Romania Sociala logo
Menu

Poliția, singură în fața infractorului

autor:   7 July 2021  

Deschid televizorul. Televizorul a devenit un mijloc foarte important de contact cu lumea. Aici văd cum este lumea în care trăiesc și ce se face pentru ca lumea noastră să fie mai bună.

Iar o crimă, iar o casă spartă, iar furturi, șantaj. Violență. Bătăi între găști. Mai grav. Oameni bine îmbrăcați, cu mulți bani și putere, fură nu numai de la mine sau de la tine, ci de la noi toți. Din când în când și un abuz al vreunui polițist.

E deprimant. Sunt oameni care nu mai vor să deschidă televizorul. Sau se uită doar la emisiunile de divertisment. Era doar o imagine excesiv pictată în culori negre de mass-media?

Chiar așa să fie realitatea românească? Așa se întâmplă și în alte țări? Am în față o carte scrisă de specialiști români. Găsesc date comparative europene. În România, în 2012, criminalitatea se plasa împreună cu alte câteva țări la vârful criminalității, la distanță semnificativă de celelalte țări europene. Cum se poate explica așa ceva? Sunt românii, de la natura lor, mai criminali decât ceilalți europeni? Ca sociolog nu pot să mă opresc la o asemenea explicație naivă.  

Revin la imaginea promovată de mass-media. Ce tipuri de oameni găsim la televiziune?

Îmi aduc aminte din tinerețe. Eram sătul de cele 2-3 ore de televiziune pline de muncitori și ingineri care își fac datoria și activiști politici care asigură o viață morală și responsabilă. Nu îmi aduc aminte să fi văzut la televiziune oameni care trăiesc bine fără muncă.

Televiziunea actuală nu mai oferă muncitori și ingineri care fac eforturi pentru o economie mai performantă în binele tuturor. E drept, unde să o facă și în profitul cui ?

Oameni care peste noapte devin foarte bogați. Poate muncesc mai mult. Când? În timpul nopții se distrează și, evident, ziua trebuie să doarmă. Sau sunt foarte inteligenți. Da, foarte bine. Dar mulți bogați prezentați la televizor nu par a fi chiar sclipitori. Cei mai mulți sunt bărboși, destul de tineri, dar nu e clar de unde au atâția bani. Și fete, tinere, frumoase, duc o viață prosperă nu pentru că ar munci, ci pentru că au găsit mereu bărboși cu bani. Nu vreau să spun că asta e viața reală. Dar așa văd la televizor.

La televizor, activiștii politici s-au transformat în oameni politici care, în loc să se preocupe cum ar  putea fi lumea mai bună pentru toți, se luptă cu alți oameni politici pentru putere.

Ar trebui ca televizorul să ne spună cum am putea să avem o asemenea viață. Clar, nu e suficient să vă lăsați barbă. Să vă angajați. Desigur, dar munca oferă doar o viață modestă. Să munciți în occident. Da, poate ceva mai bine. Am auzit că unii au reușit extraordinar. Dar să nu ne facem iluzii, foarte puțini, probabil mult sub 0,001%. Probabilitatea asta îngrozește. Sau să ”faceți afaceri”. E mai bine, dar dacă te uiți tot la televizor, nu prea poți să găsești asemenea oportunități. Dar exemplele de cazuri ilegale par să fie mai la îndemână.

Delincvența pare a fi în creștere. Unde o să ajungem? Cine trebuie să intervină? Avem un instrument, poliția. Nu singură, ci și justiția. Poliția trebuie să identifice criminalii, cei care încalcă legile, și să-i prezinte justiției. Poliția și justiția se fundeză pe o filosofie: oamenii sunt liberi și responsabili. Strategia poliției este să determine pe indivizi să nu mai încalce legile. Dacă încalcă legile, trebuie pedepsiți. Corect. Dar ei nu oferă explicații despre de ce sunt așa de mulți. Nu spun ceva despre cauze.

Polițiștii au responsabilitatea de a asigura o ”lume normală”, în care toți să respecte legile. Polițistul se află singur în fața delincventului. Singur și responsabil. Dar pentru a-și îndeplini misiunea, el trebuie să aibă mijloacele necesare. Dacă ar fi suficient de mulți polițiști, dacă ei ar fi rezonabil plătiți, dacă ar avea tehnica necesară, mașini de exemplu, am avea o lume fără criminalitate? Hm, nu cred.

Suntem foarte îngrijorați de mulțimea cazurilor de delincvență care pare a fi chiar în creștere. Ce se întâmplă ?Sunt oamenii tot mai răi? Sunt polițiștii mai indolenți? 

Ar fi incorect să dăm vina pe polițiști. Misiunea lor este limitată: să prindă pe infractori, dar nu să acționeze asupra cauzelor care produc infracțiune, violență, corupție.

Sociologia are aici vreun rol? Sociologia are o altă viziune. ”De la natură” oamenii nu sunt nici buni, nici răi. Împrejurările, contextele sociale îi pot face așa. Delincvența este produsul societății. Desigur polițistul își face datoria, dar el nu poate schimba contextele sociale care produc continuu delincvență. Dacă vrem să diminuăm semnificativ delincvența, este necesar să acționăm și asupra condițiilor sociale care produc, în ciuda eforului polițistului, criminalitate.

Dar sociologia este o știință. Ea identifică cauzele delincvenței. Cine ar putea să intervină în schimbarea condițiilor sociale responsabile? Politicul. Parlamentul face legi, un instrument puternic de a micșora oportunitățile criminale. Guvernarea organizează și coordonează toate sistemele de intervenție socială, inclusiv poliția. Politicul poate schimba societatea. El nu prinde și nu pedepsește pe criminali, dar are responsabilitatea globală pentru viața noastră socială.

Nu avem însă un Program anti-criminalitate și nici un Program anti-corupție. Asemenea programe nu cad în responsabilitatea poliției. Și poliția aduce o contribuție, dar nu singură și nu este principalul factor. Un asemenea program ar trebui să-l facă politicul. Deci în principal politicul, nu poliția și nici ”oamenii răi”, este principalul responsabil de nivelul ridicat de delincvență. Politicul trebuie să dea socoteala pentru o societate cu un grad ridicat de delincvență.



Facebook

Schimbăm realitatea socială prin lege? Borgen

Urmăresc un film danez. Foarte bun. Dar, ce este BORGEN, titlul filmului ? Mărturisesc că am încercat să-l înțeleg, dar nu prea reușesc. Filmul este despre lumea actuală văzută din perspectiva danezilor. Foarte interesant. Printre altele, filmul aduce una dintre problemele dominante ale ultimelor decenii: șanse egale pentru femei. Această problemă ...

Analiza critică a tranziției românești: Ce au făcut economiștii, ce au făcut sociologii.

Reflecții pe marginea unei cărți pe care o recomand cu căldură. 2021. Florin Georgescu  publică o analiză impresionantă a stării societății românești după 31 de ani de la Revoluția din 1989: Capitalism și capitaliști fără capital în România. Această carte a fost pregătită de cartea autorului publicată în 2018, care conținea ...

Septimiu Chelcea, Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicații, București, Editura Pro Universitaria, 2021 (pag. 365)

Cuvânt înainte Publicarea unei noi ediţii a oricărei lucrări știinţifice nu înseamnă trecerea în uitare a ediţiei princeps. Era în 2008 când, în calitate de coordonator, am încredinţat tiparului prima variantă a volumului colectiv „Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicații” (Chelcea, 2008). La scurt timp, în 2010, s-a publicat a doua ediţie. Am ...

UNDE ÎNCEPE ȘI UNDE SE TERMINĂ FERICIREA LA ACTORI – V –

Vineri, 1 octombrie 2021, imediat înaintea noilor măsuri coronavirus. Asociația PERFORM A.R.T. a susținut în localitatea Slatina spectacolul de teatru „Avarul” avându-i în distribuție, printre alții, pe Cristina Deleanu, Tomi Cristin, Eugen Cristea, Florin Kevorkian, Vasile Filipescu. Pentru foarte mulți din cei tineri aceste nume nu înseamnă prea mult. Dar ...

In memoriam, Prof. univ. dr. Gheorghe Zaman, mc. al Academiei Române (13 iunie 1942 – 8 octombrie 2021)

Un mare gol în conștiința de veghe... Am tresărit si m-am cutremurat. Nu cred si nu cred. Omul acesta neobosit, cu o tinerete exceptionala a gandirii si a sensibilitatii, un om asa de intelept, conștiință lucidă în permanentă stare de veghe asupra mersului economic al destinului românesc, omul acesta minunat ...

Necesitatea unei comunități academice. In căutarea unei iluzii?

Într-o lume instabilă și divizată, plină de riscuri, sfâșiată de contradicții și în permanentă schimbare este firesc să căutăm un punct de sprijin în ceilalți, o comunitate a noastră ca simbol al solidarității. De regulă, comunitatea academică a fost și este cea care asigură formarea unor generații pregătite a gestiona ...

Vrem guvern, dar n-ai cu cine!

După 16 ani de zbucium politic, Angela Merkel pleacă de la putere pe un cal de alamă, privind „a pagubă” spre est. Alături de alte sculpturi realizate din furtunuri și cauciucuri umflate, statuia 3D a doamnei de fier tronează în aerul liniștit al muzeului din Etsdorf. În sfârșit, după 16 ...

Trei paradigme ale gândirii româneşti actuale

Starea de spirit a României actuale este dominată de 3 paradigme: paradigma neoliberală, paradigma „socială” şi paradigma nemulţumirii neputincioase.  Paradigma neoliberală este dominantă politic şi ideologic în întreaga perioadă de după 89. Clasa dominantă este purtătoarea acestei paradigme şi susţinută de Occident. FMI şi Banca Mondială au avut rolul de orientare ...