Romania Sociala logo
Menu

Marele jaf postcomunist: spectacolul mărfii și revanșa capitalismului

autor:   28 March 2017  

CopertaEmanuel Copilaș (coordonator), Marele jaf postcomunist: spectacolul mărfii și revanșa capitalismului, Iaşi, Editura Adenium, 2017.

Ca fenomen specific modernității târzii în ceea ce Immanuel Wallerstein a numit semiperiferie globală, co­munismul a fost analizat, disecat, criticat și, într‑o mare măsură, înțeles. Nu a fost epuizat, bineînțeles, ca subiect al cercetării științifice, dar, în linii mari, putem spune că reprezintă un teren epistemologic relativ acoperit din punct de vedere istoric, politologic, sociologic, antropologic ș.a.m.d., chiar dacă suscită încă – și este firesc să o facă – numeroase dezbateri.

În ultimii ani, timid, dar sigur, postcomunismul s‑a im­pus la rândul său ca un subiect important, chiar dacă marginal, pe agenda științifică, dar și publică a statelor est‑europene. S‑a observat, odată ce mirajul primilor ani de după dez­membrarea regimurilor comuniste s‑a disipat, că postcomunismul nu înseamnă nici sfârșitul istoriei, nici bunăstarea perpetuă care ar fi fost posibilă prin imitarea fără discer­nământ a politicilor economice occidentale, nici angajare civică permanentă, nici abandonarea abruptă a unei istorii politice și economico‑sociale responsabile pentru starea de minorat a Europei de Est în raport cu Occidentul.

Lucrarea de față își propune să adauge o cărămidă la acest edificiu, acela al criticii postcomunismului. Mai concret, este vorba despre postcomunismul românesc, fenomen care, desigur, nu poate fi înțeles adecvat în absența unei contex­tualizări mai largi, dar care, în același timp, are și unele caracteristici particulare, ce îl singularizează în raport cu experiențele similare din restul fostului „lagăr socialist”: anticomunismul agresiv, nedemocratic, prăbușirea politicilor sociale, o campanie de privatizări haotică și deseori irațională (aici există un punct de convergență cu Rusia post­sovietică), respectiv o supralicitare a mitului unui Occident binevoitor, care va prelua grijuliu sarcina încadrării noastre pe traiectul ferm al modernității, al democrației și bunăstării, sarcină brutal întreruptă de un regim comunist total străin de realitățile și de cultura politică ale României.

Emanuel Copilaș

Cuprins

Postcomunismul ca ideologie  Emanuel Copilaș   /   5

Partea I O privire de ansamblu asuprapostcomunismului românesc

Ideologia tranziției în România celei de‑a Doua Republici 

Horea  Băcanu   /   15

Jaful adus la zi: responsabilitatea specialiștilor

Ana  Bazac   /   28

Realitatea și imaginarul marelui jaf postcomunist. O abordare sociologică

Vladimir Pasti   /   44

Capitalismul nu este neapărat neoconservator, dar România nu îl cunoaște altfel

Dani Sandu   /   67

Farsa reformei și responsabilitatea intelectualilor publici

AdrianPaul Iliescu   /   78

Inegalitate economică și democrație în România

Gabriel Bădescu   /   92

Jefuirea speranței sau despre cum ne am furat singuri căciula

Gabriela Crețu   /    99

Privatizările României postcomuniste

Andrei Panțu   /   113

Privatizarea banilor. Cum funcționează fabricile de datorii

Cristian Dogaru   /   122

Creștere și descreștere demografică saude la comunism la postcomunism și invers

Aurelian Giugăl   /   135

Puterea cuvintelor: despre hegemonia culturală a dreptei

Alexandru Mamina   /   147

O jumătate de secol neîncheiată (1973 – 2015)

Claudiu Gaiu   /   160

Neoliberalismul ca proiect de clasă

Vladimir Borțun   /   169

Tagma jefuitorilor & urmașii (fragmentar)

Mihai Dinu Gheorghiu    /  180

Partea a II-a  Studii de caz

 

Pledoarii posibile: parcagii, automobileși inegalități în București

Liviu Chelcea, Ioana Iancu    /   193

Avansul măsurilor neoliberale în sănătate: o scurtă retrospectivă

Ciprian Domnișoru    /   210

De la naționalizare la privatizare și despre mită-crație

Vasile Ernu   /   222

POSDRU, suflete moarte

Dinu Guțu   /   233

Câteva considerații asupra exploatării muncitorilor români

Alexandru Boguș   /   241

Predarea religiei în școala românească de după 1989

Călin Goina   /   254

De la mit la jaf. Cazul satului Nadăș, județul Arad

Ioan Biriș   /   267

Locuire socială, dar nu pentru săraci

Irina Zamfirescu   /   278

Producția de peisaj cultural și noile forme de turismîn satele dobrogene

Monica Stroe, Bogdan Iancu   /   291

Cum s-a privatizat teatrul în România

Iulia Popovici   /   298

Scrisoare despre România

Alexandru Petria   /   308

Occident fără Occident sau despre discursul demagogical elitelor autohtone

Aurelian Giugăl   /   313

Note despre autori   /   321



Facebook

Vin alegerile. Ce președinte să alegem?

“Poziția președintelui țării în sistemul nostru politic. Anul viitor vom alege un nou președinte pentru 5 ani, de fapt pentru 10 ani. O perioadă lungă de putere. În discuțiile publice, tema poziției noului președintelui ocupă deja unul dintre locurile centrale. Firește, pentru științele sociale această temă are o importanță specială. Noi ...

Compasiunea de sine

Iubește-te pe tine însuți, pentru a putea să-l iubești pe aproapele tău. Avem compasiune pentru persoanele aflate în dificultate, care au suferit o pierdere sau au eșuat într-o acțiune onorabilă. Compasiunea este un veritabil liant social: a nu rămâne indiferent față de suferința altora, a fi gata să îi ajuți consolidează coeziunea ...

România în criză

Tema crizei sociale a izbucnit în gândirea actuală. Deși timid, criza Covid și apoi criza Ucrainei, s-au extins rapid. Cum este tratată în sociologie? Surpriză, în enciclopediile și dicționarele sociologice occidentale pe care le am la îndemână aproape că nu există. Primul capitol al acestei cărți este dedicat acestei întrebări: există ...

De ce să omorâm viitorul?

În zorii actualelor tehnologii, visătorii au fost entuziasmați de ideea că ele vor putea fi utilizate în schimbarea radicală a condiției umane. S-au gândit imediat la eliminarea sărăciei din viața oamenilor, la universalizarea informației și comunicării, la atingerea, peste tot în lume, a unui  grad de cunoaștere eliberator, la eliminarea ...

O propunere naivă. Ce putem învăța de la președinții de până acum

"Poziția președintelui țării în sistemul nostru politic. Anul viitor vom alege un nou președinte pentru 5 ani, de fapt pentru 10 ani. O perioadă lungă de putere. În discuțiile publice, tema poziției noului președintelui ocupă deja unul dintre locurile centrale. Firește, pentru științele sociale această temă are o importanță specială. ...

Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) în contextul crizei actuale

Dacă vrem să evaluăm activitatea unui institut de cercetare, cum este Institutul de Cercetare a Calității Vieții, e necesar mai întâi să limpezim două probleme epistemologice care domină discuțiile actuale. Ambele afectează direct funcționarea institutului nostru.     Sociologia ca știință universalistă sau a ”locului” Adesea, discutând cu colegi din diferite domenii alei  ...

Pilulele fericirii și lanțul medicalizării

Painkiller : Scăpați de durere, atingeți plăcerea! În august 2023, a fost mediatizat episodul de la Vama veche, când un tânar, conducea mașina în stare avansată de consum de drog, și a accidentat mortal alți doi tineri în plină stațiune de vacanța. S-a aflat astfel că grupuri de tineri aflați în ...

Curajul de a cuvânta într-o lume globală

Teama de a nu fi judecat, ostracizat sau sancționat datorită opiniilor personale afectează dezvoltarea individuală. Atunci când individul este forțat să se conformeze unor standarde artificial impuse din exterior și să poarte cu el o mască pentru a fi acceptat, are loc o fractură la nivelul societății dar și a ...