Urmează, posibil, alegerile. Cum se prezintă partidele, ce propun ele electoratului ? La ce ne așteptăm noi, alegătorii ?

România e de mult timp în criză. Sistemul nostru politic se confruntă acum, înainte de alegeri, cu o criză medicală care pare a sintetiza fondul profund al crizei României din ultima perioadă. Comunitatea estimează că politicul nu face ce trebuie. De ce românii sunt nemulțumiți de politic ? În 2019 76,4% dintre români considerau că România merge într-o direcție greșită și doar 18,5% într-o direcție bună.

Mă aștept ca partidele mari, care au șansa să vină la guvernare, să aibă o viziune globală a organizării societății. Partidele mici accentuează mai degrabă un aspect particular care consideră ele că nu primesc o atenție suficientă: partidele ecologice, partidele cu obiective etnice (maghiare, rome).

Orientare politică: comunalitate și diferențiere

Toate partidele au aceeași opțiune globală, capitalistă, cu acordarea, tot comun,  a unei priorități politice economiei: economie privată și economie de piață. Importanța economiei este firească: România se află într-o situație de finalizare a tranziție, axată pe reforma economiei, și totodată de ieșire din subdezvoltare.

În contextul actual există două orientări politice globale care prezintă o primă diferențiere: liberalism și social-democrație. Diferențierea dintre aceste două orientări se plasează pe trei dimensiuni:

* Atenția acordată socialului.

Liberalismul accentuează rolul economiei. Creșterea economică va rezolva, prin ea însăși, și problemele vieții sociale. Indivizii își vor rezolva, dacă au liberate și condiții economice bune, problemele lor sociale. Este de așteptat că zona politicii sociale să primească o atenție redusă. Desigur, în societatea modernă foarte complexă, nu există un liberalism pur. Liberalismul are și el o politică socială. Un anumit suport social este necesar, dar doar pentru persoanele „vulnerabile”. Funcția socială a statului trebuie să fie cât mai redusă posibil. Altfel, peste o limită, politica mai mult creează probleme, decât le rezolvă.

Social democrația acordă o atenție mai accentuată socialului. Tema politicilor sociale ocupă o poziție mai importantă în aceste programe politice. Constant însă social democrația din România este criticată că acordă o atenție insuficientă socialului.

* Rolul statului.

Liberalismul consideră că statul trebuie să aibă un rol cât mai mic posibil, atât în economie, cât și în sfera socială. „Societatea civilă” este factorul activ. Ea va rezolva mai eficient problemele sociale decât statul.  Statul trebuie mai degrabă să sprijine „societatea civilă”, ONGurile, decât să dezvolte el însuți programe sociale. Poziția actualului președinte este tipică în acest context: statul trebuie să fie nu un stat social, nici măcar unul economic, ci „un stat de drept”. El trebuie să fie doar un arbitru juridic: să facă legi și să asigure respectarea lor.

Democrația socială, asumând aceeași filozofie capitalistă, economie de piață, economie privată, liberalism economic, dar acordă un rol mai mare statului, atât în reglementarea economiei, cât mai ales în sfera socială. Problemele sociale nu se rezolvă automat prin inițiative ale indivizilor și ale „societății civile”. Intervenția statului este un instrument important în soluționarea problemelor sociale. Acesta trebuie să fie totodată un stat social. Responsabilitatea sa nu se reduce la segmentul social marginal, ci a stării întregii vieți sociale. 

Guvernările social democrate române, care au deținut cel mai mult puterea în întreaga perioadă postcomunistă, au fost suspectate că au mai degrabă și ele o anumită orientare liberală: au susținut și ele ideologia statului mic. Cheltuielile guvernamentale ca procent din PIB, indicatorul cel mai clar al importanței acordate statului, erau în 2018 foarte scăzute în raport cu standardele europene: UE 46,1%, România 35,2%. În ultimul timp, PSD pare să fie interesat de elaborarea unui program de dezvoltare social-economică a țării. Dar mai mult schițe de intenții, insuficient elaborate și slab susținute.

Partide mai mici, prin natura obiectivelor lor de natură socială, sunt mai apropiate de viziunea social-democrată: rolul sistemului public în rezolvarea unor probleme sociale cu mijloacele statului.

* Accentul pe mondialism versus național.

 Liberalismul manifestă o înclinare mondialistă: societatea românească se află într-un proces rapid de mondializare care trebuie sprijinită politic. În contextul actual, viziunea liberală română are în centrul său economia românească ca parte a economiei mondiale, dinamica ei este determinată de dinamica economiei mondiale. Viziunea mondialistă se cuplează cu rolul scăzut al statului în sfera economiei și socialului.

Social democrația tinde să acorde mai multă atenție societății românești ca un sistem cu logica sa și intereselor naționale în contextul internațional.

Contextul național și internațional

Istoria României în ultimii 30 de ani a fost ciudată. La toți  indicatorii economici și sociali România s-a plasat pe ultimul loc sau printre ultimele două-trei din UE. Nemulțumirea populației a fost constant foarte ridicată.  Se resimte tot mai accentuat presiunea spre o politică activă de depășire a situației de criză produsă de tranziție și  de ieșire din starea de subdezvoltare. Criza COVID accentuează gravele probleme social-economice cu care țara se confrunta.

Criza a produs în toate țările europene o reorientare spre interior. Statele sunt obligate să-și asume noile probleme ale crizei. Iar soluțiile nu mai sunt căutate la Bruxelles, ci în interiorul fiecărei țări. Crește presiunea politică de promovare a interesului național. Rolul organismelor internaționale, inclusiv a celor europene, a trecut pe un plan secundar. Politicile naționale câștigă centralitate.

Contextul internațional pare să prezinte și el un proces de deplasare ideologică și politică: scăderea presiunii politicii neoliberale și mondialiste. Dar fondul ideologic occidental este încă dominat de neoliberalism, în contradicție cu noile tendințe generate de criză. În fapt, instituțiile mondiale intră și ele într-o criză de viziune. În România, aceste instituții, încălcând regulile fundamentale ale democrației internaționale, au intervenit continuu susținând partidele de dreapta  și descurajând partidele cu orientare social-democrată, constant etichetate, aberant, drept comuniste, neocomuniste.        

În România, Occidentul este în curs de a pierde din simpatia populară. Un exemplu semnificativ. Populația românească este tradițional foarte atașată de America. Dar experiența mai degrabă negativă a tranziției, pentru care Occidentul are o mare responsabilitate, și accentuată de  amestecul nepoliticos al ultimilor doi ambasadori ai USA în România, a produs  o reacție negativă populară în creștere.

Aceste argumente mă fac să cred că CORONAVIRUSUL produce o reorientare politică post-neoliberală: de la mondialism la recentrarea pe național, asumarea responsabilității politice pentru starea socială și economică a țării, creșterea rolului statului. Criza COVI, cu explozia complexelor probleme economice și sociale, cere o schimbare de abordare politică: nevoia unei noi viziuni care să se concretizeze într-un program de dezvoltare social-economică a țării pentru ieșirea din criza actuală, dar și din starea de subdezvoltare.  

Mai este doar o lună până la alegerile parlamentare care vor stabili orientarea viitorului guvern. Domină însă o liniște politică ciudată. Nu se pun în discuție gravele probleme ale țării. Nici cum ar trebui să arate un program post-criză.

PSD este avantajat de noul context politic. Dar el nu pare a fi prea interesat de a valorifica acest avantaj, confruntându-se și el cu o criză de viziune. PSD nu pare a veni la viitoarele alegeri cu un program de dezvoltare social-economică post-criză, manifestând un ciudat pasivism politic.

Strategia dreptei este minimală. Profitând de pasivismul PSDului și de suportul Occidentului, nu simte nevoia de a veni cu un program anticriză.

Lipsa proiectelor de guvernare care să fie puse în discuția publică deplasează competiția politică spre mijloacele rudimentare ale criticii reciproce, insulte suburbane din partea dreptei și pasivism din partea stângii.

Partidele noastre nu par să fie conștiente de faptul că actuala criză complicată impune asumarea unei accentuate responsabilități politice.