Romania Sociala logo
Menu

Muzica folk și Calitatea vieții sau despre o excepțională prestație artistică: Socaciu, Bertzi și Șeicaru

autor:   27 September 2019  

Sunt încă sub impresia puternică și plăcută a unui spectacol de muzică folk la care am participat luni seara, săptămâna aceasta. De aceea m-ar bucura dacă rândurile de mai jos ar fi scutite de critica spontană a celor care vor desluși mai întâi subiectivitatea gândurilor mele, mai degrabă decât obiectivitatea științifică pe  care o așteaptă de la o publicație on-line, cu pretenții academice.

Nu sunt nici critic de spectacol, nici critic de artă, nici critic de muzică, așa că nu voi vorbi din perspectiva criticului. Am însă, cred eu, unele abilități în observarea și interpretarea comportamentelor și atitudinilor umane. Ele mă vor ghida în structurarea ideilor mele. 

Așadar, ce legătură am observat între muzica folk și calitatea vieții? Of! Mi se pare complicat să explic! Pentru că cititorii acestor rânduri, nefiind probabil prezenți la spectacolul la care mă refer, vor privi cu neutralitate entuziasmul meu emoțional. De aceea voi folosi, ca să introduc analiza mea, una dintre întrebările pe care artiștii de pe scenă au repetat-o fără răspuns, de mai multe ori….

Dar, despre ce spectacol de folk vreau să scriu ? Așa cum am spus mai sus, unul excepțional, de suflet, cu o puternică încărcătură emoțională care parca mi-a liniștit și înfrumusețat, la superlativ, zbuciumul țepos al vieții de zi cu zi. Altfel spus, mi-a îmbunătățit calitatea vieții. Spectacolul s-a numit: Folk de colecție, și a fost organizat de trei mari artiști și interpreți de muzică folk: Victor Socaciu, Ducu Bertzi și Vasile Șeicaru. Cei trei au demonstrat că încă mai avem artiști mari de muzică folk. La sfârșitul spectacolului sala s-a ridicat in picioare si a aplaudat minute, cu satisfacția pe chip a unui act artistic de calitate, reușit. 

Spectacolul a fost organizat in sala Studio a Teatrului Național, care are câteva sute de locuri, aproape de 600. A fost recent refăcută și modernizată cu scaune confortabile și atmosferă boema. În pofida eleganței sălii, și oarecum în dezacord cu ceilalți participanți am avut o oarecare mirare când am văzut printre spectatori un domn, de altfel respectabil cu părul  alb și statură impunătoare, care era îmbrăcat în cămașă cu mânecă scurtă și pantaloni scurți. Spectacolul a început la ora 8:00 seara?!? Noblesse oblige! În rest publicul era trecut, in majoritate, de prima lui tinerețe. Unii spectatori chiar cu unele deficiente fizice minore dar vizibile, și-au dorit să participe la spectacol și să trăiască intensitatea emoțiilor pe care ți le transmite muzica folk. Nu cred că au fost mai mult de 15-20 de tineri sub 30 de ani, în sală. Media de vârstă a celor prezenți era între 45 și 70 de ani. 

Spectacol a fost o reușită sub toate aspectele calității, atât a părții tehnice, cât si a celei artistice. Sunetul a fost impecabil, iar acustica foarte buna. Sala însă este mai potrivită, cred eu, pentru spectacole vorbite mai degrabă, decât pentru cele cântate. Adică momentele de interacțiune dintre artiști și sală, au ridicat anumite semne de îndoială.

În general a fost respectată rugămintea organizatorilor de a se închide soneria telefonului mobil. Nu a sunat niciun telefon arogant în momentele de liniște, dar preocuparea unora dintre spectatori de a consulta obsesiv ecranul luminos, în clar obscurul sălii, deranja deseori actul artistic. Câteva zeci de scaune în partea a doua a sălii erau neocupate. Cred că pentru artiștii de pe scenă este un aspect descurajant să vadă scaune goale în sală. Prima lor reacție este să se întrebe dacă ei, ca artiști, sunt suficienți de valoroși ca publicul să dorească participarea la spectacolul lor. Or, în seara aceasta, Socaciu, Bertzi și Șeicaru, au fost excepționali; vocile lor sunt inconfundabile, pline, sănătoase, convingătoare, iar vitalitatea lor artistică e molipsitoare. Au cântat aproape trei ore stând în picioare în fața publicului, mângâind doar, ca într-o magie, corzile chitarelor care i-au însoțit. 

Oarecum mâhnit de vederea scaunelor neocupate, Vasile Șeicaru s-a întrebat, într-un moment de pauză, cu voce tare, de ce nu vin oamenii la spectacol? Iată! Aceasta este întrebarea care mi-a provocat rândurile de față. Cred că mai potrivit era să-i întrebe pe cei prezenți pentru ce, au venit la spectacol? În felul acesta organizatorii pot știi care sunt aspectele de atractivitate pe care trebuie să le dezvolte în spectacol pentru a mulțumi așteptările publicului deja existent. 

Dar să încercăm să îi răspundem lui V. Șeicaru la întrebarea: de ce nu vin oamenii la spectacol? Întrebarea este cu atât mai justificată cu cât artiștii noștri, cred că au încă vii în minte spectacolele cu zeci de mii de spectatori pe stadioane, înainte de ′89, cu Cenaclul Flacăra. Una dintre explicații, pentru răspunsul nostru, este dată chiar de specificul muzicii folk. Ea mai este numită și muzică tânără, sau pentru tineri. Or, e clar ca doar nostalgia mai era tânără în sala de spectacol despre care vorbim aici. Azi muzica folk are din ce în ce mai puțin adepți, nu pentru că ea nu ar mai avea frumusețe si atractivitate artistică ci pentru faptul că genurile de muzică dintre care poți alege azi sunt atât de variate încât cu greu se mai poate crea emulația creatoare, de mase, pe care a cunoscut-o Cenaclul Flacăra în trecut, condus admirabil de geniul poetic al marelui Adrian Păunescu.

În egală măsură, tematica muzicii folk de acum 30-40 de ani, eliberatoare atunci, în întunericul totalitar, cu greu mai exprimă azi semnificații ascunse, gânduri, metafore, gesturi și figuri de stil. În perioada comunistă, bolnavă de cenzură și control al libertății individuale, doar prin Artă și Rugăciune mai aveai șansa evadării din totalitarism. O astfel de realitate socială, pentru cei care nu au trăit o, nu mai are azi decât o semnificație pur-istorică. În fine consider că cel mai simplu răspuns la întrebarea artistului: de ce nu vine lumea la spectacol, ar fi faptul că a fost organizat intr-o zi de luni, la început de săptămână, de toamnă, de școală, etc. Data spectacolului așadar, în timpul săptămânii, nu a fost inspirat aleasă. În ziua de luni puțini oameni au un program permisiv. In plus, ca să iei bilete cu săptămâni de zile în avans, înseamnă să-ți cunoști foarte bine programul zilnic, ceea ce nu este la îndemâna oricui. 

Cu siguranță sunt mult mai multe explicații care pot construi un răspuns convingător la întrebarea: de ce nu vine lumea la spectacol? Însă am evidențiat doar câteva explicații ale momentului. Gândurile de față nu reprezintă un studiu, așa cum am mai spus, ci sunt expresia gradului ridicat, de satisfacție, pentru participarea la un spectacol reușit de muzică folk. 

Socaciu, Bertzi și Șeicaru au început un lung turneu de promovare prin țară.. Spectacolul e foarte bun, iar artiștii sunt extraordinari. Cu siguranță calitatea vieții fiecăruia se va înfrumuseța vizibil participarea la spectacol. Am trăit momente vii de emoție când Victor Socaciu a interpretat piesa Nucul. Nu cred că a fost vreun spectator care să nu fi șters măcar o lacrimă atunci când pe ecranul imens din spatele artistului defilau fotografiile și numele marilor personalități românești plecate în eternitate: Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Amza Pelea, Ilarion Ciobanu, Radu Beligan și alții. 

Noaptea calmă și prietenoasă a Bucureștiului mi-a prelungit și după terminarea spectacolului, satisfacția artistică a momentului. Am cumpărat, la ieșirea din teatru, un CD cu muzica celor trei interpreți și apoi mi-am oferit cu generozitate, la miezul nopții, o plimbare liniștită cu mașina pe marile bulevarde bucureștene: la Piața Romană, la Televiziune sau Arcul de Triumf. M-a bucurat să văd chiar si câteva echipaje de poliție  cu control radar si echipe de salubritate care roboteau cu hărnicie. 

Societatea românească de azi e funcțională! Iar calitatea vieții azi, este infinit mai bună decât în cenușiul timp comunist. 




Facebook

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

Septimiu Chelcea, Flash-uri psihosociologice, București, Editura Pro Universitaria, 2024

Nu am inventat roata, dar m-am străduit să nivelez drumul. Am adunat în acest volum gândurile răzlețite de-a lungul timpului în revistele la care am colaborat și în unele din cărțile pe care le-am publicat. Sunt gânduri, flash-uri, izvorâte din observațiile cotidiene, filtrate de lecturile mele. Unele dintre ele poartă amprenta timpului, ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Provincialismul. Cheie de lectură posibilă a tranziției

1. Punctul de plecare Lectura recentă a trei intervenții publicate în 2023 și 2024 mi-a apărut emblematică.  Este vorba de o serie de texte de analiză politică apărute sub titlul generic România ca proiect geopolitic și interesul național în contextul dezordinii mondiale, sub semnătura analistului politic Adrian Severin. Și de   cartea ...