Romania Sociala logo
Menu

Locuire, spaţii şi dotări urbane

autor:   29 April 2020   

Cătălin Berescu

Arhitecţii şi urbaniştii au readus în discuţie ideea că oraşul modern este un rezultat al răspunsului la marile pandemii ale secolelor XVIII-XIX, ceea ce ne pune în situaţia de a regândi radical, pe termen mediu şi lung, oraşul contemporan.[1] Marile probleme de sustenabilitate, legate prioritar înainte de criză de felul în care funcţionează oraşele în contextul economic global, îşi fac simţite nu numai prezenţa, dar își relevă și natura intimă.

Această criză este şi o criză a planificării, ea relevă erorile grave şi structurale de design  urban şi teritorial care au însoțit dezvoltările necontrolate din ultimele decenii. Suntem la începutul acestui exerciţiu critic, deci nu putem decât inventaria primele probleme, finalul crizei urmând a ne pune în faţa unor date care să permită o diversificare şi o ierarhizare a acestora. O primă listă cuprinde trei teme majore care s-au acutizat brusc:

  1. lipsa acută a spaţiilor de locuit individuale;
  2. lipsa sau insuficienţa dotărilor şi echipamentelor urbane;
  3. densitate excesivă a multor ţesuturi urbane şi una sub-optimală a celor rurale.

Lipsa acută a spaţiilor de locuit individuale este una clasică în dezvoltarea politicilor de locuire. Nu vorbim aici doar de un deficit de locuințe, ci și de supra-aglomerare. Exemplul de succes este Suedia, care în anii 70 a dezvoltat un program de locuinţe prin care s-au produs un milion de unităţi în aproximativ un deceniu, unul dintre obiective fiind ca fiecare copil să aibă propria cameră. Acest tip de politică a dus la o distribuţie foarte omogenă a spaţiului de locuit în societatea suedeză. Faptul că, la momentul scrierii acestor rânduri, Suedia este singura ţară europeană care nu a impus carantina, practicând o politică de conformare voluntară, are legătură şi cu faptul că procentul tinerilor adulţi care locuiesc împreună cu părinţii lor este de 24%, spre deosebire de un uimitor 66% în Italia sau de 57% în România.[2]

Problema lipsei locuinţelor publice, sociale, de necesitate şi de urgenţă în România capătă o şi mai mare relevanţă în acest moment, în care statul român se află în imposibilitatea de a avea soluţii pentru grupurile vulnerabile prin renunțarea la stocul de locuințe publice. Într-un regim obişnuit acestea ar trebui să acopere nevoile urgente pentru:

  • persoanele fără adăpost (pentru care s-au găsit, în mod miraculos, soluţii în marile oraşe ale lumii);
  • personalul medical şi de urgenţă expus la coronavirus, care are nevoie de locuire temporară pentru a-și proteja familia;
  • muncitorii aflaţi în migraţie de muncă într-un regim controlat de ordonanţe militare;
  • persoanele aflate în carantină;
  • personalul administrativ şi forţele de ordine necesar a fi dislocate în zone subdeservite, etc.

Recomandări:

  • refacerea stocului de locuinţe publice, respectiv locuinţe de necesitate (de urgenţă), de serviciu, de intervenţie, şi mai ales a celui de locuinţe sociale, care ar trebui să atingă un minim de 17-18% pentru a permite o administrare corectă şi eficientă a problemelor sociale;
  • dezvoltarea de politici de producţie de locuinţe accesibile, atât în regim privat cât şi de stat, ieftine şi decente, în vederea asigurării stabilităţii forţei de muncă şi a păcii sociale.

Lipsa sau insuficienţa dotărilor şi echipamentelor urbane ţine de infrastructura urbanistică și de cea mică. Prin dotări urbane înţelegem suita de clădiri şi spaţii cu rol public şi comunitar (grădiniţe, parcuri, cimitire etc.); prin echipamente, elementele de infrastructură minoră care fac posibilă existenţa în oraş (mobilier stradal, staţii de transport în comun).

Logica dezvoltării urbane de până acum, dominată de principiile speculative ale dezvoltării imobiliare, îşi dezvăluie limitele în faţa ameninţărilor de securitate devenite, brusc, vizibile. Absenţa unei reţele omogene de sănătate publică, de exemplu, nu ţine numai de aşa-zisul management al sistemului de sănătate, ci în primul rând de constituirea de rezerve de terenuri de mari dimensiuni, amplasate strategic în toate municipiile de rangul doi, care să găzduiască spitale de tip pavilionar, care permit organizări complexe de fluxuri şi extensii integrate în caz de catastrofe. Spitalul monobloc de la Suceava, scenă a unei infecţii în masă, trebuie să ridice un mare semn de întrebare referitor la abandonarea vechilor scheme pavilionare de spital şi de înlocuirea lor cu aceste hoteluri urbane orientate spre profit şi inserate în ţesuturi dense. O schemă similară ar putea fi salvatoare şi pentru învăţământ, dacă terenurile publice ar fi osatura dezvoltării urbane şi nu terenurile private, supuse exclusiv logicii impozitării care duce la o implacabilă densificare. Carantina ne pune şi în faţa lipsei de spaţii intermediare şi de echipamente necesare operaţiunilor de decontaminare/igienizare, atât pentru obiective publice cât şi private. Ar mai fi de remarcat şi tendinţa de descentralizare a unor servicii medicale, vizibil în proliferarea soluţiilor mobile (unitate de radiodiagnostic trimisă la Timişoara, achiziţionarea de unităţi de terapie intensivă mobile, testarea la domiciliu în Italia etc.).

Recomandări: adaptarea fizică a spaţiilor existente prin crearea de noi spaţii intermediare, care să asigure reglarea fluxurilor de persoane, dezinfectarea şi decontaminarea persoanelor, crearea de spaţii de siguranţă şi spaţii de negociere a funcţiunilor conflictuale, atît la nivel de clădiri, cât și prin operaţiuni de reproiectare urbană.

Problema densităţii este poate cea mai complexă, iar pandemia este un extraordinar prilej de experiment la scară largă, altminteri inimaginabil, care relevă natura esenţială a unor părţi din aşezările umane. Diminuarea traficului sau a producţiei industriale sunt fenomene similare, mai uşor de cuantificat şi de urmărit. Carantinarea scoate însă la iveală nu numai problema supra-aglomerării locuinţelor pentru largi categorii de populaţie, ci şi a contextului urbanistic în care sunt plasate aceste locuinţe. În linii mari, spaţiile urbane foarte dense sunt mai expuse.[3] Cu toate acestea România nu se aliniază integral la tendinţa mondială. Cartierele de locuire de masă de la noi au o bună organizare, o moştenire a principiilor de planificare a Chartei de la Atena, ştirbită de densificările socialismului ceauşist şi de densificările tranziției. Noile dezvoltări imobiliare ale capitalismului local bazat pe dereglementare urbanistică sunt însă fie prea dense, cele dezvoltate pe principii speculative, fie plasate în contexte prea puţin dense, non-urbane, sub-deservite de dotări.

Pentru situaţiile de locuire improprie, care funcţionează dificil şi în condiţii normale, situaţia devine explozivă. Cartierele de romi, fie aşezări informale, fie dezvoltări necontrolate semi-legale, fie locuire socială aflată de facto în situaţie de abandon administrativ, sunt în situaţia de a fi administrate manu militari şi de a se constitui în focare Covid-19.[4]

Recomandări: reproiectarea ţesuturilor urbane de mare densitate prin refacerea şi îmbogăţirea mixităţii funcţionale a mediului construit şi dotarea cu echipamente urbane a celor cu densităţi suboptimale, ca unic mod în care se poate asigura securitatea locuirii.



[1] Ares Kalandides. The Epidemics Behind Urban Planning: The Foundations, Institute of Place Management, 25.03.2020, http://blog.placemanagement.org/2020/03/25/the-epidemics-behind-urban-planning1

[2] Eurostat. Share of young adults aged 18-34 living with their parents by age and sex – EU-SILC survey, 07/04/2020, http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=ilc_lvps08&

[3] Richard Florida. The Geography of Coronavirus, CityLab, 3/4/2020, citylab.com/equity/2020/04/coronavirus-spread-map-city-urban-density-suburbs-rural-data/609394/?utm_source=fbb%3Futm_source%3Dfbb&fbclid=IwAR0HpmgYMHoGAWTwsJiCfrzHGziQ1Pq3F12ywBx3V6eobq0PTheu_CmhgL0

[4] Anamaria Stoica, Gorjanul. „Romii din două cartiere târgujiene, ţinuţi cu arma în carantină!”, 31.03.2020, gorjeanul.ro/romii-din-doua-cartiere-targujiene-tinuti-cu-arma-in-carantina-intrarea-si-iesirea-din-obreja-pazita-de-echipaje-de-politie/?fbclid=IwAR39u1hb9xGR5yXhgNDKjrH8SczPJUJ38_jDsRKz_Gg5jz25E3vpzAV4UG0



Facebook

1 iunie: cât de bolnavi suntem de COVID-19 și ce șanse avem în următoarele săptămâni?

Cei mai mulți specialiștii s-au reținut să formuleze în spațiul public ipoteze asupra dinamicii COVID-19. Efectul: spațiul public este dominat de confuzie; unde suntem și ce se va întâmpla în viitorul imediat ? Acum câteva zile a circulat o formulare îngrijorătoare: „criza medicală va mai dura încă aproximativ 6 luni, până la descoperirea unui ...

O societate fără vârstnici?! Un răspuns în cifre

Conform statisticilor, România ar fi țara cu cele mai multe familii de tip patriarhal, adică case în care locuiesc trei generații. De asemenea, în procent de 16,8% din tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani și  5.7% din segmentul 25 - 29 de ani nu ocupă un loc de muncă. Potrivit ...

Sprijin pentru persoanele vulnerabile in contextul epidemiei COVID-19

Ministerul Muncii a dat pulicitatii anuntul privind selectarea asistentilor sociali pentru derularea proiectului "Sprijin pentru persoanele vulnerabile in contextul epidemiei COVID-19". Proiectul va fi derulat la nivel national de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, in parteneriat cu ASSOC. Obiectivul general al proiectului este creșterea calității vieții și combaterea situațiilor de risc și ...

Raport social al ICCV – Pandemia COVID19 din perspectivă demografică

Un grup de sociologi de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române a realizat un raport social în care surprind din perspectivă demografică efectele pandemiei de coronavirus (Covid-19) asupra populaţiei. Raportul ICCV include analize şi propuneri de politici sociale, unele imediate, altele pe termen mediu şi lung. Autori: ...

Pandemia: să fim foarte îngrijorați pentru următoarele săptămâni?

Îngrijorările noastre sunt accentuate și de deficitul de cunoștințe. Dar dacă privim la statistica existentă vom avea o imagine mai clară. Poate vom fi mai liniștiți, dar vom avea și mari surprize. * Câți dintre noi ne vom îmbolnăvi până în final ? M-am speriat când mai mulți experți ne-au prezentat un calcul, ...

Revista Sociologie Românească nr. 2/2019

Vă semnalăm publicarea Revistei Sociologie Românească, vol. 17 Nr. 2 (2019). Din cuprinsul acesteia: Studii Politici sociale postmoderne în România: Între nevoie și schimbările așteptate ale sistemului de furnizare a bunăstării, Bogdan Voicu, pp. 9-36. Planificarea și evaluarea politicilor publice în domeniul asistenței sociale, Daniel Arpinte, pp. 37-59. Evoluția sistemului de protecție a copilului ...

Dilema Cataramă. Protestatar sau infractor?

În timpul crizei sanitare din primăvara 2020,  în România au apărut mai multe întrebări de ordin moral. Problema cu personalul medical trimis în rândul întîi, fără armele necesare (măști, mănuși, ventilatoare). Problema cu «morți acceptabile» (bătrînii și bolnavii). Problema cu trierea celor care au avut acces la reanimare. Problema cu ...

Sunt partidele politice pregătite să prezinte proiecte de dezvoltare social-economică a României?

România a intrat de mult într-o Criză, nu numai economică, dar și socială și politică. Pandemia Covid-19 a accentuat criza. Problema actuală a României nu este doar de a face față unui nou virus, ci de schimbări profunde economice și sociale. Ieșirea din criză se completează cu proiectarea dezvoltării social-economice ...