Romania Sociala logo
Menu

O Poveste de neadormit copiii

autor:   24 February 2023  

Era început de ianuarie 2005. Calea Victoriei de la Ateneu la Ministerul Economiei, fostul CSP, de la intersecția cu Griviței era atât de lipsita de orice prezență omenească, încât, văzând o ființă venind dinspre Bulevardul Dacia, m-am simțit mai puțin apăsat de pustietatea nefirească din jur. Dar, omul care venea spre mine era aplecat, capul îi era căzut spre pământ, iar mersul era nesigur. Parcă nici nu vroia sa înainteze prin cenușiul trist al trotuarului din fața atletului în alergare de pe soclul statuii nemișcate. Omul nu vedea absolut  nimic, am avut brusc certitudinea, dar, tot neașteptat, am realizat că este, nimeni altul decât Augustin Buzura. Autorul Fetelor tăcerii. Pe care-l știam, până să-l citesc și să-l discut la seminar în ‘75 cu studenții, de la Profesorul Stroia, binefăcător al multora, alături de Profesorul Ianoși, care mi-a redat atât de sugestiv scena cu Buzura, dormind pe masa din Redacția Revistei Tribuna, acoperită cu ziare, ca să fie, totuși, un așternut… Fără nici o greutate mi s-a imprimat în suflet și cuvântul despre el: un scriitor chinuit de imoralitatea și necinstea timpului, de care vrea, tocmai de aceea, sa depună mărturie. Prin literatura sa. În întregime, până la ultimile eseuri dinainte de sfârșit, orientată spre sensul și destinul uman în lupta sa cu împrejurări diverse și, mai ales, adverse. 

Iar, în viață, l-am inclus, într-o clipită, în galeria ardelenilor mei și ai noștri, ai cinstiților de neclintit, dar, niciodată altfel decât modești. Care știu însă și valoarea. Cea a onestului etern.

Mi-am dat seama ca este atât de căzut în sine cum se zice, și cum, se potrivea, din păcate, chiar cu acel moment. Pe care nu mi-l pot scoate din amintire.

Trotuarul era și este destul de larg. Instinctiv, mergea pe centru. Semn, mi-am zis, că își ține în frâu, instinctul de conservare. M-am postat, așteptând, pe direcția Dânsului de mers. S-a oprit brusc, la doi metri de mine. Și, mirat, surprins, a zis : – Vin de la Cotroceni… de la el. M-a umilit… M-a chemat. Știam ca vrea să mă schimbe. Speram să o facă după operația programată… Nu mă așteptam  sa-mi spună cuvinte de mulțumire… Dar nici să mă țină să aștept… Într-un târziu, nu știu cât a trecut, m-a primit. S-a uitat pe lângă mine și mi-a spus că Institutul Cultural… urmează să fie condus de altcineva… Nu mai știu exact ce a mai spus…dupa aceea. Îi vedeam doar fața satisfăcută și privirea îndreptată viclean înspre altă parte… 

A tăcut. E posibil să mai fi continuat, dar, de data aceasta eu nu mai țin minte. Ce am relatat însă înainte, vine din memoria aceea bună, pe care, uneori, o avem cu toții, despre faptele rele. Rele în ele însele. Rele, fără de nici un rest.

Am înțeles și mai deplin când a adăugat : – Vin pe jos de acolo… Nu știu cum am ajuns aici. Sunteți primul om pe care-l văd…

Nu s-a lamentat, cum, probabil, ar fi făcut mulți dintre noi într o asemenea ocazie. Era doar jignit, era doar perplex, era doar lovit în demnitatea sa. Pur și simplu, nu putea să înțeleagă cum se poate sa fie tratat atât de nedrept, cu atâta răutate și cinism. Unul satisfăcut de umilirea celuilalt.

Ne știam amândoi nu numai din ceea ce am spus la început. Deși, nu am petrecut ore multe discutând despre teme grave, ne-am înțeles amândoi și am simțit, de asta sunt sigur, că ne unesc, aceleași valori. Venite dinspre rădăcini și origini comune: cele ale moralei primare. Pentru amândoi și ale moralei elementare.

De ce am povestit acest eveniment. Spun, deliberat, eveniment și nu episod. Episod, a fost numai pentru cel care l-a concediat în acest fel, pe un intelectual roman pătruns-, prin tot ce a făcut în interes public și pentru binele  public, pentru întărirea în etosul poporului nostru, a sentimentului gravitații etice a vieții. Dincolo și împotriva ticăloasei insinuări, conform căreia, am fi condamnați, în eternitate, sa avem acces numai la “sensul bășcăliei”, și al lui “să nu ne luam prea în  serios”. Or, tocmai pe un atare teren al psihologiei publice a avut mare succes un tip uman atât de bine creionat acum doua milenii și trei secole de către Teofrast în Caracterele sale: “prietenul celor netrebnici”

În acest sens, sigur că, istorisirea de mai sus nu este una de adormit copiii… Dar, cine știe, poate că, s-ar dovedi potrivită pentru trezirea tinerilor. A acelor tineri pentru care recunoștința este o virtute morală a democrației. În care demnitarii publici vor pleca de la acest principiu recunoscut de ei ca mod etic de a privi viața: în seriozitatea și gravitatea ei. Or, numai omul liber este într-adevăr capabil de virtutea recunoștinței. 







Facebook

Geopolitica în clar obscur

Prima etapă pentru a lichida un popor este de a-i șterge memoria.  Distrugeți cărțile, cultura și istoria sa. Apoi faceți în așa fel să se scrie alte cărți, fabricați o altă cultură, inventați o altă istorie. Și astfel această națiune va începe să uite ceea ce a fost.  Lupta omului împotriva puterii ...

O discuție cu prof. univ.  Livia Popescu (Dordea) pe marginea unui articol publicat în 1981

Livia, ai publicat în 1981 un articol  despre preferințele de lectură ale adolescenților dintr-un centru de reeducare. Ce te-a făcut ca în anii când în România se edifica de zor „societatea socialistă multilateral dezvoltată”  să te apleci ca cercetător asupra unui grup social marginal ? După primul an și jumătate de ...

Bilanțul unui serial

În perioada  aprilie 2024 –  martie 2025 am publicat pe site-ul  www.romaniasociala.ro un număr de 10 interviuri cu tot atâția componenți ai unei generații de sociologi care s-a format prin studii de specialitate absolvite în anii `70 ai secolului trecut[1]. În fapt, intervalul deceniului menționat acoperă mai puțin decât cei ...

Destin și o viață de om – Constantin Schifirneț

România Socială vă prezintă volumul "Destin și o viață de om" al profesorului și cercetătorului Constantin Schifirneț, apărut la Editura Universității de Vest din Timișoara, în 2024. Acest volum este o incursiune autobiografică ce îmbină experiențele personale ale autorului cu analiza contextelor culturale, sociale și politice ale epocilor pe care le-a ...

Interviu cu Elena-Otilia ȚÎROIU despre volumul: Cultura organizațională din mediul școlar și comportamentul social al elevilor, Craiova: Editura Beladi, 2025

Vă rog să vă prezentați pe scurt, stimată doamnă Elena-Otilia ȚÎROIU.  Sunt profesor învățământ primar, absolventă a Școlii Normale ,,Carol I” Câmpulung, județul Argeș (Liceul Pedagogic), cu o vechime de 32 de ani în învățământul românesc, participând pas cu pas din anul 1993 la toate transformările care au avut loc în ...

Învățământul profesional și economia în România. De ce sistemul dual este o soluție limitată?

Introducere: într-un sistem de învățământ cu pierderi foarte mari, formarea inițială profesională poate fi soluția. Conform statisticilor disponibile și deja bine cunoscute, România suferă de eșecuri și pierderi cronice ale sistemului de învățământ, pierderi care se repercutează asupra multor dimensiuni ale vieții noastre economice, sociale și politice, inclusiv asupra stabilității democratice. ...

Elitele politice la rotativa istoriei. Alegerile din 2024 – revista de științe politice Polis nr. 1 din 2025

În urmă cu 30 de ani, revista de științe politice Polis dedica un întreg număr rolului jucat de elitele politice și intelectuale în societate (Polis nr. 4/1995). În editorialul Întoarcerea conceptelor din exil, Călin Anastasiu scria despre contaminarea ideologică a științelor sociale în perioada comunistă și despre interzicerea conceptului sociologic ...

Religie, actori religioși şi practici religioase în rândul romilor din România

După 1989 numeroase apariții editoriale academice au vizat și problematica unuia dintre celei mai numeroase grupuri etnice minoritare din România – populația romă.  Chiar dacă cercetările despre romi au fost abordate din perspective trans- și interdisciplinare, încă sunt subiecte care atrag cititori, atât cei specialiști, cât și publicul profan. Volumul ...