Painkiller : Scăpați de durere, atingeți plăcerea!
În august 2023, a fost mediatizat episodul de la Vama veche, când un tânar, conducea mașina în stare avansată de consum de drog, și a accidentat mortal alți doi tineri în plină stațiune de vacanța. S-a aflat astfel că grupuri de tineri aflați în stațiune consumau droguri amestecate cu alcool. Au apărut și date îngrijoratoare despre prezența și consumul de droguri în curtea școlii. Oare un curs despre acest nou pericol nu ar trebui integrat în școli ? Și poate un sistem de control sever al modului în care circulă drogurile ?
Tot în august 2023, Netflix a început difuzarea unui serial american intitulat Ucide durerea (Painkiller). Un documentar inspirat din fapte reale. Este vorba de criza sanitară care s-a produs în SUA în anii 2010. Ea a fost atunci extinsă și la Montreal. În centrul orașului, chiar în campusul universității mele, era un loc mai ascuns privirilor, care a fost transformat în loc de refugiu pentru tinerii drogați care zăceau pe acolo, și pe care îi culegea poliția sau Salvarea dimineața.
Criza opinoidelor a fost declanșată de producerea și distribuirea pe scara largă a unei pilule numită OxyCantin, destinată a calma durerile. De fapt, era vorba de o pilulă pe bază pe heroină, care producea foarte repede dependență. Între 2000 și 2018 au fost raportate 500.000 de morți prin overdoză cu această pilulă în SUA. Ministerul Sănătății din SUA raporta pentru anul 2022 un număr de 107.000 de morți prin overdoză cu OxyCantin.De două ori mai mult ca numărul sinuciderilor. De două ori mai mult ca numărul de accidente rutiere. De patru ori mai mult ca numărul omuciderilor. Aceste «morți prin disperare» erau imputabile consumului unei pilule numită analgezică, care de fapt era un opiaceu ce conținea heroină. Publicitatea pentru acest așa zis analgezic : Scăpați de durere, atingeți plăcerea!
Acest documentar prezintă «o epidemie tăcută», pentru care, cu greu s-a reușit dezvăluirea mecanismului de propagare. Ancheta a încearcat să găsească «crima» pentru care compania producătoare, laboratorul Purdue, putea fi făcută vinovată. După multe anchete, pentru că sistemul companiilor farmaceutice întreține lanțul tăcerii, «crima» imputată, pentru ca această companie să poată fi adusă în proces, va fi mărturia falsă în fața Congresului american, în privința etichetării pilulelor.
Sociologii, ca și cei care scriu scenarii despre fapte reale, știu că statisticile pot îngrijora opinia publică. Dar pâna la urmă, tot drama individuală este mai convingătoare. În acest documentar, Glen, un garajist, are un accident de muncă. După care suferă de dureri de spate insuportabile. Medicul îi recomandă OxyCantin. Foarte repede, dependența se instalează. Glen consumă o pilulă, apoi din ce în ce mai multe pilule. El nu se mai poate controla. Ajunge la dezintoxicare. Întreaga familie devine disfuncțională. Pentru că ciclu se tot reia: durere, pilule, doze mai mari, incapacitate de muncă și de control. Pâna la urmă Glen va muri de overdoză. Două tinere școlărițe, consumă acest medicament din naivitate și curiozitate. Una dintre tinere moare, la primul consum.
Care este lanțul contaminării, invizibil dealtfel?
Bolnavul apare ca primul vinovat; el e pacientul, el consumă, el crește progresiv consumul și moare de oevrdoză. Ce nu se vede ? În spatele pacientului este medicul care îi prescrie pilula. Farmaciile care comercializează pilula. Publicitatea care face să crească comerțul. Și încet, încet ajungem la sursă. La compania farmaceutică care distribuie și produce medicamentul. Care crește constant efectul de dependență. Marketingul companiei farmaceutice crează un sistem de vizitatoare medicale, de amabasadoare ale companiei; ele sunt tinere, seducătoare și dornice de îmbogățire rapidă. Munca lor este de a convinge (a seduce, a corupe cu cadouri) pe doctori să prescrie pilula cu narcotice. Marketingul companiei farmaceutice cumpără avizul favorabil din partea cercetătorilor în post pentru a evalua și dezaproba sau aproba «calitățile clinice ale pilulei». Odată aprobată, pilula va fi distribuită legal. Iar când situația o ia razna și epidemia devine evidentă, compania își schimbă strategia publicitară. Ea dă vina pe consumatori. Ei sunt vinovați că «supraconsumă », că nu citesc indicațiile și că aveau de fapt alte probleme medicale.
Lanțul medicalizării
O mică paranteză. Asta ne amintește episodul cu vaccinările contra Coronavirus 19, în anii 2019-2022 . Fiecare vaccinat în parte trebuia să semneze înainte de a primi vaccinul, un formular în care atesta «că a luat la cunoștința», că a fost informat de efectele vaccinului. Eu și alții care ne așteptam rândul, am întrebat câteva infirmiere dacă vine un doctor să ne informeze. Răspunsul infirmierelor a fost: nici noi nu știm mai mult, dar ni se spune să ne uităm la televizor ca să ne informăm.
Deviza doctorului Louis Pasteur era : Medicina uneori vindecă, adesea tratează, dar totdeauna acompaniază! Avem nostalgia medicului de familie care își cunoștea pacienții. El trata pacientul, nu boala. Astăzi am putea evoca un tunel al medicalizării. Odată intrați în tunel, nu îi mai vedem capătul. Analize, teste și alte teste din ce în ce mai alienante. Urmează diagnostice și tratamente. În mod paradoxal, sistemul de sănătate devine un mecanism de medicalizare.
Involuntar și noi pacienții facem parte din lanţul medicalizării. Suntem anxioși, stresaţi, extenuaţi, insomniaci, recurgem la pilule care ne vitaminizează, calmează şi anesteziază. Percepem medicamentele ca o promisiune de vindecare. Ori, multe anchete sociologice pun în evidență legăturile periculoase între medicină și industria farmaceutică, în termeni de remedii mortale și crimă organizată. După sociologul american Peter Conrad (Sociology of Health and Illness), procesul de medicalizare este legat de complexul farmaco-industrial, care include producția și distribuția de medicamente. Există relaționiști de lobby farmaceutic, care intervin pe lângă universitarii din facultățile de medicină și farmacie. Există și meseria de șef de produs; firma de medicamente deleagă un specialist în spionaj industrial și comercial, pentru a urmări performanța comercială a unui medicament al firmei, în raport cu produsele concurente.
Adesea farmaciştii sunt comparaţi cu noii comercianţi din templu. Aflăm că marile multinaţionale farmaceutice reglementează nu numai distribuţia de medicamente, dar şi direcţiile de orientare a cercetării medicale. Ținta principală a industriei farmaceutice este de a extinde clientela și a maximiza profiturile. Modul ei de funcţionare seamănă cu un business medical (Peter Gotzshe, Nortin Hadler), ceea ce transformă sistemul de sănătate într-un comerț lucrativ.
A apărut și meseria de vizitator medical, influențator de conștiință, relaționist pregătit să vândă convingeri. Angajat al unor firme farmaceutice, el se deplasează în cabinetele doctorilor pentru ai convinge să recomande medicamentele firmei care-l plătește. El este antrenat cu sesiuni și tehnici de convingere și înzestrat cu sume de bani pentru a incita doctori și clinci, să testeze o serie de medicamente pentru laboratoarele farmaceutice. Acest vizitator medical cunoaște profilele de doctori, în funcție de care își va ajusta tacticile de convingere. El știe că «medicul științific» are un contact distant cu pacientul și mizează pe teste și rețete; pe acesta îl va convinge cu argumente tehnice. «Medicul de gardă» și «medicul care înlocuiește pe un alt medic» sunt grăbiți în actul lor medical și pot fi convinși cu argumente de urgență. «Doctorul amical» este cel mai ușor de convins, pentru că el va propune pacientului testarea unui medicament pe tonul cel mai prietenos: Am un medicament nou, îl încerci și mai vorbim ! Mai greu de convins rămân «doctorul de familie» și «medicul umanist »; aceștia sunt axați pe bolnav și nu sunt foarte încrezători în amestecul de pilule.
*
Pentru a înțelege mai bine sistemul de medicalizare a vieții cotidiene, pe care îl trăim și noi desigur, reținem cel puțin patru practici, structurate în jurul consumului : supradiagnosticare, supratratamente, supra-consum de pilule și medicalizarea unor stări psihice. Cuvântul cheie rămâne consumul.