Ieri, la Realitatea a fost o nouă discuție pe tema pensiilor. De 3 ani, aproape zilnic, sunt discuții pe metodologia calcului pensiilor. Concluzia discuțiilor din ultimii ani de dezbatere a fost că pensiile sunt foarte scăzute și, desigur, e necesar o creștere a lor. În plus, sistemul este plin de incoerențe și e necesar a se pune ordine în sistem. Deci se așteaptă cu speranța că noua lege va soluționa acceptabil nemulțumirile acumulate.

Înțeleg că s-a adoptat o lege nouă a pensiilor, și vor fi prezentate noile reglementări de aplicare. Alte reglementări decât cele pe care le-am tot discutat ? Mărturisesc că toate discuțiile din ultimii ani mi-au dat un sentiment de ”suprasaturare”. Nu mai pot să le urmăresc pentru că am sentimentul că nu înțeleg de fapt sensul discuțiilor.

Discuția de ieri a fost extrem de interesantă pentru mine. Au participat persoane cu multă experiență. Concluzia a fost însă că nimeni nu înțelege de fapt cum va fi legea, dacă ea va fi bună sau nu.

Discuțiile despre ”punctaj” par să ne împiedice să luăm în considerare principiile pe care legea se fundează. Un exemplu. O persoană, foarte activă în aceste discuții, repetă o obiecție fundamentală: Să zicem că am contribuit 40 de ani la sistemul de pensii. Salariu mare și contribuții importante. La 65 ani ies la pensie, dar, ghinion, mor. Ce se întâmplă cu banii mei, adică cu contribuțiile mele de o viață ? Păi legea bazată pe principiul solidarității sociale, conține clar răspunsul. Deci tot discutăm despre ce nu înțelegem.

Un specialist tot explică pe tablă cum este sistemul de punctaj care va sta la baza pensiilor. Impresionant. Reglementări tehnice și propuneri interesante, fără îndoială. Iată însă că specialistul nostru în ”punctaj” face o afirmație surpriză. Sistemul propus de el pune ordine în sistem și, în plus, face o economie de câteva miliarde de lei. Șoc. Toți credeam că fondul de pensii e prea mic și că pensiile sunt mult mai mici decât ar fi nevoie, și ne bucurăm să le mai reducem ?

Încep să înțeleg. Un document important, pe care nimeni nu-l văzusem înainte, dar s-a negociat și aprobat la Bruxelles, conține un angajament pentru următoarele decenii: alocarea pentru sistemul de pensii din buget nu poate depăși 9,2% din PIB, chiar dacă toate celelalte țări europene alocă proporții mai mari. Atunci ce tot discutăm despre punctaje ? Trebuie să ne trezim. Noua pensie e momentul adevărului, nu al speranțelor. 

Reprezentantul Ministerului ne lămurește. Vestea foarte bună: în septembrie acest an vor fi creșteri de pensii care pot depăși chiar 70%. Dar și vestea proastă: la unii, adică aproximativ 2 milioane de pensionari, pensiile, și așa foarte mici, erodate de inflație în ultimii ani, nu vor mai crește. Vestea bună: dacă noul punctaj va fi mai mic decât ar solicita legea actuală, pensiile nu vor fi scăzute. Dar. DAR. DAR. Reprezentantul nostru adaugă o nouă precizare, vestea și mai proastă: da, dar la cei aproape 2 milioane de pensionari la care celebrul punctaj e mai mic decât cere legea actuală, nici în viitor nu vor mai beneficia de creșteri.  Ce creștere este asta ?

Acum înțeleg de ce aceste discuții nu vor duce la nimic. Se tratează legea ”pilonului 1” cu o jucărie, un sistem de reguli tehnice care oricât de corect ar fi ele aplicate, nu rezolvă problemele sociale critice actuale. Legea pensiilor trebuie să fie o lege politică. Ea trebuie să ofere soluții la gravele probleme sociale cu care ne confruntăm datorită întregul proces al tranziției.

Sistemul de pensii dezvoltat în Europa de aproape două secole se bazează pe principiul solidarității sociale cu care comunitatea se confruntă la ”ieșirea la pensie”. Să zicem că la 65 ani omul iese din sistemul muncii și nu va mai avea salariu. Din ce va trăi el ? S-a adoptat sistemul de asigurări sociale. Asigurările sociale sunt bazate pe principiul contributivității. Cine a avut salarii mai mari și a contribuit mai mult va avea pensii mai mari. Principiul este unanim acceptat. Dar rămâne o problemă extrem de importantă care rămâne deschisă: durata vieții după ieșirea la pensie. Dacă la pensionare ar trăi toți același număr de ani, sistemul ar fi foarte simplu. Dar lucrurile sunt mai complicate. La pensie va primi integral contribuția doar contribuția sa ? Dacă o persoană moare în ziua pensionării, ce se întâmplă cu contribuția lui ? E corect să piardă această contribuție ? Dar dacă o persoană trăiește mult mai mult decât să zicem 7 ani cât este durata medie de vârstă după pensionare, ci să zicem 21 ani adică de trei ori media ? O pensie împărțită la 7 ani poate fi rezonabilă. Dar dacă e împărțită la 21 de ani, mori de foame. Ce sistem e ăsta ?  Un asemenea sistem de pensii te face să regreți dacă trăiești mai mult de media celorlalți ? Adică sistemul te încurajează să trăiești mai puțini ani, bucurându-te deci de o pensie mai mare, și să nu trăiești mai mulți ani, pentru că pensia nu îți va ajunge ? Europa a inventat principul solidarității sociale. Dacă ieși la pensie, intri într-un alt sistem: ai o pensie în raport cu contribuția, de care poți să profiți fără probleme toată viața, oricât vei trăi. E foarte bine, ai un viitor asigurat. Dacă mori, desigur iei mai puține pensii. Solidaritatea socială înseamnă aici solidaritatea indiferent de cât vei trăi. Un premiu pentru viață lungă. Poți vedea sistemul de pensii ca o loterie: poți să pierzi, trăiești puțin, sau câștigi, trăind mai mult. Ne place această loterie ? Asta este solidaritatea intra-generațională.

Principul solidarității se aplică și între generații: solidaritatea inter-generaționale. Istoria în Europa s-a caracterizat de discontinuități importante, nu numai de creșteri continui.  Al doilea război mondial a produs o prăbușire a nivelul veniturilor. Generația aceea a avut o contribuție importantă la război cu viața lor, dar și cu sacrificii financiare. La pensie, generația de la război va plăti și la pensie prin considerarea contribuția mai redusă în acea perioadă ? Nu, generațiile viitoare compensează deficitul de contribuție din condițiile grele ale trecutului. Pensiile actuale vor fi la nivelul contribuției din trecut, ”actualizate” prin raportare la veniturile actuale.

Cu aceeași problemă ne confruntăm și noi. Tranziția ”a fost exact ca un război”. O perioadă de pierderi a veniturilor: dispariția locurilor de muncă (de la 8,1 milioane locuri de muncă salariale, la doar 4-5 milioane în toți cei 34 ani de ”tranziție”); și salarii foarte mici, deci contribuții sociale mici. Va  plăti generația tranziției, ca și generația războaielor, pensii substanțial mai mici sau vor primi pensii ”actualizate” ? Deci, generația activă actuală își va asuma responsabilitatea de compensare a pierderilor tranziției prin sistemul de pensii ?

Trebuie să privim lucrurile și dintr-o altă perspectivă. ”Tinerii” pensionari de azi vin cu un deficit substanțial de contribuții sociale nu atât datorită lipsei dorinței lor de a muncii: neocupare datorită lipsei locurilor de muncă, pensionare anticipată, stimulată/ favorizată politic, inclusiv pensionarea în caz de boală, și ea printr-o politică de stimularea pozitivă a abuzurilor. Statistica arată o explozie a proporției pensionării în caz de boală în perioada tranziției. Toate acestea au produs pierderi importante a contribuțiilor sociale.

Sunt și alte sisteme de pensii care nu sunt tratate de actuala lege a pensiilor.

Este cazul Pionului II. Sistemul a fost impus prin ”presiune externă”, ignorându-se criticile justificate. Critica principală: introducerea Pilonului II, cu intenția clară de înlocuire a Pilonului I, va fi dezastroasă pentru viitorul pensionarilor. Când a fost introdus Pilonului II, salariile erau mici și, în consecință, contribuțiile mici. Pensiile bazate pe acumulare individuală, necompensate de principul solidarității va reproduce ”sărăcia” în viitor. Noii pensionari vor rămâne și în viitor cu acumularea individuală a pensiei mai mică, într-un viitor în care prețurile și mai ales nivelul aspirațiilor vor crește mai mult, pensionarii vor fi mai săraci. Pilonul II, spre deosebire de pilonul I, proiectează în viitor diferențele dintre generații. 

Pionul II, preluând o parte a resurselor, este un factor al crizei actuale a sistemului contributiv de pensii,  Pilonul I. 

Solidaritatea dintre generații presupune o solidaritatea a generațiilor viitoare mai prospere cu generațiile care au susținut dificultățile istoriei.

S-a mai adăugat încă o critică care și ea s-a dovedit a fi corectă. Ea s-a bazat pe acumularea de capital care va fi utilizat la pensie. Dar, în perioada dificilă de criză economică, banii acumulați sunt vulnerabili. Ei se pot ușor deprecia prin riscurile investițiilor în perioade de criză,  dar și datorită corupției inevitabile care însoțește utilizarea fondurilor publice.

La cei trei Piloni de pensii și la pensiile ocupaționale, a mai apărut și Pilonul IV (al patrulea pilon, propun eu să-l numi astfel) care este necontributiv, finanțat de la buget. Pilonul IV a apărut ca o completare a Pilonului I, considerat ca fiind insuficient pentru unele categorii profesionale, în primul rând cei din sfera sistemului juridic. Acum, judecători și procurori pot ieși la pensie după 45 de ani cu pensii contributive normale la care se adaugă un supliment important finanțat de la buget. Rezultatul: pensii șocante de peste 20 000 lei, ”cu mult peste salariul cel mai marea” al Președintelui.   

Eu propun luarea în considerare trei concluzii.

1. Fetișizarea actuală a ”punctajului”, corectă în situații de normalitate, produce în situația actuală, care e ”de tranziție”, va produce importante costuri sociale pe care colectivitatea nu le va accepta din motive nu numai politice, dar și morale.
2. În actuala situație gravă de dificultate economică, utilizarea a două sisteme publice de pensii, Pilonul I și Pilonul II, la care se adaugă acum și Pilonul IV, face ca sistemul de pensii să intre într-o criză financiară cronică. Sistemul de pensii actual este ne-sustenabil.  Soluția simplă este să se consolideze Pilonul I și topirea Pilonului II în Pilonul III, bazat pe opțional, și desigur desființarea Pilonului IV.
3. Actualul proiect (?) de lege al pensiilor, bazat pe modelul exclusiv al punctajului, necorectat de rațiuni sociale și morale, trebuie structural revăut.