De la început am considerat că introducerea Pilonului II de pensii, rezultat al presiunilor externe, a fost o eroare care va fi plătită în viitor.

Inițial, Pilonul II a fost gândit să înlocuiască complet sistemul de pensii Pilonul I bazat pe solidaritatea între generații și dinte membrii  comunității. Comunitatea a avut meritul să reziste la excluderea Pilonului I. S-a produs o ”negociere” (cine cu cine ?) și ne-am trezit  cu trei piloni de pensii.

Pilonul II a avut trei mari probleme.

1. El reproduce sărăcia inițială în viitorul generației tranziției. În întreaga perioadă a tranziției salariile au un nivel scăzut. Și în prezent salariile din România sunt substanțial mai scăzute în raport cu Uniunea Europeană. Sperăm ca într-un viitor dificil de prezis să se producă o aliniere a lor la nivelul european. Contribuțiile sociale timp de 30 de ani și de asemenea în viitorii ani sunt la nivelul european scăzut. Noii pensionari reproduc starea de sărăcie a tranziției. Ei vor plăti performanțele scăzute ale tranziției. 

Viitoarele generații vor ieși treptat din starea de subdezvoltare. Sperăm. Dar noii pensionari vor rămâne în starea de subdezvoltare pe care o vor reproduce prin sistemul II de pensii. Acumularea pentru pilonul II s-a făcut în condițiile unei economii sărace. Vârstnicii viitorului vor fi condamnați să trăiască la nivelul standardului de viață al trecutului.

2. Introducerea Pilonului II s-a bazat pe presupoziția că în viitorul imediat și mediu utilizarea economiilor din Pilonul II în economia privată va fi bine organizată, corectă și eficientă. Va fi deci o investiție profitabilă care va compensa parțial nivelul scăzut al economisirii inițiale. Ar fi trebuit să se facă de la început calcule, dar după câte știu, nu s-au făcut. Opțiunea a fost bazată pe o speranță naivă. În fapt această presupoziție s-a dovedit falsă. Competența managerială de până în prezent s-a dovedit submodestă. S-au adăugat, se pare, și deturnări de fonduri.

După 30 de ani, Fondul II de pensii pare, pe ansamblu, să fie corectat cu inflația, dar performanța investițiilor, câtă a fost, a fost mai mult decât modestă.

România a trecut printr-o tranziție proastă și cu un grad ridicat de dezorganizare socială, cu o eficiență economică scăzută și multe abuzuri. Suntem șocați după atâția ani de gradul scăzut de vizibilitate al administrării fondului care a favorizat performanțele cel puțin modestă.  Probabil vor exploda și cazuri  de corupție.

Pilonul II populează viitorului cu sărăcia trecutului și cu erorile tranziției.

De fapt, Pilonul II s-a bazat pe o viziune mondialistă. Economia românească va fi rapid o parte a economii mondiale și, normal, sistemul de pensii va fi și el reglat de logica mondială. Realizăm că în mare parte acest lucru s-a realizat, dar noi suntem la marginea economiei mondiale. 

Pilonul I se bazează pe o cu totul altă filosofie. El asigură ca actuala generație să trăiască la vârsta pensionării nu la nivelul trecutului, ci la nivelul viitorului. Calculul pensiilor se face în fiecare moment în funcție de nivelul economiei românești de atunci. Contribuția actuală este o investiție în viitorul societății noastre. Și suntem responsabili de viitorul nostru comun.

Ca sociolog pot spune că Pilonul I este un factor esențial al solidarității societății românești.