Centrul COACH-USV, Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător din Regiunea de N-E a României, deschis la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava propune un nou interviu realizat cu unul dintre cei mai prolifici sociologi contemporani ieșeni. Continuăm tradiția de a publica articole de promovare a rezultatelor cercetării științifice realizate în cadrul Regiunii de dezvoltare N-E a României de această dată despre apariția recentă a volumului „Secularizarea și camuflarea sacrului” scrisă de universitarul Nicu Gavriluță și apărută la Editura Polirom. Lucrarea este prima din România care explorează în profunzime relația dintre secularizare și sacru, autorul propunând teoria „Secularizarea ca fenomen multidimensional” și o interpretare a sacrului cotidian inspirată de opera lui Mircea Eliade. Prin această apariție editorială, Nicu Gavriluță speră să motiveze tinerii cercetători să publice studii similare. Nicu Gavriluță, născut pe 18 noiembrie 1963 în Forăști, jud. Suceava, este licențiat în filosofie și doctor în sociologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. A scris mai multe volume, precum „Mama proștilor e mereu gravidă. Sociologia patologiilor cotidiene”, „Mentalități și ritualuri magico-religioase. Studii și eseuri de sociologie a sacrului”, „Antropologie socială și culturală”, „Mișcări religioase orientale” și „De ce ne plac supereroii? Mitologia și simbolistica filmelor Marvel”, ș.a.

Despre volumul „Secularizarea și camuflarea sacrului” care oferă cititorului o oportunitate de a înțelege mai bine efectele industrializării și tehnologizării din societățile de astăzi asupra credințelor, am stat de vorbă cu autorul Nicu Gavriluță.

Bună ziua! Vă rog să vă prezentați pe scurt, stimate domnule Nicu Gavriluță.

Sunt profesor universitar doctor la Departamentul de Sociologie, Asistență Socială și Resurse Umane al Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România, autorul a 16 cărți de specialitate și coautorul altor cinci.

În luna februarie a acestui an a apărut la Editura Polirom Secularizarea și camuflările sacrului, un volum de 256 pagini al cărui autor sunteți. Ne spuneți cum a luat naștere ideea unei asemenea cărți?

A fost o înlănțuire de întâmplări semnificative. Cu rost. Întâmplări neîntâmplătoare. Aşadar, în primăvara anului 2023 primesc o onorantă invitaţie din partea colegilor Mihaela Tudor şi Ştefan Bratosin de la Universitatea Paul Valéry, Montpellier, Franța. Cei doi m-au invitat să contribui cu un capitol despre „Secularizare şi secularism în Europa de Sud-Est” într-un volum colectiv ce urmează să apară în 2025 la Edinburgh University Press. Este vorba de publicarea seriei Edinburgh Companions to Global Christianity, coordonată, printre alţii, de Kenneth R. Ross şi Todd M. Johnson.

La scurt timp am primit o altă invitație semnificativă de la PS Ignatie Trif, episcopul Huşilor, de a oferi spre publicare un text pentru numărul cinci al unei admirabile reviste pe care o coordonează. Este vorba despre Horeb. Tema? Evident, tot secularizarea. În sfârşit, Ciprian Iftimoaei mă invită să publicăm împreună cu alţi colegi un articol de specialitate într-o revistă internaţională despre secularizarea din România contemporană, în baza datelor statistice oferite de ultimul recensământ. Atunci am înțeles că este momentul să duc la bun sfîrșit cercetarea mea despre secularizare și am propus Editurii Polirom cartea de față.

Ce aduce nou acest volum?

După câte cunosc eu, dar s-ar putea să mă înșel, acesta este primul volum de specialitate publicat de un sociolog român pe tema secularizării corelată cu cea a sacrului. Evident, știm cu toții că există bune și foarte bune articole,  studii, capitole de cărți scrise de autori români pe temele secularizării și sacrului. Eu nu am găsit o carte românescă care să trateze exclusiv acestă relație. Mai trebuie spus că s-au susținut public în România admirabile teze de doctorat în sociologie și teologie pe tema secularizării, dar n-au fost (încă?) publicate. Sper ca lucrarea mea să le dea curaj colegilor mai tineri să-și facă publice cercetările lor.

O altă noutate a acestei cărți ține de faptul că propun o nouă teorie despre secularizare. Am intitulat-o „Secularizarea ca fenomen multidimensional aflat în interconectivitate socială”. Cei curioși vor putea citi în primul capitol al cărții despre ce este vorba. Tot la capitolul noutate a cărții aș trece și decriptarea în registrul eliadesc a prezenței sacrului în diverse ipostaze ale vieții noastre actuale de zi cu zi.

Ce reprezintă însă, în mod concret, secularizarea și camuflările sacrului – preocuparea centrală a acestei cercetări?

Secularizarea este un „fapt social total” (Marcel Mauss) vechi de când lumea. Unii sociologi l-au cercetat având ca reper Revoluția Franceză din 1789, anul debutului festiv al secularizării în lumea occidentală. În realitate, secularizarea este o realitate socială mult mai veche. Convingerea mea este aceea că, în istorie, secularizarea s-a cuplat destinal cu revitalizarea vieții religioase și cu revirimentul sacrului. Ceea ce leagă secularizarea de desecularizare este, printre altele, trimiterea permanentă la realitatea misterioasă a sacrului. Cele două fenomene se raportează diferit la unul și același fapt spiritual: experiența sacrului. Secularizarea obligă sacrul să se camufleze, iar desecularizarea stimulează epifaniile sacrului. Acestea din urmă depășesc cu mult cadrele instituționale ale marilor religii. Bisericile, de exemplu, sunt forme oficiale de instituționalizare și de management al sacrului. Însă, așa cum a afirmat la timpul lui Mircea Eliade, realitatea sacrului este mult mai amplă și misterioasă.

Prin urmare, necesarele cercetări sociologice de teren privind secularizarea se cer continuate cu o analiză calitativă privind viața spirituală a oamenilor din respectivele comunități. Într-o primă etapă a cercetării sociologice validăm științific ceea ce știam (uneori) intuitiv sau empiric: faptul oamenii frecventează rar sau deloc Biserica, nu au duhovnic, nu țin post, lucrează în sărbătorile religioase, nu cumpără și nu citesc literatură religioasă etc. Rezultă că respectiva societate este (puternic) secularizată.

Ei bine, eu susțin în această carte ideea că secularizarea puternică nu este însoțită întotdeuana și de o disoluție a vieții religioase sau spirituale. Știm de la Eliade că sacrul este consubstanțial ființei umane. Prin urmare, oamenii secularizați vor avea întotdeuana căutări, frământări, vise, dorințe pentru ceva „unic”, „real”, „ultim”, „semnificativ” și ,,edificator” în viața lor.  Vor trăi experiențe ale sacrului și vor avea tot timpul „nostalgia absolutului” (Mircea Eliade).

Prin urmare, eu am propus în această carte un exercițiu al decriptării prezenței sacrului și a căutării acestuia în diferite ipostaze ale vieții actuale: ecosatele spirituale și alteritatea reprimată; magia erosului și fascinația muzicii; ritualurile a două sărbători tradiționale din Maramureșul contemporan și simbolistica carnavalului venețian; geografia spațială a marilor orașe și  ideologia manipulatoare a partidelor politice; criza provocată de virusul COVID-19, îndrăznețele promisiuni ale noilor tehnologii și, nu în ultimul rând, seducătoarele fantasme ale transumanismului.

Dacă ar fi să explicați pe scurt, care sunt principalele rezultate/idei ale acestui volum?

Prima parte a acestei cărţi este consacrată sensurilor dobândite în timp de ultramediatizatul concept al secularizării. Pe baza unei literaturi sociologice de specialitate, am contabilizat cu atenţie semnificaţiile secularizării. Unele dintre ele sunt vechi, aproape ieşite din actualitate. Altele, dimpotrivă, sunt foarte reprezentative pentru societatea de astăzi. Am convingerea că toate aceste semnificaţii ale secularizării stau sub semnul a ceea ce Ioan Petru Culianu numea a fi un „fractal în spaţiul Hilbert”.

Apoi am oferit o prezentare şi o analiză critică ale unor teorii clasice şi actuale privind secularizarea: teoria competiţiei dintre religie şi societate; teoria cererii şi ofertei pe piaţa religioasă; teoria cuplajului inevitabil al modernității cu secularizarea în raport cu cinci variabile de analiză: educaţia, urbanizarea, speranţa de viaţă, mentalităţile sociale şi sărăcia.

O altă secţiune a cărţii de faţă se ocupă cu analiza fenomenului desecularizării şi intrării societăţiii într-o nouă vârstă, una postseculară. Am încercat să evidenţiez revigorarea marilor religii ale lumii contemporane și mutarea centrului global al creştinismului în emisfera sudică. Astăzi, Africa şi America Latină devansează statistic Europa şi Rusia în ceea ce priveşte numărul de creştini. Renaşterea celor cinci mari religii ale lumii contemporane este dublată de sporul demografic al unor religii tinere şi necreştine.

Cartea mai conţine şi referinţe la noile versiuni ale polemicii clasice dintre atei/agnostici/indiferenţi religios şi homo religiosus. Sacrului îi este dedicat un capitol special. Semnificaţiile stranii şi paradoxale ale sacrului sunt evidenţiate prin relecturarea unor pagini importante din clasicii ştiinţei religiilor (Mircea Eliade, Rudolf Otto, Roger Caillois, Émile Durkheim, Marcel Mauss, Henri Hubert etc.). Sunt readuse în atenţie teme consacrate, cum ar fi „ambivalenţa sacrului”, „paradoxul hierofaniilor”, „irecognoscibilitatea miracolului” (Mircea Eliade) şi ineditele camuflări şi căutări ale sacrului astăzi, într-o lume consistent secularizată.

Ce impact pot avea informațiile prezentate în acest volum?

Sper ca informațiile și, mai ales, interpretările oferite secularizării și sacrului în acestă carte să fie de folos specialiștilor și publicului larg educat. Eu am încercat să deconstruiesc multe șabloane și stereotipuri referitoare la secularizare și la experiențele sacrului. Studenții, masteranzii, doctoranzii și toți intelectualii interesați de subiect pot folosi anumite idei din carte ca repere pentru viitoare analize.

Care au fost dificultățile/ limitele pe care le-ați întâmpinat în realizarea acestei cercetări?

Dificultățile și limitele cercetării mele au ținut de insuficienta bibliografie românească de specialitate existentă pe piața românească de carte actuală. Această relativă absență a fost compensată de o abundentă literatură de specialitate publicată în spațiul occidental. Permanent îmi sunt solicitate bibliografii despre sacru și secularizare, așa că am oferit din belșug repere de lectură în cartea mea.

Ce aveți în lucru sau în plan pe viitor ca teme de cercetare?

Cred că viitorea carte va fi despre analiza sociologică și antropologică a mentalităților sociale. Sunt pasionat de înțelegerea modului în care gândesc, simt și se comportă oamenii din anumite comunități și societăți în momente de criză. Cum trec, de exemplu, valorile de la forma mentis la modus vivendi? Este o temă care mă fascinează de mai mult timp și căreia vreau să-i dedic în viitorul apropiat o cercetare de sine stătătoare.

Sunteți cercetător de atâția ani, cercetați viața socială, predați la universitate și publicați literatură de specialitate. Care considerați că sunt principalele calități ale unui cercetător de succes?

Înzestrarea mentală, disciplina trupului și a minții, onestitatea, discernământul, simțul critic, capacitatea de a admira elitele culturale și de a trăi emulația în preajma unui maestru, dragostea pentru lectură și arta de întreține toată viața focul sacru al pasiunii pentru cunoaștere.

Dacă ar fi să recomandați cuiva să aleagă calea cercetării de ce i-ați recomanda-o?

Pentru simplul fapt că un cercetător al fenomenului religios poate avea acces la ceea ce este esențial, vital și veșnic în viața unor oameni: viața lor spirituală.

Vă mulțumim pentru interviul acordat! Sănătate, energie și reușite în continuare!

Mulțumesc frumos!

Drd. Oana Grosu, consilier psiholog COACH USV

                                                          Lector dr. Sergiu Raiu, consilier sociolog COACH USV

* Acest material a fost publicat cu sprijinul Proiectului cu codul 9/31.01.2023 „Crearea și dezvoltarea Centrului de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (COACH USV) a fost aprobat în cadrul apelului de proiecte cu titlul Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLATFORM, Componenta 9 – Suport pentru sectorul privat și CDI (PNRR), Investiția I10 – Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLARFORM și va fi derulat până cel târziu la 30.06.2026. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.