Romania Sociala logo
Menu

O nouă teroare: disprețul birocrației față de cetățean

autor:   4 June 2016  sursa foto: adevarul.ro

Primul caz: Dai bani statului.

La un magazin, ești tratat ca un rege. Ei, nu chiar așa, dar începem să ne simțim regi. Ni se explică, ni se captează interesul; oferte peste oferte. Ni se aduc bunurile acasă și, de multe ori, chiar fără plată. Patronul vrea să te convingă să dai banii. Poate te servește și cu cafea. Toată lumea zâmbește prietenos.

Dai bani la stat: să plătești taxe, impozite etc…E drept, nu e aceeași situați ca la magazin unde poți cumpăra sau nu. Tot tu dai bani în interesul comunității, dar nu te simți rege. E o datorie, dar ești tratat ca un dator.

Trebuie să completezi o mulțime de formulare. În 2 sau chiar 4 exemplare. Vii cu cele din anul trecut pe care le-ai completat ca înainte. Surpriză: s-a schimbat formularul; alte date. Tu vrei să dai bani. Dar știi ce înseamnă mulțimea de termeni tehnici din formulare cu care nu ești obișnuit. Cu bani în buzunar, te simți vinovat. Nu ești surprins, trebuie să aduci o mulțime de acte: certificat de naștere, de căsătorie, ai sau nu copii, venituri, locul de muncă (încă nu și ce ai votat la ultimele alegeri), la casă, actul de cumpărare, caracteristicile energetice ale locuinței (ce o fi asta și fugi să obții…). Mereu noi informații. Aș fi tentat să fac o statistică a creșterii datelor/ hârtiilor pe care trebuie să le dau când trebuie să dau bani statului, nu să iau. Dar sunt deja prea obosit.

Întrebarea mea: Dar statul are toate aceste date. În fiecare an le-am tot dat. De ce mi se cer și acum ? Odată aflu că trebuie personal să mă duc să dau banii la stat. Un prieten care stă aproape de ghișeul se oferă să-mi facă serviciul. Dar prietenul meu nu este de încredere să dea bani în numele meu la stat. Birocrația să fie sigură că nu vrei să o induci în eroare dând bani prin altă persoană. Funcționarii au deveni amabili, dar datul banilor la stat a devenit o teroare. Mereu îmi lipsește o hârtie. Ultima dată am stat vreo 5 ore. Am plecat epuizat.

Al doilea caz: proiecte de interes public, cu bani de la stat. Vrei să faci ceva foarte bun: e în interesul întregii comunități. Și să utilizezi foarte corect banii.

Riscul este ca un birocrat ”să-i pice pata pe tine”. Analizează ce faci luni de zile. Te acuză în 80 de pagini că ai încălcat vreo 100 de norme. Consumi nervi și timp să răspunzi tot în vreo 80 de pagini sau mai multe  să demonstrezi că sunt acuzații bazate pe neînțelegeri; că sunt reguli greșit interpretate, că, mai grav, se inventează norme care nu există sau sunt aberante. Te simți ca un criminal. Ceri să se analizeze ce ai realizat. Asta nu e important ? Să presupunem că ai conștiința că tot ce ai făcut este foarte bine și totul a fost corect. Birocrația se simte insultată. Adică cum, nu ai nicio vină. Alte 80 de pagini cu alte acuzații. Dacă unele nu se susțin, vin cu alte acuzații. Mirarea mea. Cei care tea-u acuzat absurd, rău intenționat, neprofesional, nu plătesc nimic pentru prostia și necredința lor care a produs atâtea pagube ? Vei să te duci la nivelele ierarhice superioare și vrei să demonstrezi că tu ai dreptate. Credeam că  este calea normală și simplă. Cu surprindere aflu că nu aceasta e calea. Trebuie să dai în judecată: de data asta mulți bani, foarte mult timp și alți nervi. Durează poate ani că ai eticheta de învinuit. Să presupunem că câștigi. Dar cei care te-au pus pe drumuri, ei nu pățesc nimic ? În principiu, poți și tu să reacționezi, dar e atât de complicat și costisitor că renunți. Cei care îți fac viața amară sunt păziți de birocrație: riști să te bați cu morile de vânt.  Dar am aflat încă ceva șocant. Instituția respectivă îmi declară că nu e interesată ce am produs, ci doar de procedura pe care am respectat-o formal sau nu.

Mărturisesc că așa ceva nu mi s-a mai întâmplat. Am întrebat alți colegi. Mulți se plâng de aceeași situație. Sunt relaxat. Nu sunt singur.

Cu siguranță, un cititor ar putea crede că sunt exagerări. Poate da. Poate nu 4 hârtii, ci doar 2. Poate că exemplarele de completat nu se schimbă de la an la an, ci la 2-3 ani. Poate că …. Dar cititorule te rog să te situezi din poziția cetățeanului. Te-ai recunoscut în una sau mai multe situații descrise aici ? Asta este suficient.



Facebook

Florin Georgescu, Capitalism și capitaliști fără capital în România

O carte nouă care se va dovedi a fi una fundamentală pentru gândirea românească. Paradigma tradițională a unei economii de piață liberă, deși cu imperfecțiunile ei, este înlocuită cu o nouă paradigmă a economiei societății românești actuale, ”capitalism fără capital”, cu implicațiile ei pentru înțelegerea întregii societăți. Dragi sociologi, nu este o carte ...

Cum ne vede Occidentul

Este surprinzător că nu putem găsi prea multe analize globale ale României în această perioadă de tranziție. Încă de la începutul anilor 90 am încercat să avertizez asupra riscurilor unei tranziții prost construite, dar adesea m-am simțit singur. Dar cum percep specialiștii occidentali tranziția în țările noastre ? Mărturisesc, am avut ...

Neoliberalism și șocul civilizațiilor

Fukuyama și Huntington Doi autori și două cărți majore au marcat percepția generației noastre despre noua ordine mondială. Este vorba de Francis Fukuyama : The End of History and the last Man (1992) și de Samuel Huntington : The Clash of Civilisations and the Remaking of World Order. 1996.  Fukuyama anunța universalizarea pieții libere ...

O evoluție sintetică a căutării ”ADEVĂRULUI” Ne-am eliberat de paradigma ”Agamiță Dandanache”?

Ieri am fost șocat, nu numai eu, de ceea ce mulți au etichetat ca ”bâlciul” de la Parlament.  În minte mi-a venit o istorie a eforturilor omenirii de a ajunge la adevăr. Prima fază. În antichitate, grecii au inventat logica, regulile gândirii corecte. Ei au crezut că logica este instrumentul de ...

Lansare de carte. Elena Olariu și o nouă înțelegere a spațiului privat în secolul al XIX-lea

Onorată comunitate academică, dragi colegi și dragi cititori,   vă anunțăm că au apărut două cărți semnate de istoricul de artă Elena Olariu, lucrări care sunt dedicate civilizației românești: ”Boieri și aristocrați români în secolul al XIX-lea” (studiu de mentalitate și moravuri în spațiu privat), respectiv ”Stil de viață aristocratic românesc ...

Migrație, integrare, dezintegrare

Cum sociologia este analiza stării nației dar și a timpului prezent, am dori să ne oprim puțin asupra problemelor legate de migrație. De ce migrația? Pentru că problema națională, ecologia și  migrația fac parte din cele trei mari evenimente care agită astăzi planeta. România se confruntă și ea cu aceste ...

În cercetarea sociologică, o fotografie valorează cât o mie de statistici

Imaginea foametei din Sudanul de Sud: vulturul pândind un copil care s-a prăbușit în drum spre Centrul de hrănire ONU (Fotografie realizată de jurnalistul sud-african Kevin Carter, publicată în The New York Times, pentru care a primit Premiul Pulizer în 1993) În urmă cu aproape 50 de ani, jurnalista și scriitoarea ...

Impactul creșterii prețului la energie electrică, gaze, apă asupra bugetului familiilor

Traiul decent poate fi descris ca situația în care o familie își poate permite o alimentație echilibrată și sănătoasă, îmbrăcăminte și încălțăminte noi din magazine de specialitate, de a dispune de o locuință care oferă adăpost și siguranță, locuința să fie mobilată și echipată cu aparate electrocasnice în stare bună ...