Inainte de alegerile legislative din 2016, partidele politice din Romania nu au prezentat inca, cu 3 luni inainte de data alegerilor, un program clar de politici publice pe care vor sa-l implementeze la guvernare. In schimb exista foarte multe discutii despre ce parcurs individual pot avea liderii politici din partide, daca raman in partidele mari sau initiaza proiecte individuale. Exista o lipsa de interes vizavi de actualele alegeri care par a nu avea o miza politica majora. Acest lucru s-a intamplat si in 2008, dupa guvernarea minoritara a PNL, acest fapt fiind influentat si de decalarea alegerilor prezidentiale de cele parlamentare. In anul 2012, prin alianta politica dintre doua partide mari, PSD si PNL, impreuna cu unul mic, PC, s-a reusit o dominare a scenei politice sub miza anti-prezidentiala. Astfel, PDL, partidul care-l sustinea pe fostul presedinte Basescu a ramas in minoritate si a ramas loc pe sceptrul politic pentru un partid de extrema, populist, Partidul Poporului Dan-Diaconescu (PPDD), partid care avea sa obtina un rezultat de circa 15% la alegeri dar nu avea sa rezista pana la alegerile urmatoare.

Daca in 2004, de exemplu, se discuta de teme de tipul cotei unice de impozitare, care impartea spectrul politic in sustinatorii din zona opozitiei de atunci PNL si PD, uniti in Alianta DA si guvernantii de la PSD care sustineau cota progresiva de impozitare, anul 2016 nu a adus nici o tema majora de discutie. In anul 2008, noul sistem de vot uninominal a generat o speranta in randul populatiei, alimentata de analisti dar si de partide, ca pot sa isi aleaga un parlamentar reprezentantiv pentru zona respectiva, un soi de mini-primar. Pe acest criteriu, calitatea resurselor umane alese in Parlament a fost deficitara si s-a revenit ulterior la votul pe liste, care va fi aplicat in 2016.

Se creeaza senzatia unei perioade de stand-by in jocul politic. Trecerea la un nou profil de presedinte, de data aceasta mai putin vocal sau mai putin “jucator”, s-a produs treptat, in mai multe faze, de la finalul anului 2014 pana la inceputul lui 2016. Prima faza a fost una de asteptari enorme din partea populatiei dar si a actorilor din mediul public, cea in care presedintele era inca asociat vectorului cheie de la care se asteapta semnalul tuturor temelor importante din tara, inclusiv a celor de guvernare. In schimb, prezenta presedintelui a fost mai degraba moderata. Cea de-a doua faza a fost cea in care atentia a revenit din nou pe premier, de la final de 2015, inceput de 2016. In anul 2015 a existat o asteptare publica de la presedinte, iar in 2016 de la premierul Ciolos. Nici unul, nici celalalt nu au fost jucatori vocali din punct de vedere politic, asa cum ii vroiau partidele sau media. Daca in 2015, cele mai mari asteptari de la presedinte le avea fostul sau partid, cel din partea caruia a candidat si castigat in 2014, in 2016 exista un set de asteptari fata de premierul Ciolos de implicare a sa in viata politica. Aceste asteptari au fost infirmate de declaratiile sale dar o serie de ministri din cabinetul sau, care gestioneaza domenii de larg interes, au fost invitati de partide mai vechi, ca PNL, sau nou create ca USR, sa devina politicieni active si sa candideze.

Sunt cateva intrebari pe buzele celor care urmaresc scena politica si asteapta rezultatele acestui an electoral:

1. Cine va castiga alegerile?
   
   

2. Ce program de guvernare va propune partidul care va castiga alegerile? (de obicei programele se publica inainte de alegeri, ca oferta electorala)
   
   

3. Ce premieri posibili ar putea fi nominalizati de presedintele Iohannis?
   
   

In momentul de fata, PSD sta cel mai bine in sondaje si prin anuntarea unui parteneriat cu ALDE, care e aproape de obiectivul intrarii in Parlament, par a fi favoriti pentru castigarea alegerilor. PNL, desi a obtinut un rezultat bun la locale, in ciuda erorilor date de campanii precum cea de la Bucuresti, nu a anuntat inca un posibil parteneriat care sa ii dea sperante unui procent mai mare decat cel posibil dupa redistribuire (31-32%). Cu cine ar putea sa se alieze PNL pentru a forma o majoritate? Pragmatic vorbind, cel mai sigur aliat este UDMR, care va intra cel mai probabil in noul Parlament. O alianta cu UDMR este si ea insa insuficienta pentru a face o majoritate. Au aparut in 2016 o serie de noi jucatori politici, respectiv USR al lui Nicusor Dan, care se bucura de un succes la locale, PMP al lui Traian Basescu, care a reusit negocieri pentru Consilii judetene si fuziunea prin absorbtie cu UNPR (avand acum si o baza logistica de filiale locale) si altii care sunt mai putin semnificativi acum (de calibrul partidului Alianta Noastra a lui Marian Munteanu sau mult mediatizatul PRU, partid nationalist care a recrutat o parte din echipa fostului premier PSD Ponta si care incearca sa obtina electoratul nationalist si cel care a adus 15 procente PPDD in 2012). PSD a inceput o politica de protocoale politice cu alte partide mici, nesemnificative electoral, de tipul PSRO al lui Geoana si PER, din care par a fi avantajate ultimele (voturile lor oricum nu treceau pragul electoral si le primea PSD la redistribuire).

Dintre partidele mici, avantajate sunt doua in afara de UDMR: ALDE, care face parte dintr-o familie politica europeana, cea liberal si PMP care are structura de filiale UNPR incorporata.

Cu aceste date, PSD in alianta pre sau post electorala cu ALDE poate forma cel mai usor o majoritate, daca nu trece prin alte scindari (de tipul unei posibile plecari a lui Victor Ponta la PRU sau in alta parte).

Daca nu stim inca exact cine va castiga alegerile, este cu atat mai greu sa stim ce masuri vor propune partidele. PNL a lansat un program de guvernare in 2015, care nu a fost insa reluat ulterior pentru mentalul colectiv. Nu stim daca mai e valabil. PSD si ALDE nu au publicat inca nimic. Celelalte partide sunt preocupate mai degraba de a crea filiale locale si retea electorala.

Posibilii premieri de care se poate discuta sunt:

1. Cineva de la PSD (actualul vicepremie Vasile Dancu, fost PSD, pare a fi o solutie pe care PSD ar accepta-o, daca nu vor propune pe altcineva);
   
   

2. Premierul in functie Dacian Ciolos sau vicepremierul Costin Borc, daca sunt propusi de PNL, in contextul formarii unei majoritati.
   
   

Din solutiile de mai sus, observam ca atat Dancu cat si Ciolos ar putea fi solutii fezabile pentru o alianta respinsa acum dar nu imposibila intre PSD si PNL. Problema unei astfel de majoritati post-electorale este riscul repetarii scenariului 2009 cand PSD si PDL, parte din Guvern, s-au disociat unii de altii la final de 2009, pentru a se pregati de prezidentiale. Acelasi lucru il pot face PSD si PNL, dar au la dispozitie mai mult timp (2016-2019), astfel ca scenariul unei largi coalitii nu mai devine de ignorat.