Nu este ciudat că fie credincios, fie ateu, omul se zbate între bine și rău în loc să-și asculte cu sfințenie propria conștiință? Acolo găsește toate răspunsurile pe care le așteaptă de la un dumnezeu sau altul.

E timpul să ieșim din logica supraviețuirii. E cea mai scurtă cale spre pierzanie!

Fericirea nu este scopul, ci doar un popas de reîmprospătare în căutarea lui.

După lupte milenare, omul a primit din partea societății câteva drepturi, printre care și dreptul la … viață. Din acest moment, omul trăiește cu aprobarea explicită a sanctității sale SOCIETATEA.

Era să uit: câteva zeci sau sute de milioane de oameni (nimeni nu știe precis) mor, în fiecare an, de foame.

Omul este înzestrat cu cel mai complex computer imaginabil. Deci, nimeni nu are dreptul să moară prost.

Unii oameni nu prea gândesc. De fapt, tentează gândirea și se opresc la primul rezultat care le place ori îi impresionează. Câte unul se privește în oglindă: băi, ce deștept sunt!

Valoarea socială a unui om constă în capacitatea de a-i inspira pe alții și nu în lecții, fie ele chiar și de viață.