Meda Gâlea este Director adjunct în cadrul Academiei Române, filiala Iași, și doctor în management, titlu obținut la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Școala Doctorală de Economie și Administrarea Afacerilor. Cu un background educațional în domeniul economiei și al managementului, autoarea aplică cunoștințele sale managementului organizațiilor publice. Recent, a publicat volumul „Managementul cercetării științifice” (2021: Mega), care prezintă o lucrarea în domeniul managementului strategic cu aplicabilitate în entități publice de cercetare științifică ce desfășoară activități specifice în multiple domenii de cercetare.

• În primul rând aș vrea să vă felicit pentru publicarea acestui volum. Ce v-a motivat să începeți acest demers de cercetare?

Mulțumesc pentru felicitări. Demersul meu de cercetare a pornit de la o necesitate practică. Lucrând de mai mulți ani în departamente ce asigură execuția activităților suport pentru cercetarea științifică, în special pe segmentul legat de gestionarea finanțarii, m-am confruntat cu o serie de neajunsuri de ordin procedural, dar și în ceea ce privește tratamentul unor situații complexe privind finanțarea. Am început să caut modele decizionale aplicabile specificului activității noastre și n-am găsit mare lucru, astfel m-am înscris la doctorat cu gândul de a aduce o contribuție la literatura de specialitate privind managementul organizațiilor publice, dar cu ideea precisă de a elabora un instrument de lucru de folos.

• Rezultatele obținute, precum și modul de analiză a acestor rezultate este diferit de la un domeniu de cercetare la altul. Cum ați redus aceste diferențe în modelul decizional propus de dumneavoastră?

Fiind mai întâi practiciană, adică funcționar în structuri ce desfășoară activități suport pentru cercetarea științifică dintr-o entitate publică de tradiție din România, și mai apoi cercetător, am avut avantajul de a cunoaște și înțelege anumite aspecte care diferențiază semnificativ domeniile de cercetare. Astfel, am extras două elemente de bază pe care le-am definit ca variabile importante, respectiv: valorile sumelor necesare unor cercetători care activează în domenii de cercetare diferite, pentru obținerea unor rezultate similare și importanța rezultatelor. Modelul construit, testat și validat de mine, PRA-nX, pornește de la nevoia de diferențiere prin costuri, trece prin faza de evaluare și ierarhizare, urmată de aceea de definire a unor ținte ale sistemului, pentru ca în final să permită dirijarea resurselor disponibile în funcție de performanța dovedită și de ceea ce conducerea entității își dorește pe viitor. Modelul se pretează entităților care operează în mai multe domenii de cercetare concomitent, cum este cazul Academiei Române, și totodată au o gama largă de tematici de studiu.

• Cum considerați că influențează modelul propus de dumneavoastră mediul managerial din domeniul cercetării?

Influența este clar una pozitivă deoarece modelul operează cu relații matematice ceea ce duce la eliminarea subiectivismului uman și la asigurarea unui management financiar echilibrat între nevoile diferite de resurse financiare pe domenii de cercetare, precum științe umaniste, științe naturale și exacte, științele vieții, științe medicale s.a.m.d., țintele instituționale, disponibilul de finanțare și performanța dovedită. 

• Care credeți că este traiectoria centrelor de cercetare, din perspectiva managementului resurselor în relație cu randamentul obținut?

Greu de spus. Când spui randament nu poți să nu te gândești la performanță și când spui performanță te gândești la rezultate și la impactul acestora. Sunt numeroase discuții cu privire la performanța sau lipsa de performanță a sistemului de cercetare național dându-se vina în principal pe subfinanțare. Eu cred că așa cum s-a spun cu mai bine de zece ani în urmă, organizațiile de cercetare trebuie să învețe cum „să facă mai mult cu mai puțin” deoarece finanțarea publică este foarte, foarte redusă și lipsită de predictibilitate. Pentru echipele de manegement este o mare provocare să distribuie ”puținul” într-un sistem atât de complex urmărind realizarea misiunii acestei activități care asigură progresul prin inovare.

• Cui îi este dedicată această lucrare?

Ca să-l citez pe un bun colaborator care m-a ajutat enorm pe ultima sută de metri când am definitivat manuscrisul pentru tipar, domnul dr. Victor Cojocaru căruia îi mulțumesc și pe această cale, care și-a consumat din timp și a citit-o integral, iar în final a spus că această carte ar trebui să fie citită cel puțin de toți cei care ocupă o funcție de conducere în Academia Română dar și de alți angajați bugetari. Este o lectură, zic eu, plăcută și utilă tuturor acelora care doresc să vadă mediul CDI dintr-o perspectivă științifică dar și de management aplicat. 

• Ce proiecte de cercetare aveți planificate pe viitor?

Proiectele mele de cercetare sunt multiple deoarece abia acum am descoperit farmecul acestei meserii, eu fiind la bază funcționar-bugetar, iar acum sunt pracademic. Am descoperit că poți documenta o anumită temă și pe baza experienței proprii, a lucrului în echipă și a consultării literaturii de specialitate existente, poți contribui la literatura de specialitate cu anumite lucrări ce pot fi utile și în practică. Rezumând vreau să vă spun că proiectele mele de cercetare actuale privesc în continuare managementul organizațiilor și sistemelor publice. Pe de o parte mă preocupă analiza instrumentelor de lucru ale decidenților din sectorul bugetar, dar și extinderea modelului PRA-nX prin includerea unor variabile care să reliefeze componenta calitativă a rezultatelor nu doar evaluarea cantitativă.

Vă mulțumim pentru timpul acordat! Cartea poate fi consultată pe Biblioteca Virtuala de Sociologie accesând următorul link.