Romania Sociala logo
Menu

Noile ritualuri ale vasalității

autor:   10 April 2020   

Ștefan Buzărnescu

Ca ins născut ceva mai devreme, aparținând, deci, generației ghiocelului, la indicația prezidențială a statului în casă, mi-am exersat reflexele de respect necondiționat față de autorități, chiar fără tradiționalul ”Să trăiți, am înțeles!”…dar, tocmai când mă pregăteam să reiau drumurile spre bibliotecă, am înțeles, din aceeași sursă, că până pe 15 mai va trebui să mai respect aceleași autorități care au preluat  ”indicația” pentru a accepta, precum melcul, statul în cochilie. După ca l-am ascultat pe domnul Velea, citind aceleași document prezidențial, m-am convins că măsura continuării anului școlar este foarte înțeleaptă, cel puțin pentru exercițiile de citit cu respectarea regulilor de punctuație.

Așadar, liber de orice contrângeri, am  luat cu asalt biblioteca nostră de familie, deoarece accesarea , pe net, a unor biblioteci ale unor importante  universități din lume mi-a produs nenunărate sincope prin invadarea ecranului laptop-ului cu diverse spoturi publicitare; unele chiar foarte decoltate/deocheate….

Am pus mâna pe câteva cărți despre Evul Mediu, perioada care mi-a rămas în memorie ca ”epocă întunecată ” a omenirii. Am sperat, astfel, ca voi avea timpul necesar și comfortul psihologic, de a mă lămuri, personal, în ce a constat ”întunericul” acestei secvențe de istorie, dar am sistat explorarea chestiunii când am ajuns la ritualurile de vasalitate.

Nu știu din ce cauză, dar după citirea acestora, m-am dus cu gândul (eretic desigur!) la noul Imperiu Euroatlantic, în  curs de constituire, dar nu prin opțiuni militare sau prin puterea de persuasiune a misionarilor,(ca pe vremuri!) ci prin cererea de ”aderare” a viitorilor UE-iști, care visează la îngerul păzitor al NATO; similar cu  ritualurile de vasalitate; am putea spune ca ”aderarea” este prima secvență a ritualului de integrare paneuropeană? M-am întrebat, rhetoric.

Din literatura invocată de noi, am aflat că în anul 757 Tassilon, Duce de Bavaria, a venit la Campiegne, pentru a se oferi ca vasal regelui Pepin le Bref (sursa:Ermold le Noir, Annales regni Francorum. In Honoram Hludowicii, traducere de E.Faral, 1932). 

Din aceeași sursă, aflăm că Harold le Danois, în 826 a intrat în vasalitatea lui Ludovic cel Pios, urmând celași ritual, care consta în percurgerea următoarei proceduri:

  1. Hominium, adică un omagiu al seniorului prin care vasalul cerea să fie primit sub autoritatea seniorului , angajându-se, public, că își oferă întreaga loialitate acestuia. Acest angajament/jurământ se depunea, de obicei în incinta unui Castel faimos al vremii , sau în interiorul unei biserici populate de personaje cu ranguri importante atât pentru senior, cât și pentru vasal.
  2. Investirea –secvența prin care vasalul, în schimbul jurământului de credință, primea un fief (germ.vieh, franc.fehu), adică o feudă, ca  resursă materială prin care vasalul să-și poată exercita , efectiv, serviciile de susținere practică  a seniorului. În semn de încheiere a procesiunii, seniorul îl atingea pe vasal cu un baston (bacullum) sau cu o simplă creangă (festuca), care-i rămânea vasalului.
  3. Aservirea – fără nici o conotație pejorativă, desemna perioada în care vasalul de afla în serviciul seniorului.

Dacă relația nu funcționa la nivelul așteptărilor mutual asumate, atunci se producea ruptura (exfectucatio) prin care vasalul denunța relația, iar acesta devenea exonerat de răspunderea de a-l mai ajuta pe senior în cazul în care acesta se afla în primejdie. În acest punct al demersului nostru, ne considerăm și noi, absolviți de prezentarea detaliilor privind dreptul de proprietate asupra feudei; deoarece s-a scris și o întreaga literatură, foarte controversată, pe această problemă.

Stând în casă câteva săptămâni, acum , eu nu mai știu ce înseamnă arestul la domiciliu, deși un prieten mi-a spus că eu trebuie să suport această pedeapsă deoarece am încălcat ospitalitatea românească: anume, nu am primit pe COVID  cu pâine si sare!

Similar cu aceste secvențe ale ritualului vasalic, calitatea de membru al UE a presupus și pentru noi , ”noii veniți”: cererea de aderare, confirmată de disponibilitatea seniorilor occidentali de a primi noi membri (vasali), angajamentul acestora de a fi alături de seniori (aquis-ul comunitar/festuca), dar și acceptarea unei monitorizări (MCV) a calității devotamentului și loialității ”noilor veniți” față de ”valorile europene”.

Experiența de până în cel mai imediat prezent a produs și o surpriză, profund nedorită; un exfectucatio, prin Brexitul asumat unilateral de Marea Britanie, ca semn al dezavuării managementului  comunitar, asemenea vasalului din feudalism prin care acesta denunța nevrednicia seniorului care, între timp, uitase să se achite de onligațiile aferente juramântului inițial, al intrării în vasalitate…

Să se fi întâmplat ceva asemănător și cu  fosta posesoare a celui mai mare Imperiu colonial?!

Personal, nu răspunsul la această întrebare mă interesează, ci modul cum Marii Seniori de la Bruxelles s-au preocupat de proaspeții vasali căzuți în ambuscada COVID!? Dumneavoastra, ce părere aveți? Vă întreb pe cei asemenea mie, deoarece știu că cei intrați, cabotin, în rolul de aristocrați de carton nu pot avea păreri; ei doar diseminează opiniile din ”Vest”, unde această problemă nu există, vesticii trăind în ”explicația” cu ”deficiența democratică” a Estului, care pune capac la toate dubitațiile fie ele carteziene, sau nu.

Nu mai spun nimic despre această presupusă ”deficiență”, deoarece am mai scris un pamflet pe această chestiune, iar acum îmi arată obrazul chiar și oglinda!

Astăzi dimineața, câinele de companie al vecinei, care este bine crescut (cam de înălțimea unui vițel) și care mă privea cu ură înainte de COVID, acum, s-a bucurat ca un copil răsfățat: m-a văzut și pe mine cu mască/botnița lui de oraș, adică s-a văzut răzbunat… Eu a avut voie, fiecare dimineața să iasă la….plimbare; cine se scoală de dimineața, bate câmpii toată ziua. Asta este valabil numai la oameni, (cu precădere cei care și-au schimbat penele) după reformarea, hotărâtă, a proverbelor și zicătorilor românești: Paremiologia  trebuia, și ea, reformată în stil orbanist!

Cine a spus că există riscul însingurării prin statul acasă ? Prezidentul nostru a prelungit perioada de covidofobie cu încă o lună de zile. Norocul nostru că nu este orthodox, că atunci ar fi dat dispoziție Patriarhului să prelungească și Săptămâna Mare.

A consemnat : Un om care Paște sănătos,

Pentru conformitate,

Stefan   Buzărnescu




Facebook

Apariție editorială: Septimiu Chelcea – OPINIA publică. Persuasiune, propagandă, manipulare

Ne face plăcere să anunțăm publicarea lucrării profesorului Septimiu Chelcea OPINIA publică. Persuasiune, propagandă, manipulare, apărută la Editura Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion C. Brătianu” (București, 2020, 424 de pagini). Cartea include două părți. În prima parte este analizată opinia publică. Cele cinci capitole (Opinia publică: o perspectivă ...

Semnalăm apariția volumului 18, Nr. 2, 2020 al revistei Sociologie Românească

Semnalăm apariția volumului 18, Nr. 2, 2020 al revistei Sociologie Românească, Asociația Română de Sociologie, Expert Projects, Iași. Revista a fost înfiinţată în 1936 de reputatul sociolog român Dimitrie Gusti, membru al Academiei Române din anul 1919 și președinte al Academiei Române (1944-1946). Revista a fost desfiinţată în 1946 de regimul comunist ...

Sociologia românească și sociologia occidentală

România s-a gândit mereu pe sine ca o parte a societății occidentale. România, o societate occidentală, dar în curs de dezvoltare, de lichidare a decalajul față de modelul occidental. Această viziune se regăsește, însă doar parțial, și în relația sociologiei românești cu sociologia occidentală. Cu un decalaj doar de câteva decenii, ...

O boală veche : filoxenia

În urmă cu peste un secol și jumătate, gazetarul Mihai Eminescu, umilit peste măsură de temenelele autorităților românești din Acel timp, față de un Occident care suferea de complexe de superioritate (glazurate de megalomanie egolatră) cu nimic diferite de cele de astăzi, făcând un succint examen al etiologiei lipsei de ...

Interviu cu Iuliana Precupețu, coordonatoarea proiectului AMASE finanțat de Norway Grants și UEFISCDI

Iuliana Precupețu, cercetător științific I în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, Academia Română, este coordonatoarea proiectului  AMASE A multidimensional approach to social exclusion in later life – health consequences for ageing populations finanțat de Norway Grants și UEFISCDI pentru perioada 1.09.2020–31.08.2023. Buna ziua si felicitări pentru câștigarea proiectului! Cum ...

Opțiuni politice în fața alegerilor din decembrie

Urmează, posibil, alegerile. Cum se prezintă partidele, ce propun ele electoratului ? La ce ne așteptăm noi, alegătorii ? România e de mult timp în criză. Sistemul nostru politic se confruntă acum, înainte de alegeri, cu o criză medicală care pare a sintetiza fondul profund al crizei României din ultima perioadă. ...

Starea socială a României: tranziție și post-tranziție

Am fost solicitat să particip la Volumul IX al Istoriei României al Academiei Române cu două capitole: Starea socială a României în perioada socialistă și Starea socială a României în tranziție și post-tranziție. Despre perioada de după 1989 s-a scris mult, dar analize globale sunt foarte rare. E o perioadă foarte ...

Cozile de azi și cozile de ieri

Coada ca microsocietate Coada sau rândul sunt forme concentrate de microsocietate, a căror menire este ordonarea și raționalizarea spațiului și a timpului de așteptare. Ele sunt forme de relaționare socială, dar și de control social; ele funcționează după reguli impuse, controlate, sau sunt autoreglate de cei care își așteaptă rândul. Nerespectarea ...