Romania Sociala logo
Menu

Marele jaf postcomunist: spectacolul mărfii și revanșa capitalismului

autor:   28 March 2017   

Avatar

CopertaEmanuel Copilaș (coordonator), Marele jaf postcomunist: spectacolul mărfii și revanșa capitalismului, Iaşi, Editura Adenium, 2017.

Ca fenomen specific modernității târzii în ceea ce Immanuel Wallerstein a numit semiperiferie globală, co­munismul a fost analizat, disecat, criticat și, într‑o mare măsură, înțeles. Nu a fost epuizat, bineînțeles, ca subiect al cercetării științifice, dar, în linii mari, putem spune că reprezintă un teren epistemologic relativ acoperit din punct de vedere istoric, politologic, sociologic, antropologic ș.a.m.d., chiar dacă suscită încă – și este firesc să o facă – numeroase dezbateri.

În ultimii ani, timid, dar sigur, postcomunismul s‑a im­pus la rândul său ca un subiect important, chiar dacă marginal, pe agenda științifică, dar și publică a statelor est‑europene. S‑a observat, odată ce mirajul primilor ani de după dez­membrarea regimurilor comuniste s‑a disipat, că postcomunismul nu înseamnă nici sfârșitul istoriei, nici bunăstarea perpetuă care ar fi fost posibilă prin imitarea fără discer­nământ a politicilor economice occidentale, nici angajare civică permanentă, nici abandonarea abruptă a unei istorii politice și economico‑sociale responsabile pentru starea de minorat a Europei de Est în raport cu Occidentul.

Lucrarea de față își propune să adauge o cărămidă la acest edificiu, acela al criticii postcomunismului. Mai concret, este vorba despre postcomunismul românesc, fenomen care, desigur, nu poate fi înțeles adecvat în absența unei contex­tualizări mai largi, dar care, în același timp, are și unele caracteristici particulare, ce îl singularizează în raport cu experiențele similare din restul fostului „lagăr socialist”: anticomunismul agresiv, nedemocratic, prăbușirea politicilor sociale, o campanie de privatizări haotică și deseori irațională (aici există un punct de convergență cu Rusia post­sovietică), respectiv o supralicitare a mitului unui Occident binevoitor, care va prelua grijuliu sarcina încadrării noastre pe traiectul ferm al modernității, al democrației și bunăstării, sarcină brutal întreruptă de un regim comunist total străin de realitățile și de cultura politică ale României.

Emanuel Copilaș

Cuprins

Postcomunismul ca ideologie  Emanuel Copilaș   /   5

Partea I O privire de ansamblu asuprapostcomunismului românesc

Ideologia tranziției în România celei de‑a Doua Republici 

Horea  Băcanu   /   15

Jaful adus la zi: responsabilitatea specialiștilor

Ana  Bazac   /   28

Realitatea și imaginarul marelui jaf postcomunist. O abordare sociologică

Vladimir Pasti   /   44

Capitalismul nu este neapărat neoconservator, dar România nu îl cunoaște altfel

Dani Sandu   /   67

Farsa reformei și responsabilitatea intelectualilor publici

AdrianPaul Iliescu   /   78

Inegalitate economică și democrație în România

Gabriel Bădescu   /   92

Jefuirea speranței sau despre cum ne am furat singuri căciula

Gabriela Crețu   /    99

Privatizările României postcomuniste

Andrei Panțu   /   113

Privatizarea banilor. Cum funcționează fabricile de datorii

Cristian Dogaru   /   122

Creștere și descreștere demografică saude la comunism la postcomunism și invers

Aurelian Giugăl   /   135

Puterea cuvintelor: despre hegemonia culturală a dreptei

Alexandru Mamina   /   147

O jumătate de secol neîncheiată (1973 – 2015)

Claudiu Gaiu   /   160

Neoliberalismul ca proiect de clasă

Vladimir Borțun   /   169

Tagma jefuitorilor & urmașii (fragmentar)

Mihai Dinu Gheorghiu    /  180

Partea a II-a  Studii de caz

 

Pledoarii posibile: parcagii, automobileși inegalități în București

Liviu Chelcea, Ioana Iancu    /   193

Avansul măsurilor neoliberale în sănătate: o scurtă retrospectivă

Ciprian Domnișoru    /   210

De la naționalizare la privatizare și despre mită-crație

Vasile Ernu   /   222

POSDRU, suflete moarte

Dinu Guțu   /   233

Câteva considerații asupra exploatării muncitorilor români

Alexandru Boguș   /   241

Predarea religiei în școala românească de după 1989

Călin Goina   /   254

De la mit la jaf. Cazul satului Nadăș, județul Arad

Ioan Biriș   /   267

Locuire socială, dar nu pentru săraci

Irina Zamfirescu   /   278

Producția de peisaj cultural și noile forme de turismîn satele dobrogene

Monica Stroe, Bogdan Iancu   /   291

Cum s-a privatizat teatrul în România

Iulia Popovici   /   298

Scrisoare despre România

Alexandru Petria   /   308

Occident fără Occident sau despre discursul demagogical elitelor autohtone

Aurelian Giugăl   /   313

Note despre autori   /   321



Facebook

Stânga și gândirea critică

Nu abordăm aici social democrația din țările nordice, ca stat protectionist reper. Nu abordăm nici statutul PSD, Partidului Social Democrat din Romania, asociat de opoziție cu ciuma roșie, printr-o tactică de discreditare politică radicală. Ne întrebăm care sunt noile idei de stânga? Ce forme ia gândirea critică a intelectualului din ...

Confruntări și conspiraționism

Complot, conspirație, negaționism, dușmanii din umbră, virusul ucigaș. Iată cîteva cuvinte care au animat dialogul între nația română și decidenți. Pe timpul pandemiei covid, dialogul a fost mediat de televiziune.  Dar a fost sau nu a fost pandemie ? Pandemia presupune o mortalitate de 12 %, iar procentul de mortalitate ...

Romii: între ONG-uri și Uniunea Europeană

Ieri a explodat o problemă gravă: șeful unui important clan mafiot a fost asasinat. Îngrijorarea vine din reacția predictibilă: se anunță un adevărat război între grupurile mafiote. Mafioți din diaspora declară că se vor întoarce în România pentru a participa la războiul dintre clanuri. Cele mai multe clanuri sunt ale ...

Țara nu are nevoie de așa ceva

Octombrie 2010. Drumul dinspre București spre Alba Iulia. Turneu cu un spectacol de teatru. Printre alții, în același microbuz, Claudiu Bleonț, Ion Haiduc, Sebastian Papaiani, actori tineri și mai puțin tineri deopotrivă. Pe tot parcursul acestui proiect îl vânam pe OMUL, Sebastian Papaiani. Veneam uneori la repetiții și cu 2 ...

Cuvinte noi Ce ne spun ele despre epocă?

Noi și vocabularul Limba este un organism viu care se reinventează în contact cu realitatea ; ea semnifică și interpretează lumea în care trăim. Este fascinant să descoperim într-un dicționar, cum fiecare cuvînt își are propria sa poveste; fiecare cuvânt are o istorie și o arheologie cu straturi suprapuse de sensuri. ...

Efectele crizei coronavirus forțează mariajul digitalizare–învățare: panaceu sau cal troian?

Motto: ”Pe termen lung, sufetul capătă culorile gândurilor tale”. Marcus Aurelius, Împărat roman. ”Suntem ceea ce gândim” Buddha. Cea mai importantă lecție a crizei Coronavirus este că digitalizarea trebuie folosită la maximum pentru eficientizarea majorității aspectelor din viața socială, mai puțin pentru cel mai important aspect uman: educația copiilor noștri. Venită ca o mănușă pentru ...

30 de ani de la Revoluția din 1989. Avem o democrație consolidată?

La Revoluția română, în stradă, oamenii voiau liberate. Dar nu se simțeau oamenii liberi și sub Ceaușescu? În familie, pe stradă, în viața de zi cu zi oamenii erau destul de liberi. Dar nu public, în mass-media sau la ședințele politice. Dacă nu ne plăcea cum este condusă țara, era ...

România deleuziană. Fragmentul XXXVIII despre literatură și credință: „Studentul” (Cehov) și „Evanghelia după Marcu” (Borges). Lecturi posibile (VI)

„The Denial of Saint Peter”, ( Theodoor Rombouts, 1597-1637), Liechtenstein Museum  xxx „Studentul” ( Cehov). După mărturisirea chiar a lui Cehov,  „Studentul” este cea mai îndrăgită din scrierile sale de proză scurtă. Acțiunea se petrece în marele post al Paștelui de Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor. În acea zi Ivan Velikopolski, student la ...