Romania Sociala logo
Menu

Ionuț-Marian ANGHEL – “Forme de guvernare a situației romilor Scurt istoric de la Iluminism la Uniunea Europeană”

autor:   29 December 2023  

  1. Felicitări pentru publicarea volumului! Vă rugăm să ne spuneți care au fost premizele publicării acestui volum?

Întrebarea legitimă care se pune în contextul acestei cărți va fi desigur, de ce încă un volum despre minoritatea romă? Și întrebarea este într-adevăr legitimă deoarece, în special după 1989, numărul publicațiilor academice dar și cele de politica socială/publică despre situația socio-economică, politică sau culturală a minorității rome a crescut vertiginos. Am participat la un moment dat într-o cercetare care a inventariat producția sociologică sau a domeniilor conexe din 1900 până în 2010 și acea carte are și un capitol despre producția științifică ce a avut ca subiect minoritatea romă și am constatat că între 1990 și 2010 au fost publicate aproape 300 de lucrări (articole și cărți) care făceau referire la minoritatea romă. Asta doar publicații ale cercetătorilor sau experților din România. Dacă luăm în considerare și restul Europei, probabil ca nu exagerăm dacă vorbim de mii de publicații în această zonă. Desigur că atenția acordată după căderea socialismului situației politice, economice, sociale sau culturale a minorității rome a fost rezultatul transformările sociale, economice și politice prin trecerea la economia de piață care a afectat disproporționat membri minorității rome (rate ridicate ale sărăciei, șomaj, lipsa unor condiții decente de locuit etc) dar aș zice că acest interes crescut a fost și rezultatul unui alt proces pe care îl discut în carte și anume europenizarea reprezentărilor privind minoritatea romă, ce a început încă din prima parte a anilor 1990 când Consiliul Europei într-o declarație a sa preciza că „trăind împrăștiați în toată Europa, fără să aibă o țară anume a lor, ţiganii sunt o adevărată minoritate europeană […] care contribuie la diversitatea culturală a Europei”. Și europenizarea reprezentărilor nu a rămas doar la nivelul declarațiilor, ci și al politicilor publice, lansând-se în ultimele două decenii programe ample de îmbunătățire a situației socio-economice, politice și culturale dedicate minorității rome. Reinventarea romilor ca o minoritate pan‑europeană a reprezentat un moment de turnură la nivelul politicilor statelor din Europa dacă luăm în considerare faptul că în timpul Iluminismului, a formării statelor națiune în Europa, a nazismului sau a socialismului, romii au fost reprezentați drept o minoritate străină, al cărui stil de viață era pur și simplu incompatibil cu cel european. Deci aș zice că tocmai această reinventare a discursului despre minoritatea romă și turnura de la nivelul politicilor europene și naționale au reprezentat punctul de referință al acestui volum.

2. Ce aduce nou cartea dumneavoastră față de literatura existentă în domeniu?

Dezbaterile academice care discută transformările sociale, politice, economice și culturale care au afectat minoritatea romă din CEE în perioada postsocialistă au ca punct de referință fie impactul integrării europene asupra normelor privind respectarea drepturilor minorităților sau impactul politicilor europene asupra celor de incluziune socială a grupurilor etnice unite sub conceptul umbrelă de romi, fie aceste studii au ca punct de referință romii și adaptarea sau rezistența acestora la politicile implementate în prezent sau în trecut de către diverse regimuri politice (imperiale, autoritare, socialiste, post‑socialiste). Aceste studii sunt în esență centrate fie pe impactul normelor culturale și politicilor dezvoltate de către statele națiune ale Europei și ulterior de către instituțiile europene (Comisia Europeană, Consiliul Europei, Parlamentul European) vis a vis de minoritatea romă din Europa, fie sunt axate pe răspunsul (de acceptare sau respingere/contestare) membrilor minorității rome la aceste politici. Ceea ce a fost mai puțin cercetat însă este modul în care guvernarea populației sau unei părți din aceasta (ex. romii) s‑a schimbat în Europa de‑a lungul ultimelor secole.

Totodată, deși studiul de față acoperă o perioadă istorică îndelungată (de la mijlocul secolului al XVIII-lea până în anii de dinaintea răspândirii pandemiei de Covid-19), el nu este o istorie a politicilor și programelor adresate minorității rome în acest interval de timp. Astfel de istorii au fost deja documentate. Mai degrabă, studiul urmărește să explice modul în care guvernarea minorității rome a fost problematizată în decursul ultimelor secole, la intersecția diferitelor arte de a guverna, sau a guvernamentalităților în terminologia lui Michel Foucault. Astfel, interesul meu de cercetare nu a fost unul evaluativ ci mai degrabă, interesul teoretic a vizat discutarea programelor, sistemelor de cunoaștere, instrumentelor și tehnicilor de guvernare care au stat la baza diferitelor politici de îmbunătățire a situației romilor în perioade istorice diferite (politicile imperiale din perioada Imperiului Habsburgic, de asimilare în perioada regimului socialist și cele de incluziune din perioada post-socialistă) și a modului în care aceste programe au fost posibile inițial.

3. Care au fost cele mai mari provocări întâmpinate în realizarea volumului?

Ca în orice demers de cercetare, pe lângă pregătirea intelectuală a cercetătorului, cred că două variabile sunt foarte importante în realizarea unui astfel de demers: timpul avut la dispoziție pentru cercetare și resursele financiare care să sprijine colectarea datelor. Pentru că volumul urmărește acoperirea unor perioade istorice mai îndelungate (pornind practic de la mijlocul secolului al XVIII-lea), a fost nevoie de un efort susținut de documentare și punere cap la cap a informațiilor teoretice și aplicate asimilate. Din acest motiv, stagiul doctoral (care a stat la baza demersului de față) a avut o perioada mai îndelungată. Pe de altă parte, mi-aș fi dorit să efectuez mai multe deplasări în teren pentru documentarea părții empirice a volumului. Inițial am proiectat mai multe vizite de teren în localități care implementau proiecte (co fonduri naționale sau europene) adresate membrilor minorității rome ce ar fi însumat câteva luni de cercetări empirice. Din păcate atât resursele financiare cât și timpul avut la dispoziție mi-au scurtat din perioada de colectare a datelor empirice. Din fericire, în ultimii ani am fost implicat în două proiecte finanțate din granturi naționale (al căror finanțator a fost UEFISCDI) și deși nu aveau neapărat ca domeniul de studiu tematica cărții mele, am reușit să combin cele două interese de cercetare pentru a colecta și material nou pentru carte. Poate nu ar strica ca stagiile doctorale să fie și ele conectate cu proiecte extrabugetare ale instituției unde doctorandul își susține teza astfel încât munca sa să fie mai bine remunerată iar timpul de cercetare ar fi astfel dedicat în mare măsură cercetărilor pentru lucrarea de doctorat.

  1. Ce rezultate de cercetare v-au suprins cel mai mult?

Nu pot să spun că am fost surprins de vreun rezultat de cercetare anume. Dar într-adevăr pe parcursul documentării efectuate de-a lungul anilor s-a modificat substanțial modul în care am analizat programele și politicile adresate membrilor minorității rome. Inițial eram ghidat de literatura predilectă în domeniu care urmărea modul în care au fost implementate anumite politici adresate minorității rome și modalitatea de acceptare sau de respingere a acestor politici de către minoritatea romă. Totuși, odată ce ajungi să consulți în profunzime literatura de specialitate, diverse documente de arhivă, observi că problematizările realizate de către oamenii politici sau intelectuali ai perioadelor respective nu urmăreau să impună anumite politici pentru romi doar pentru că erau romi (deși au existat și astfel de episoade, legislația eugenistă/nazistă din perioada interbelică fiind un astfel de exemplu) ci pentru că cei care dețineau puterea doreau să adreseze anumite probleme pe care doreau să le guverneze (creșterea puterii statului și fericirii populației în a doua parte a secolului al XVIII-lea sau aversiunea istorică față de nomadism în perioada socialistă).

  1. Cui se adresează lucrarea dumneavoastră?

Cartea ar trebui să îi ajute pe studenți, doctoranzi sau oricine este interesat de domeniu și pentru că oferă o dimensiune istorică a diferitelor tentative de a îmbunătăți situația socio-economică a minorității rome, și să înțeleagă sper că eșecul anumitor politici sau programe nu este o consecință neapărat a implementării proaste/defectuoase a lor sau „vina” dacă vreți a membrilor minorității rome, ci a modului în care transformările de la nivelul guvernării anumitor populații, procese etc, conduc la rezultate ambivalente.

  1. Ce mesaj ați dori să adresați cititorilor interesați de această carte?

Așa cum am mai zis, cartea nu este una de evaluare a programelor și politicilor adresate membrilor minorității rome așa că oricine se așteaptă să citească soluții pentru îmbunătățirea politicilor din domeniu nu va găsi așa ceva în carte. Aș zice că volumul de față este mai degrabă pentru cei care caută să citească cu un ochi critic diferitele tentative de a îmbunătăți situația minorității rome din Estul Europei (și România în mod particular) la intersecția dintre diferite tehnologii și raționalități de guvernare implementate în Europa în ultimele secole. E un prim pas pentru a înțelege situația economică, socială, politică și culturală a minorității rome din regiune, dincolo de teoriile europenizării sau ale culturii sărăciei, vehiculate prin unele medii academice autohtone.

  1. Care sunt principalele concluzii rezultate în urma realizării cercetării științifice?

Multe dintre cercetările de politici sociale sau politici publice caută să evalueze într-un fel sau altul impactul acelor politici și să îmbunătățească cumva funcționarea lor. Dar cartea de față merge dincolo de acest scop și pledează pentru analiză critică a diferitelor tentative de îmbunătățire a situației membrilor minorității rome implementate de-a lungul ultimelor secole. Iar analiza critică trebuie să plece de la politicile propuse în sine, de la discursul tip cunoaștere care este mobilizat pentru legitimarea anumitor politici, de la relațiile implicite de putere care guvernează relația dintre cei care implementează politicile și cei cărora le sunt adresate, de la modul în care sunt mobilizate instrumentele de cunoaștere de tip statistici care nu sunt neapărat neutre, ci reprezintă în sine o formă de putere care definește obiectul guvernării și legitimează tehnologiile, tehnicile și mecanismele puterii care guvernează populațiile, spațiile, procesele în anumite moduri. Fără această gândire critică ajungem în situația relevată de către Nando Sigona si Nidhi Trehan în urmă cu un deceniu, când spuneau că în prezent „politicile neoliberale definesc atât problema, cât și soluția”. Și apoi ne mirăm că politicile actuale tot eșuează în a îmbunătăți situația socială și economică a membrilor minorității rome dar în același timp reformarea acestor politici se realizează într-un circuit închis al expertizei, care deși legitimează anumite reforme în domeniul politicilor, ajung să replice mecanismele din spatele acelor politici.

Vă mulțumim pentru timpul acordat!

Mulțumesc și eu pentru interesul arătat pentru carte.

Mai multe detalii privind cartea sunt disponibile la adresa : www.tritonic.ro



Facebook

Semnal editorial: Sociologie Românească nr. 1/2024

Semnalăm publicarea online a numărului 1/2024 al Revistei Sociologie Românească. Din cuprins: Studii / Studies From “At Risk” to “Dangerous” People. The Roma Between Development Policies and Practices of ExpulsionIonuț Marian Anghel Exploring the Gendered Dynamics of Work and Family Life. A Secondary Descriptive Analysis in the Romanian ContextMaria Simionescu (Vlăsceanu) Răspunsuri la criza ocupării. Transformări ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...