONG-urilor cu care lucram pentru un grad mai ridicat de flexibilitate, pentru un model mai bun de organizare a activităților, care să le permită să reducă din vulnerabilitatea și dependența față de anumiți factori externi.

• Care credeți că este traiectoria viitoare a sistemului de organizare în ONG-urile din țară?

ONG-urile din România sunt tot mai dinamice și sunt conduse de idealuri din ce în ce mai îndrăznețe, ceea ce face ca acestea să caute și chiar să găsească modalități din ce în ce mai inovative de organizare, care să le sprijine cât mai mult în atingerea obiectivelor propuse. Nu cred că există un model ideal de organizare, dar cred că organizațiile flexibile, capabile să se adapteze repede schimbărilor din mediu, sunt cele care vor reuși să se dezvolte cel mai frumos în timp.

• Cui îi este dedicată această lucrare?

Tuturor celor care doresc o foarte scurtă introducere în teoria organizațiilor, a schimbării și dezvoltării acestora, cât și celor care doresc să afle câteva detalii despre „viața” unei organizații non-guvernamentale care atrage fonduri europene și dezvoltă proiecte sociale în România, cu plusurile și cu minusurile acestui tip de activitate.

• Care credeți că este rolul unui sociolog specializat în sociologia organizațiilor, dar nu numai, în sistemul ONG-urilor?

Rolul sociologului, specializat sau nu în sociologia organizațiilor, este unul important în general, în orice tip de organizație dar, într-adevăr, mai cu seamă în organizațiile non-guvernamentale cu scop social, de unde acesta nu trebuie să lipsească. Cred că sociologul are un rol important în organizarea și dezvoltarea activităților organizațiilor, în optimizarea proceselor și în operaționalizarea obiectivelor propuse. Prin studiul interacțiunilor și dinamicilor dintre angajați, voluntari, finanțatori și beneficiari, acesta poate optimiza atât pozițiile fiecăruia dintre aceștia, astfel încât să facă cu pasiune ceea ce fac, cât și modul de abordare a diverselor situații.

• Cum credeți că se pot ajuta ONG-urile după lecturarea cărții dumneavoastră?

Cred că, pentru ONG-urile cu scop social aflate la început de drum, lectura cărții poate oferi un orizont, poate da naștere câtorva idei de organizare, de construire a dinamicilor dintre departamente și dintre oameni. Dacă ne gândim la organizații consacrate, acestea pot găsi în această lucrare idei și modalități noi de organizare, cât și un cadru de analiză a ceea ce fac deja, în vederea îmbunătățirii și optimizării unor procese și arii pe care le consideră problematice, a creșterii în direcțiile dorite și chiar pentru simpla diagnoză a stării de fapt, stare care poate fi în mod considerabil diferită de cea percepută.

• Am înțeles că această lucrare reprezintă teza dumneavoastră de doctorat. Din această perspectivă, ce sfat le-ați putea da doctoranzilor care, ca și dumneavoastră, se confruntă cu o carență în literatura de specialitate pe domeniul studiat?

 Cartea nu este într-un totul teza mea de doctorat, dar conține părți importante ale acesteia. Nu consider că m-am confruntat cu o carență în literatura de specialitate, poate în literatura în limba română, dar în literatura internațională există suficiente repere pe această temă. Sfatul pe care îl dau tuturor studenților mei, încă din primul an de facultate, este să citească mult și să citească literatură de specialitate în limbi de circulație internațională, în primul rând în limba engleză, pentru că în această limbă este publicată cea mai mare parte a literaturii științifice.

• Ce proiecte de cercetare aveți planificate în viitor?

Interesele mele de cercetare gravitează în continuare în aria organizațiilor. Tema schimbării organizaționale reprezintă un interes constant pentru mine, dar mă preocupă și unele teme adiacente precum leadership-ul în organizații, politici și practici de angajare, noi moduri de organizare a muncii și altele.

• Vă multumim pentru timpul acordat!

Mai multe detalii privind cartea se găsesc la link-ul : https://www.prouniversitaria.ro/carte/introducere-in-studiul-schi