Greu de abordat problema sexelor
La o privire rapidă avem de ales între viziunea unisex, lumea binară și genurile curcubeu.
Moda unisex. Dacă privim tinerii pe stradă, ne putem întreba uneori : fată sau băiat ? Jeans, tricou, pulovăr, adidași, jachetă cu glugă. Și gesturile parcă seamănă: mersul apăsat, telefonul mobil în mână. Firma Zara a prezentat în 2022 trei colecții : pentru femei, pentru bărbați și moda unisex. Mă gândesc atunci la psihologul Boris Cyrulnik care spune : jumătate din lume e feminină, jumătate e masculină. Trebuie ca un sex să fie masculin sau feminin. Și când oamenii se întâlnesc, ei prezintă înainte de toate sexul. Și cum nu îndrăznesc să prezinte sexul anatomic, ei prezintă cuvintele care îl desemnează: Domnule, Doamnă, Domnișoară. Mai există această practică socială ?
Lumea binară. Diferențele dintre sexe sunt tratate de teoriile feministe, dar și teoriile de gen. Dacă feminismul consideră că aceste diferențe țin de « esențialisme », pentru teoriile de gen, diferențele sunt « construcții sociale » ale identității. Pentru feminism, începînd cu interpretarea clasică a lui Judith Butler, femeile constituie un grup cu caracteristici și interese comune; genul masculin și feminin sunt construite pe diferențele de corp, corp masculin și corp feminin.
Lumea curcubeu. În teoria genurilor, extinderea diferențierii genurilor este în funcție de triumful capriciilor subiectivității și a relativismului fără limite. Se recomandă folosirea genului inclusiv pentru a desemna persoane care nu se recunosc în nici unul din cele două sexe. În Franța, în 2007 a intrat în dicționarul Robert prenumele neutru, iel, contracția de la îl și elle (el și ea). Unii autori sugerează și formulele : iel , ille, iels și illes. Vorbim atunci de sintaxă inclusivă. În perspectiva teoriei genurilor, și un bărbat poate fi însărcinat și o femeie poate avea barbă. Ne amintim că în 2014, Conchita Wurst, reprezentând Austria la concursul Euroviziune, travestit în femeie cu barbă, a câștigat concursul cu un cântec despre toleranța față de diversitatea genurilor : Rise like a phoenix! În Franța, la emisiunea Quotidien, în 19 septembrie 2022 a fost invitat pe platoul de televiziune « primul Francez însărcinat, recunoscut ca fiind tatăl copilului pe care el/ea l-a purtat». Este vorba de o persoană, născută femeie, dar care a urmat un tratament pentru a obține unele caracteristici de bărbat. Această persoana a revendicat și obținut dreptul de a fi considerată ca bărbat, în termeni de stare civilă, apoi dreptul de a fi recunoscută ca fiind tatăl copilului, el/ea fiind mama biologică a copilului.
Pe de o parte avem confuzii și paradoxuri, pe de alta, observăm proliferarea ideologiile feministe și masculiniste.
Feminisme
Fără îndoială lupta pentru revendicarea de drepturi egale între femei și bărbați a fost și este legitimă. Este vorba de drepturi egale pe plan juridic (consfințirea legală), pe plan economic și social (accesul la locuri de muncă și salarii echitabile), pe plan politic (reprezentarea în politică), de egalitatea în viața domestică (paritatea în împărțirea sarcinilor menajere), de egalitatea sexuală (dreptul femeii de a dispune de corpul său, dreptul de a spune nu). Ultimul teritoriu de combatere a inegalităților este violența domestică.
Nu este greu de observat că mișcările militantiste și ideologiile s-au multiplicat. Pe terenul care ne interesează aici, vorbim de feminisme și de masculinisme. Ideologiile diferă în funcție de loc, de context, de cultură. Avem feminisme materialiste, socialiste, liberale. Avem și un feminism radical, legat de ideologiile «progresiste». Pentru militantismul radical, bărbatul este agresorul, exploatatorul, dominatorul, violatorul. Vezi mișcarea #Metoo ( în SUA) și mișcarea #balancetonporc, în Franța. Este o viziune binară și conflictuală care ia forma de război între sexe. Termenul « gen », pentru feminismul radical, descrie opersiunea sistematică a femeilor, ca grup subordonat, în beneficiul grupului dominant, bărbații.
Ca o paranteză. Noi care am trăit și comunismul în România, nu am simțit presiunea vreunui feminism comunist.Egalitatea de șanse pentru femei și bărbați s-a realizat prin politicile de educație (acces egal la educație), politicile sociale (acces la locuri de muncă și salarii egale) și prin reperezentarea instituțională și politică la nivelul cel mai înalt (tovarășa Elena Ceușescu, rămâne exemplu la cel mai înalt nivel). În Romania de azi , femeile nu confundă seducția cu hărțuirea; nu vorbim de hărțuirea vulgară și grotească, la limita medicală, care este descurajată și condamnată. Dar femeile nu ar renunța la arta seducției : cuvinte frumoase, flori și alte atenții gingașe din partea bărbaților. Fără seducție, cotidianul ar pierde din farmec. Dimensiunea politică și culturală au importanța când e vorba de culoarea unei ideologii.
Războiul între sexe și feminismul radical
Feminismul radical privilegiază viziunea binară asupra lumii. « Ideologiile progresiste » consideră că bărbații sunt obstacole în calea egalității între sexe. Bărbații, sunt acuzați, în bloc, că fiind dominatori, paternaliști, misogini și violenți. Femeia este victima, iar bărbatul este dușmanul, dominatorul, agresorul. Un soi de esențializare a condiției masculine.Dar dacă toți bărbații sunt violenți prin natură, atunci politicile de schimbare devin inutile, pentru că nu putem schimba ceea ce este imuabil ! Un alt paradox.
Culpabilizarea bărbatului în spațiul public devine proces; uneori război între sexe. Dabalarea de detalii intime are ca ținta obținerea de despăgubiri financiare, mai ales în patria avocaților : SUA. Să amintim recentul proces planetar între actorul american Johnny Deep și fosta sa soție, actrița americană Amber Heard. Actrița a declanșat procesul împotriva fostului soț, pe motive de violență în cuplu. Au urmat 7 saptămâni de proces și audiențe publice, difuzate peste tot în lume, pe rețelele sociale. Verdictul procesului , după 13 ore de deliberare a juriului, a fost condamnarea actriței pentru defăimarea actorului. Actorul Johnny Deep a cerut, prin avocați, impresionantă sumă de 50 de milioane de dolari, pentru daune la nivel de reputație internațională. După care actrița Amber Heard, a contra-atacat tot prin avocați, și a cerut dublul sumei, pentru defăimare publică. A fost un exercițiu de putere, în care acuzarea viza să incrimineze actorul și mai ales bărbatul, de acte de violență. Probele au demonstrat că violența era mai degrabă o escaladă simetrică ; fiecare la rândul său, era victimă și agresor.
Feminismul egalitar : similaritate sau complementaritate ?
Unele feminisme pledează egalitatea dintre femei și bărbați, prin eclipsarea diferențelor între sexe. Ca și cum, noțiunile de « bărbat» și « femeie» ar fi simple construcții juridice. Ne putem întreba : A invalida, a atrofia puterea bărbaților, a acuza și ataca imaginea bărbaților ca fiind paternaliști și dominatori, contribuie la avansarea echității între femei și bărbați ? Egalitatea nu presupune similaritate, ci echitate și complementaritate. În cuplu este exact ca într-o instituție: fiecare face ce știe mai bine. Priceperea simplifică penibilitatea unei sarcini. Într-un cuplu, bărbatul poate fi un mai bun bucătar și femeia mai pricepută în administrația vieții.
Psihiatra americană Julie Holland insistă asupra diferențelor biologice și psihologice, pe care feminismul egalitar le trece sub tăcere. La femei paleta emoțională este mai densă, mai intensă, pentru că fiziologia creierului este diferită. Creierul femeii, ne amintește autoarea, are nouă regiuni consacrate funcției emoționale, pe când în cazul bărbaților, doar două regiuni ale creierului sunt specializate în emoții. La bărbați, stima de sine vine din independență. Bărbații nu sunt la fel de comunicativi ca femeile și nu sunt deranjați de conflicte și rivalitate. Rivalitatea și competiția agresivă face parte din natura biologică a bărbatului. Femeile sunt mai vulnerabile la emoții. Nu întîmplător, meseriile care atrag pe femei sunt mai ales educația și serviciile de sănătate, în timp ce pentru bărbați, meseriile care prezintă atractivitate sunt cele care implică acțiune, întrecere, rivalitate și putere. Psihologic, femeia evoluează mai degrabă întro etică de compasiune, o etică a grijii.
Anchetele de sociologie clinică, efectuate în Franța (Vincent de Gaulejac), sau în Quebec (Jacques Rheaume), privilegiază clinica narativă și cercetările de interpretare a unor subectivități reflexive. Când e vorba de percepții despre feminitate și masculinitate, cercetările constată că femeile se percep mai deschise când vorbesc de emoții, în timp ce bărbații spun că nu sunt obișnuiți să răspundă la întrebări despre sexualitate și viața de cuplu. Dacă femeile vorbesc între ele despre lucruri intime, conversațiile bărbaților sunt mai ales profesionale și financiare. Emoțiile asociate cu percepția masculinității sunt furia și agresivitatea. Bărbatul trebuie săși ascundă slăbicunile. Idealul viril este de a se demarca de ceea ce este asociat cu feminitatea: lacrimi, emoții, stări contradictorii. Anchete recente de sociologie clinică mai spun că bărbații au comportamente mai riscante ca femeile. Bărbații se regăsesc mai adesea în categoriile de alcoolici, încarcerați, criminali și sinucigași; actele de sinucidere comise de bărbați sunt mai radicale, cu mai puține șanse de supraviețuire. Femeile acuză mai frecvent oboseala și depresia, și consumă frecvent pilule anxiolitice și anti-depresive. Și nu e de mirare. Femeia contemporană se angajează în proiecte adesea ireconciliabile: proiectul seducției, proiectul aparenței, proiectul profesional, proiectul familial. Când unele femei își fac implanturi mamare, femeile nesiliconate se simt excepție negativă.
Am descoperit în Evanghelia după Pilat (Eric Emmanuel Schmidt) un portret contrastant între bărbat și femeie. Pilat din Pont, guvernatorul din Roma, se ocupă de treburile cetății și de ordinea civică. Când Ieșua, Iisus predicatorul, va fi pus pe cruce, Pilat face o anchetă, ca un detectiv; interoghează martori, compară și pune ordine în ipoteze și argumente, pentru a stabili adevărul. Claudia, soția sa, femeie educată și inteligentă, salvată de la moarte de Ieșua, este sensibilă la altruismul și sacrificiul de sine al lui Iisus. Ea crede în această noua religie altruistă, religia grijii față de aproapele tău. La modul mai general, spune Schmidt, femeile au tendința de a pune gânduri peste tot; ele au tendința de a citi universul obiectelor și al lucrurilor, ca pe un soi de document. Femeile nu privesc, ele descifrează. Totul are totdeauna sens. Se pare că așa stau lucrurile de când lumea. Femeile dau viață pruncilor, maternează.
Îngrijorarea masculină și masculinisme
Poblematizarea egalității femeilor cu bărbații se face obligatoriu într-un singur sens ? Cine ne împiedică să întoarcem întrebarea pe dos? De ce femeile au nevoie de mai multe dulapuri și haine, ca bărbații ? De ce femeile cheltuiesc mai mult pe haine și cosmetice ? De ce femeile petrec mai mult timp în mal-uri și magazine ? Oare bărbații, ar trebui să ceară egalitate cu femeile, pe tema dulapurilor, a hainelor și a consumului de haine și cosmetice ? Nu ! Pentru că egalitatea și echitatea nu se confundă cu similaritatea.
În reacție la proliferarea feminismelor a apărut mișcarea masculinistă.În 1993 apărea cartea americanului Warren Farell, Mitul puterii masculine, căreia i se atribuie paternitatea mișcării masculiniste. De atunci, mișcarea masculinistă a luat cel puțin trei forme.
Primele două sunt prezente mai ales în spațiul anglofon. Este vorba de ideologia patriarhală, care reînvie perspectiva superiorității masculine și naturalizează dominația masculină, în sfera vieții familiale și în sfera vieții publice. Dar și de mișcarea masculinistă a taților divorțați, care nu este antifeministă; ea consideră că este perfect legitim ca feminismul să se preocupe de nevoile și drepturile femeilor și ca masculinismul să se preocupă de nevoile și drepturile bărbaților. Există și un masculinism pozitiv pe care îl putem regăsi, mai ales în literatura francofonă. Această a treia formă de masculinism nu este împotriva femeii, ci a stereotipurilor negative despre bărbați, vehiculate în spațiul public.
În ultima vreme, pe Facebook se manifestă și mișcarea mai radicală MGTOW, Men going their own way, care critică acel discurs feminist care încearcă să transforme bărbații în sexul slab. Ei consideră că divorțurile au devenit un veritabil bussiness pentru femei. Femeile nu își mai iubesc copiii, sau îi iubesc precum își iubesc bărbații, adică pentru avantajele pe care aceștia le aduc, în termeni de recunoaștere socială. Dar ele nu își mai pierd timpul cu creșterea copiilor. Natura narcisică și nevoia femeilor de a avea mereu atenție, o să le piardă, căci bărbații se trezesc încet, încet, ne avertizează mesajele publicate pe siteul MGTOW.
Într-o analiza critică pe care o face asupra mișcării supremației masculine, canadianul francofon Francis DupuisDeri observă recursul la miturile ancestrale ale cavernei. Masculiniștii puri și duri consideră că bărbații sunt mai puternici, mai autonomi, mai agresivi, și asta în mod natural. Femeile sunt mai pasive, pentru că ele ne așteaptă în cavernă. Doar că lumea de azi nu mai trăiește în caverne. În lumea în care trăim, atât portretul ideal al femeii, cât și portretul ideal al bărbatului, au un profil paradoxal. Bărbatul ar trebui să fie bogat, frumos, puternic, responsabil, viril, impozant, sigur de el, dar și romantic, seducător, tandru, delicat și discret protector. Femeia ar trebui să fie frumoasă, performantă profesional, bună gospodină și bună mamă și neapărat independentă financiar.
În final. Pe vremea comunismului circula un calambur : Din victorie în victorie pâna la înfrângerea totală ! Am putea privi războiul sexelor cam tot așa : Din victorie în victorie până la înfrîngerea comună ! Se spune că nimeni nu poate fi contra virtuții. Dacă bărbații au susținut în spațiul public, cauza feminismului, în numele demnității feminine, apare legitim ca femeile să susțină, la rândul lor, cauza bărbaților, în numele demnității masculine. Este important să chestionăm noile reprezentări sociale radicale, ca și ideologiile care asociază bărbatul cu un fel de parazit suspect. Cu un genitor ce poate fi înlocuit de tehnici de inseminare. Cu un contributor minor la finanțele familiei. Cu un partener al femeii, ușor de înlocuit.
A problematiza unghiul mort al unor ideologii, a anticipa consecințele psihosociologice ale devalorizării bărbaților și multiplicarea teoriilor trans-sexuale, devine un teritoriu nou de cercetare.
