Romania Sociala logo
Menu

Poliția, singură în fața infractorului

autor:   7 July 2021  

Deschid televizorul. Televizorul a devenit un mijloc foarte important de contact cu lumea. Aici văd cum este lumea în care trăiesc și ce se face pentru ca lumea noastră să fie mai bună.

Iar o crimă, iar o casă spartă, iar furturi, șantaj. Violență. Bătăi între găști. Mai grav. Oameni bine îmbrăcați, cu mulți bani și putere, fură nu numai de la mine sau de la tine, ci de la noi toți. Din când în când și un abuz al vreunui polițist.

E deprimant. Sunt oameni care nu mai vor să deschidă televizorul. Sau se uită doar la emisiunile de divertisment. Era doar o imagine excesiv pictată în culori negre de mass-media?

Chiar așa să fie realitatea românească? Așa se întâmplă și în alte țări? Am în față o carte scrisă de specialiști români. Găsesc date comparative europene. În România, în 2012, criminalitatea se plasa împreună cu alte câteva țări la vârful criminalității, la distanță semnificativă de celelalte țări europene. Cum se poate explica așa ceva? Sunt românii, de la natura lor, mai criminali decât ceilalți europeni? Ca sociolog nu pot să mă opresc la o asemenea explicație naivă.  

Revin la imaginea promovată de mass-media. Ce tipuri de oameni găsim la televiziune?

Îmi aduc aminte din tinerețe. Eram sătul de cele 2-3 ore de televiziune pline de muncitori și ingineri care își fac datoria și activiști politici care asigură o viață morală și responsabilă. Nu îmi aduc aminte să fi văzut la televiziune oameni care trăiesc bine fără muncă.

Televiziunea actuală nu mai oferă muncitori și ingineri care fac eforturi pentru o economie mai performantă în binele tuturor. E drept, unde să o facă și în profitul cui ?

Oameni care peste noapte devin foarte bogați. Poate muncesc mai mult. Când? În timpul nopții se distrează și, evident, ziua trebuie să doarmă. Sau sunt foarte inteligenți. Da, foarte bine. Dar mulți bogați prezentați la televizor nu par a fi chiar sclipitori. Cei mai mulți sunt bărboși, destul de tineri, dar nu e clar de unde au atâția bani. Și fete, tinere, frumoase, duc o viață prosperă nu pentru că ar munci, ci pentru că au găsit mereu bărboși cu bani. Nu vreau să spun că asta e viața reală. Dar așa văd la televizor.

La televizor, activiștii politici s-au transformat în oameni politici care, în loc să se preocupe cum ar  putea fi lumea mai bună pentru toți, se luptă cu alți oameni politici pentru putere.

Ar trebui ca televizorul să ne spună cum am putea să avem o asemenea viață. Clar, nu e suficient să vă lăsați barbă. Să vă angajați. Desigur, dar munca oferă doar o viață modestă. Să munciți în occident. Da, poate ceva mai bine. Am auzit că unii au reușit extraordinar. Dar să nu ne facem iluzii, foarte puțini, probabil mult sub 0,001%. Probabilitatea asta îngrozește. Sau să ”faceți afaceri”. E mai bine, dar dacă te uiți tot la televizor, nu prea poți să găsești asemenea oportunități. Dar exemplele de cazuri ilegale par să fie mai la îndemână.

Delincvența pare a fi în creștere. Unde o să ajungem? Cine trebuie să intervină? Avem un instrument, poliția. Nu singură, ci și justiția. Poliția trebuie să identifice criminalii, cei care încalcă legile, și să-i prezinte justiției. Poliția și justiția se fundeză pe o filosofie: oamenii sunt liberi și responsabili. Strategia poliției este să determine pe indivizi să nu mai încalce legile. Dacă încalcă legile, trebuie pedepsiți. Corect. Dar ei nu oferă explicații despre de ce sunt așa de mulți. Nu spun ceva despre cauze.

Polițiștii au responsabilitatea de a asigura o ”lume normală”, în care toți să respecte legile. Polițistul se află singur în fața delincventului. Singur și responsabil. Dar pentru a-și îndeplini misiunea, el trebuie să aibă mijloacele necesare. Dacă ar fi suficient de mulți polițiști, dacă ei ar fi rezonabil plătiți, dacă ar avea tehnica necesară, mașini de exemplu, am avea o lume fără criminalitate? Hm, nu cred.

Suntem foarte îngrijorați de mulțimea cazurilor de delincvență care pare a fi chiar în creștere. Ce se întâmplă ?Sunt oamenii tot mai răi? Sunt polițiștii mai indolenți? 

Ar fi incorect să dăm vina pe polițiști. Misiunea lor este limitată: să prindă pe infractori, dar nu să acționeze asupra cauzelor care produc infracțiune, violență, corupție.

Sociologia are aici vreun rol? Sociologia are o altă viziune. ”De la natură” oamenii nu sunt nici buni, nici răi. Împrejurările, contextele sociale îi pot face așa. Delincvența este produsul societății. Desigur polițistul își face datoria, dar el nu poate schimba contextele sociale care produc continuu delincvență. Dacă vrem să diminuăm semnificativ delincvența, este necesar să acționăm și asupra condițiilor sociale care produc, în ciuda eforului polițistului, criminalitate.

Dar sociologia este o știință. Ea identifică cauzele delincvenței. Cine ar putea să intervină în schimbarea condițiilor sociale responsabile? Politicul. Parlamentul face legi, un instrument puternic de a micșora oportunitățile criminale. Guvernarea organizează și coordonează toate sistemele de intervenție socială, inclusiv poliția. Politicul poate schimba societatea. El nu prinde și nu pedepsește pe criminali, dar are responsabilitatea globală pentru viața noastră socială.

Nu avem însă un Program anti-criminalitate și nici un Program anti-corupție. Asemenea programe nu cad în responsabilitatea poliției. Și poliția aduce o contribuție, dar nu singură și nu este principalul factor. Un asemenea program ar trebui să-l facă politicul. Deci în principal politicul, nu poliția și nici ”oamenii răi”, este principalul responsabil de nivelul ridicat de delincvență. Politicul trebuie să dea socoteala pentru o societate cu un grad ridicat de delincvență.



Facebook

Simona Mihaiu, Criminalitatea violentă. Semnificații și implicații sociale, Editura Pro Universitaria, 231 pagini, București, 2021

Ne face o deosebită plăcere să anunțăm publicarea volumului colegei noastre Simona Mihaiu. Lucrarea prezintă noțiuni de bază și teorii etiologice din sfera criminalității violente, alături de analize statistice și rezultate ale cercetărilor calitative realizate de autoare.  Mottoul cărții: „Orice crimă este prea mult” (Jürgen Habermas).  Simona Mihaiu, Criminalitatea violentă. Semnificații și ...

O carte despre o „moștenire”: „In honorem Sanda Golopenția”. Lecturi posibile(VIII)

 Există două tipuri ideale de realizare a volumelor „In honorem”, unul care are în vedere în mod exclusiv personalitatea celui în cauză și altul care cuprinde studii ce au drept subiect cercetările/opera celui onorat. În realitate lucrurile nu sunt atât de clar separate. În primul caz poți găsi și analize, dar în ...

Criza sociologiei românești I. Comunicarea sociologică

Cred că sociologia românească se confruntă cu o criză structurală. Este important să o luăm în serios și să experimentăm soluțiile posibile.  Acest prim articol este dedicat crizei difuzării ideilor în sociologi, a comunicării în cadrul comunității sociologice românești.  Revoluția din 1989 a pus mari speranțe în sociologie. Puținii sociologi rămași au ...

Ar fi împlinit 68 de ani

Fostul meu student din anii 1960 și prietenul dintotdeauna Cornel Constantinescu, plecat dintre noiîn plină forță creatoare, răpus de blestematul de COVID-19, s-a afirmat plenar în multiple domenii de activitate. Ca profesor, a slujit exemplar catedra universitară: prelegerile sociologice purtau amprenta sa – rigurozitate, echilibru dinamic fundamental/inovativ, teoretic/aplicativ și spontaneitate ...

Vagabondaj disciplinar

Elefantul și cei șase orbi  În cercetare, legenda indiană despre «Cei șase orbi și elefantul» este prima care îmi vine în întâmpinare. Ca un avertisment. Ca un pericol care se anunță.     Era odată ca niciodată… Șase prieteni orbi, instruiți și curioși. Auziseră multe despre cel mai mare și majestuos animal terestru: Elefantul. ...

Pandemia COVID-19 şi vaccinarea: reprezentări sociale

Semnalăm apariţia unui nou raport social elaborat de un grup de sociologi de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române. Raportul prezintă rezultatele unui sondaj de opinie la nivel naţional privind felul în care populaţia României vede pandemia COVID-19 (percepţii, evaluări, atitudini), consecinţele acesteia asupra vieţii ...

Timpul nu mai are răbdare

După cum este cunoscut, România a fost afectată dramatic în ultimele trei decenii de un declin demografic fără precedent. Datele din studiul studiul de caz prezentat în continuare reflectă consecințele tragice ale acestui flagel. PRI – populația rezidentă la începutul anului; PRS – populația rezidentă la sfârșitul anului.Sursa: Eurostat (demo_gind-Eurostat-Data Explorer). În ...

Fericire și calitatea vieții: o istorie sintetică I

Calitatea vieții este o temă nouă, promovată de filozofie, de sociologie și preluată în programele politice. Evenimentul s-a întâmplat în anii 60-70. Dar starea umană sintetică a calității vieții, fericirea, a fost prezentă în gândirea colectivă din cele mai vechi timpuri. Grecia antică: strategia plenitudinii umane Mitul a fost prima formă de cristalizare ...