Un interviu despre pasiune, activitate și bucuria de a rămâne implicat în viață, dedicat Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice.

În cadrul acestui interviu, vom descoperi povestea doamnei Ioana Popescu, o profesoară de limba și literatura română acum în vârstă de 80 de ani. Timp de multe decenii, și-a dedicat viața formării generațiilor de elevi și cultivării dragostei acestora pentru lectură și cultură.

Deși în prezent este pensionară, doamna Ioana Popescu nu a ales să se retragă dintr-o viață activă. Dimpotrivă, continuă să fie implicată în activități care îi aduc bucurie și energie, fiind membră activă a unui club sportiv. Prin exemplul său, ne arată că vârsta nu reprezintă o limită pentru a descoperi noi pasiuni, pentru a socializa și pentru a avea grijă de propria stare de bine.

Vă mulțumesc încă o dată pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu! Pentru început, aș vrea să-mi spuneți mie și celor care vor citi aceste rânduri ce înseamnă sportul pentru dumneavoastră în această etapă a vieții.

Este o mare șansă de a te menține cât mai mult pe picioarele tale și de a nu ajunge să depinzi de nimeni. Este un lucru foarte important. Vorbesc adesea cu prietene și cunoștințe, femei de peste 70 de ani, nu neapărat de vârsta mea, pe care încerc să le conving să facă mișcare. Îmi spun: „Da, da, ai dreptate”, dar văd că, în realitate, nu iau nicio măsură. Și le spun mereu: „Faceți foarte rău, pentru că vă privați singure de o mare posibilitate de a merge mai departe, de a vă păstra sănătatea și, mai ales, independența”. Până la urmă, însă, este decizia fiecăruia. Eu pot doar să le încurajez și să le spun din propria experiență cât de mult poate conta mișcarea.

În copilărie și adolescență ați practicat sport?

Eu am crescut la țară, unde principalul nostru „sport” era joaca. Ieșeam afară, ne jucam cu ceilalți copii, socializam. Era un mod de viață diferit de cel al copiilor de astăzi și, din punctul meu de vedere, mult mai sănătos. În adolescență, pentru că trăiam la țară și familia mea avea o situație materială modestă, a trebuit să muncesc. Am plecat și am făcut liceul la Pitești, iar după ce am terminat liceul m-am angajat și, în același timp, am urmat facultatea. Practic, de pe la 17-18 ani am fost mereu activă și am învățat să mă descurc singură. Nu am avut încotro. Prin muncă, perseverență și multă ambiție, am reușit să-mi construiesc drumul meu în viață.

În prezent, ce rol ocupă sportul în rutina dumneavoastră zilnică?

Acum, sportul a ajuns pe primul loc. Las totul deoparte și vin să-mi fac ora de sport în apă, pentru că pentru mine a devenit o prioritate. Celelalte lucruri le rezolv apoi, încet-încet. Nu este nicio problemă.

De când ați început să practicați această activitate sportivă în mod regulat, ce schimbări ați observat în ceea ce privește starea dumneavoastră fizică și felul în care vă simțiți zi de zi?

Mari, mari schimbări. De exemplu, în ultima perioadă am făcut o pauză, deoarece clubul sportiv a fost în reamenajare timp de aproximativ o lună și jumătate. Am observat atunci că au început să mă doară toate articulațiile. Mișcarea este foarte importantă pentru mine. Fac exerciții pentru articulații și pentru musculatură, pentru că îmi doresc să-mi mențin musculatura suficient de puternică încât să-mi susțină corpul și să-mi protejez articulațiile. De când am reluat activitatea sportivă în apă, durerile au dispărut aproape complet. Bineînțeles, trebuie să știi să-ți asculți corpul și să faci mișcare în limitele în care te simți bine.

În starea dumneavoastră psihică sau emoțională ați observat schimbări?

Cu siguranță. Când vin aici sunt cu totul alt om. Pentru că vii, întâlnești oameni, faci mișcare, socializezi, mai scoți o vorbă, ceea ce contează enorm. Ceea ce fac vârstnicii în ziua de astăzi, să se izoleze și să nu iasă din casă, e cea mai mare greșeală pe care o pot face. Socializarea contează enorm. Te schimbă și-ți dă altă vitalitate, vezi altfel lucrurile, nu te mai gândești la aceleași probleme, adică e mare lucru.

Ce vă motivează să continuați să faceți sport?

Am să merg să fac sport până când nu mai pot, sincer vă spun. Numai atunci când organismul nu-mi mai permite, atunci renunț. Până atunci, orice ar fi, merg înainte pentru că, în primul rând, contează sănătatea și pe urmă celelalte.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră îmbătrânirea activă?

Înseamnă foarte mult, asta te ține în viață și fizic și psihic. Să ai preocupări tot timpul, să-ți folosești neuronii mereu, nu să stai să zaci acolo în pat și să dormi toată ziua. Din contră, citește, rezolvă, fă socoteli, inventează, lucrează, mișcă-te, asta este totul. Pentru că, dacă numai stai în pat la televizor, ești un om terminat, după părerea mea. Asta înseamnă: activitate și intelectuală și fizică, asta e totul. Dacă ești capabil să le faci, ești bine; dacă stai ca o legumă, te dărâmi.

Cum credeți că ar fi fost viața dumneavoastră dacă nu ați fi practicat sport?

Tristă. Cu toate că eu am și alte activități, nu sunt un om care să stea, eu întotdeauna îmi găsesc ceva de făcut, inventez, lucrez, dar sportul este un plus remarcabil.

Ce le-ați recomanda altor persoane vârstnice care doresc să înceapă o activitate sportivă?

Să înceapă, să testeze toate activitățile și să aleagă ce le convine, ce le place și ce pot face, în primul rând, dacă sunt mai în vârstă. Și să persevereze, să nu se lase. La vârstă înaintată, contează enorm să nu te lași, să mergi înainte. Asta o spun din experiența proprie. Altă șansă nu ai.

Ce rol simțiți că ocupă persoanele vârstnice în viața societății noastre?

Au un rol foarte important, chiar dacă unii spun că, odată ce ai îmbătrânit, nu mai ești bun de nimic. Nu este deloc adevărat. Dacă știi să valorifici un om care are în spate atâția ani de experiență, care a trecut prin viață și care îți poate oferi un sfat sau un sprijin, câștigul este enorm. Vârstnicii sunt oameni care au muncit, au construit, au trecut prin multe și au contribuit, fiecare în felul său, la societatea în care trăim astăzi. Sunt oameni cărora li se datorează, într-o mare măsură, prezentul. De aceea, cred că experiența și cunoștințele lor trebuie respectate și valorificate, nu ignorate.

Vă mulțumesc pentru sinceritatea și energia cu care ne-ați împărtășit povestea dumneavoastră! Vă doresc multă sănătate și cât mai multe zile în care să veniți cu aceeași bucurie la ora de sport!