Stănescu, Iulian, & Mihalache, Flavius (Eds.). (2022). „România rurală în noul capitalism: 1990-2020”, Pro Universitaria.

Volumul colectiv România rurală în noul capitalism: 1990-2020 a fost coordonat de Flavius Mihalache alături de Iulian Stănescu şi reprezintă rezultatul muncii echipei formate din membri cercetători științifici ai Institutului de Cercetare a Calității Vieții, ai Institutului de Economie Agrară, Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative, Politehnica Bucureşti şi Centrul de Studiere a Populației. Flavius Mihalache este cercetător științific III la Institutul de Cercetare a Calității Vieții (Academia Română), doctor în sociologie din 2013 și specialist în cercetarea mediului rural românesc.

• Felicitări pentru publicarea volumului! Consideraţi necesară o reformă administrativă în vederea comasării localităţilor cu mai puţin de 3000 de locuitori?
• Tema reformei administrative, în sensul reorganizării sistemului de UAT-uri rurale,  rămâne un subiect care naște multe controverse și produce reacții extrem de variate. În ultimii ani au existat câteva încercări timide de a se pune în discuție necesitatea regândirii modului în care este organizat administrativ spațiul rural. Curentele de opinie pe acest subiect sunt destul de variate și pot fi grupate în două categorii antagonice. Pe de o parte, întâlnim perspective care leagă necesitatea reformei administrative de imposibilitatea de autosusținere economică și funcțională a comunelor mici și de nevoia de facilitare a accesului autorităților locale la programele publice de investiții. În același timp, de cealaltă parte, se grupează punctele de vedere care relativizează importanța modului de organizare teritorială în ecuația referitoare la mecanismele de susținere a dezvoltării și care pun accentul pe importanța deosebită pe care o pot avea factorii locali, specifici, în geneza acestor procese.

În configurația actuală, aproape o treime din populația rurală domiciliază în comune cu mai puțin de 3000 de locutori, în timp ce 15% din totalul populației de la sate este înregistrată în comune de mari dimensiuni (peste 7000 de locutori). Deși nu vorbim despre o regulă generală, cele mai multe dintre comunele mari sunt concentrate în jurul municipiilor reședință de județ, acestea fiind puternic integrate economic și social orașelor în jurul cărora orbitează. Comunele de mici dimensiuni sunt, în cea mai mare parte a acestora, poziționate la distanțe apreciabile față de orașe, în zonele mai slab dezvoltate economic, puternic afectate de migrație și îmbătrânirea populației.

Orice inițiativă de  regândire a sistemului de organizare teritorială a spațiului rural trebuie să țină cont de configurația reală a lumii satului românesc care se dovedește a fi, din ce în ce mai intens, un spațiu eterogen.  În mod evident, comasarea poate fi o soluție în cazul comunelor mici. Însă, în alte situații, organizarea UAT-urilor învecinate în structuri de asociere care să le permită un mai bun acces la resurse se poate dovedi o strategie mai bună. La fel cum, în cazul comunelor din zonele periurbane (așa numitele zone metropolitane) soluția cea mai potrivită pare a fi susținerea integrării administrative a acestora cu orașele din proximitate.

• Care sunt perspectivele pentru tinerii din mediul rural contemporan?
• Cel mai adesea, tinerii din rural sunt percepuți a se afla în situații de risc și marginalizare. Parțial această afirmație este corectă, însă trebuie să ținem cont de faptul că mediul rural actual nu este deloc unitar. Destul de multe dintre comunele României sunt mai dezvoltate din punct de vedere și social decât unele dintre orașele mici. Așadar, când vorbim despre perspectivele tinerilor din rural vom observa vedem că nu sunt mari diferențe între situația tinerilor din comunele sărace sau mediu-dezvoltate și situația tinerilor din orașele mici. Toți acești tineri pot fi lesne incluși într-o singură categorie, corespunzătoare celor care provin din localități/zone slab dezvoltate. Ori, dacă privim lucrurile din acest punct de vedere, perspectivele de viitor ale acestor tineri țin de evoluțiile sociale și economice pe care aceste areale dezavantajate le vor înregistra în perioadele următoare. 
• Este corectă ipoteza conform căreia în viitor fenomenul migraţiei interne va duce la supraaglomerarea marilor oraşe?
• Acest proces de supraaglomerare este evident de ceva timp în cazul unor orașe mari care sunt poli de atragere a migrației interne, însă înregistrează probleme structurale date de încorsetarea generată de modelul actual de organizare administrativ – teritorială și de subdimensionarea infrastructurii publice în raport cu noile realități. Este dificil de estimat cum vor evolua lucrurile în viitor, însă este puțin probabil să asistăm la generalizarea modelului de supraaglomerare a orașelor atât ca urmare a evoluțiilor demografice, dar și ca rezultat al afirmării, din ce în ce mai intensă, a modelului de dezvoltare policentrică. 
• Din cercetările dumneavoastră se confirmă teoria lui domnului Profesor Dumitru Sandu referitoare la privilegiile populaţiei care locuieşte în satul reşedinţă de comună în detrimentul celorlalţi cetăţeni din respectiva comună?
• Datele statistice disponibile și studiile realizate de către specialiștii în dezvoltare rurală arată că la nivelul aceleiași comune există diferențe importante în ceea ce privește coordonatele infrastructurii edilitare. De regulă, satele reședință și cele care sunt traversate de artere rutiere importante au fost ținte predilecte ale proiectelor de investiții în infrastructura locală. În cele mai multe dintre situații, aceste sate reunesc și cea mai mare parte a populației rezidente în comune. Trebuie să nu uităm faptul că multe dintre satele României sunt de tipul satelor împrăștiate, în care gospodăriile nu sunt grupate, ceea ce se transpune în costuri ridicate pentru orice fel de investiție publică în proiecte de modernizare locală.  
• Ce consideraţi că se va întâmpla cu satul românesc în următorii 30 de ani?
• Este de așteptat ca procesele de evoluție diferențiată a ruralului să continue. Cu alte cuvinte, unele dintre zonele rurale, privilegiate de legăturile cu orașele sau de coordonatele economice regionale, se vor dezvolta în ritm susținut. Altele, în schimb, în special satele izolate din punct de vedere spațial și economic, vor merge către disoluție lentă. Este destul de probabil ca fenomenul satelor pustii să devină o realitate pregnantă a deceniilor viitoare atât ca urmare a îmbătrânirii populației, cât și a migrației. 
• Care sunt principalele soluţii pentru a ameliora declinul mediului rural din România?
• Nu știu dacă putem să vorbim în mod evident despre un declin când discutăm despre mediul rural. Pentru a lua în calcul ideea unui astfel de proces, trebuie să identificăm o perioadă anterioară în care mediul rural a fost prosper sau cel puțin s-a aflat într-o situație generală mult mai favorabilă decât cea actuală. Ori, dacă ne uităm la perioadele recente, ruralul s-a confruntat constant cu probleme date de supra-ocupare în agricultură, subdezvoltare economică și standard de viață precar al populației. Dacă ne uităm la date, observăm faptul că în ultimii ani am asistat la un proces de relativă îmbunătățire a coordonatelor socio-economice ale lumii rurale. Punctăm aici doar câteva aspecte semnificative: ponderea populație rurale ocupate în agricultură a scăzut constant în ultimele decenii (în 2021 mai puțin de o treime din populația ocupată din rural mai activează în sectorul agricol), mare parte a comunelor din țară sunt deservite de rețele de utilități (chiar dacă vorbim doar despre cele de apă curentă), iar calitatea locuințelor rurale este, în momentul de față, net superioară față de trecut (atât din punct de vedere al calității construcțiilor, cât și spațiului și nivelului de conform pe care îl asigură).
• Mulţumesc pentru acceptul de a participa la acest interviu şi pentru răspunsurile acordate! Mult succes în viitoarele proiecte!

Pentru cei interesați, volumul este diponisibl online în Biblioteca Virtuală de Sociologie: www.bibliotecadesociologie.ro