Romania Sociala logo
Menu

O nouă teroare: disprețul birocrației față de cetățean

autor:   4 June 2016  sursa foto: adevarul.ro

Primul caz: Dai bani statului.

La un magazin, ești tratat ca un rege. Ei, nu chiar așa, dar începem să ne simțim regi. Ni se explică, ni se captează interesul; oferte peste oferte. Ni se aduc bunurile acasă și, de multe ori, chiar fără plată. Patronul vrea să te convingă să dai banii. Poate te servește și cu cafea. Toată lumea zâmbește prietenos.

Dai bani la stat: să plătești taxe, impozite etc…E drept, nu e aceeași situați ca la magazin unde poți cumpăra sau nu. Tot tu dai bani în interesul comunității, dar nu te simți rege. E o datorie, dar ești tratat ca un dator.

Trebuie să completezi o mulțime de formulare. În 2 sau chiar 4 exemplare. Vii cu cele din anul trecut pe care le-ai completat ca înainte. Surpriză: s-a schimbat formularul; alte date. Tu vrei să dai bani. Dar știi ce înseamnă mulțimea de termeni tehnici din formulare cu care nu ești obișnuit. Cu bani în buzunar, te simți vinovat. Nu ești surprins, trebuie să aduci o mulțime de acte: certificat de naștere, de căsătorie, ai sau nu copii, venituri, locul de muncă (încă nu și ce ai votat la ultimele alegeri), la casă, actul de cumpărare, caracteristicile energetice ale locuinței (ce o fi asta și fugi să obții…). Mereu noi informații. Aș fi tentat să fac o statistică a creșterii datelor/ hârtiilor pe care trebuie să le dau când trebuie să dau bani statului, nu să iau. Dar sunt deja prea obosit.

Întrebarea mea: Dar statul are toate aceste date. În fiecare an le-am tot dat. De ce mi se cer și acum ? Odată aflu că trebuie personal să mă duc să dau banii la stat. Un prieten care stă aproape de ghișeul se oferă să-mi facă serviciul. Dar prietenul meu nu este de încredere să dea bani în numele meu la stat. Birocrația să fie sigură că nu vrei să o induci în eroare dând bani prin altă persoană. Funcționarii au deveni amabili, dar datul banilor la stat a devenit o teroare. Mereu îmi lipsește o hârtie. Ultima dată am stat vreo 5 ore. Am plecat epuizat.

Al doilea caz: proiecte de interes public, cu bani de la stat. Vrei să faci ceva foarte bun: e în interesul întregii comunități. Și să utilizezi foarte corect banii.

Riscul este ca un birocrat ”să-i pice pata pe tine”. Analizează ce faci luni de zile. Te acuză în 80 de pagini că ai încălcat vreo 100 de norme. Consumi nervi și timp să răspunzi tot în vreo 80 de pagini sau mai multe  să demonstrezi că sunt acuzații bazate pe neînțelegeri; că sunt reguli greșit interpretate, că, mai grav, se inventează norme care nu există sau sunt aberante. Te simți ca un criminal. Ceri să se analizeze ce ai realizat. Asta nu e important ? Să presupunem că ai conștiința că tot ce ai făcut este foarte bine și totul a fost corect. Birocrația se simte insultată. Adică cum, nu ai nicio vină. Alte 80 de pagini cu alte acuzații. Dacă unele nu se susțin, vin cu alte acuzații. Mirarea mea. Cei care tea-u acuzat absurd, rău intenționat, neprofesional, nu plătesc nimic pentru prostia și necredința lor care a produs atâtea pagube ? Vei să te duci la nivelele ierarhice superioare și vrei să demonstrezi că tu ai dreptate. Credeam că  este calea normală și simplă. Cu surprindere aflu că nu aceasta e calea. Trebuie să dai în judecată: de data asta mulți bani, foarte mult timp și alți nervi. Durează poate ani că ai eticheta de învinuit. Să presupunem că câștigi. Dar cei care te-au pus pe drumuri, ei nu pățesc nimic ? În principiu, poți și tu să reacționezi, dar e atât de complicat și costisitor că renunți. Cei care îți fac viața amară sunt păziți de birocrație: riști să te bați cu morile de vânt.  Dar am aflat încă ceva șocant. Instituția respectivă îmi declară că nu e interesată ce am produs, ci doar de procedura pe care am respectat-o formal sau nu.

Mărturisesc că așa ceva nu mi s-a mai întâmplat. Am întrebat alți colegi. Mulți se plâng de aceeași situație. Sunt relaxat. Nu sunt singur.

Cu siguranță, un cititor ar putea crede că sunt exagerări. Poate da. Poate nu 4 hârtii, ci doar 2. Poate că exemplarele de completat nu se schimbă de la an la an, ci la 2-3 ani. Poate că …. Dar cititorule te rog să te situezi din poziția cetățeanului. Te-ai recunoscut în una sau mai multe situații descrise aici ? Asta este suficient.



Facebook

Cultură şi calitatea vieţii 1918-2018. Câteva reflecţii

Cultura, alături de economie şi politică, este parte a condiţiilor de viaţă din societate. Valorile modelează aspiraţiile oamenilor pentru o viaţă (mai) bună, ceea ce este o sursă a variaţiei calităţii vieţii în spaţiu şi timp. Cultura creează nevoi pe care comunitatea le consideră esenţiale pentru bunăstarea ei. Lectura, vizionarea spectacolelor de teatru sau film, ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Soluţia de ultimă instanţă

Dacă analizăm datele din tabelul de mai sus, vom observa că finanţarea pierderilor acumulate în băncile „too big to fail” prin majorarea nesustenabilă a datoriilor guvernamentale a reprezentat soluţia de ultimă instanţă utilizată de Fed, BCE şi BCJ după aproape două decenii de „altruism monetar”. Evident, aceste „naţionalizări” de credite putrede, practicate în mod sistematic ...

Alin Gavreliuc, Psihologia socială și dinamica personalității. Acumulări, sinteze, perspectve, Iași, Editura Polirom, 2019 (519 p.)

Lectura sagace a cărţii domnului Alin Gavreliuc, profesor la Universitatea de Vest din Timişoara, va dezvălui rosturile psihologiei sociale, care în viziunea autorului sunt acelea de a ne ajuta „Să rămînem şi să sporim calitatea noastră de oameni: discernămîntul, ancorat într‑o serie de atitudini şi valori netranzacţionale, precum renunţarea la sine pentru celălalt, cultivarea libertăţii, ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Două decenii pierdute

După cum este cunoscut, economia Zonei Euro (ZE) a fost grav afectată de implozia economico-financiară din 2008. Din această cauză, ZE a înregistrat în ultimul deceniu o creştere economică cu mult sub aşteptări. Într-adevăr, dacă analizăm la nivel mondial dinamica produsului intern brut (PIB) cuantificat în dolari internaţionali, vom constata ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Se mai poate salva Zona Euro?

Aşa cum rezultă din studiul de caz anterior, solvabilitatea guvernului francez este în acest moment extrem de precară datorită nivelului nesustenabil al datoriilor acumulate. Guvernul francez s-a împotmolit, deci, în datorii. Şi în aceeaşi situaţie se află şi guvernele din Grecia, Portugalia, Italia, Belgia, Cipru şi Spania. În toate aceste ţări, reducerea datoriilor guvernamentale nu ...

Clasă şi educație. Inegalitate şi reproducere socială în învățământul românesc

În luna decembrie 2018 a apărut cartea lui Sebastian Țoc, cercetător ICCV, Clasă şi educație. Inegalitate şi reproducere socială în învățământul românesc, București, Editura Pro Universitaria. Cartea își propune să explice cum factorii socio-familiali și cei școlari influențează în diverse contexte rezultatele educaționale ale elevilor. Fiind compusă din cinci capitole, introducere și concluzii, lucrarea ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Studiu de caz: datoria publică a Franţei

Dar cum poate fi validată afirmaţia că guvernele menţionate sunt înglodate în datorii? Evident, printr-un studiu de caz ipotetic. Să presupunem, deci, că executivul de la Paris va decide ameliorarea semnificativă a bonităţii sale financiare prin diminuarea nivelului datoriei publice de la 100% la 50% din PIB. Să presupunem, de asemenea, că Franţa va înregistra ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 6. Salariaţii din sectorul public: de la percepţia falsă la realitatea statului minimal

Creşterea numărului de salariaţi din sectorul public al economiei reprezintă o problemă crucială în cazul ţării noastre. Deşi foarte mulţi compatrioţi cred că numărul de salariaţi din învăţământ, sănătate, apărare şi administraţia publică este mult prea mare, această percepţie, indusă în mod sistematic de anumiţi lideri de opinie, este complet falsă, întrucât locuitorii ţării noastre beneficiază ...