Cum arată România după 30 de ani de democrație, o radiografie obiectivă a tranziției, construită din cele 16 studii de autor. Cele 16 lucrări așezate într-un volum coordonat de Elena Zamfir, Mălina Voicu și Simona Maria Stănescu, oferă o imagine de ansamblu a profilului general al politicilor publice în România postcomunistă. În decembrie 1989, am avut șansa unui început unic în existența acestei țări. Am început să creăm acte normative noi, politici sociale inovative, administrație restructurată și o viață politică democratică. Dar oare România arată astăzi așa cum ne-am dorit în momentele de sacrificiu din 1989? Răspunde ea nevoilor cetățenilor? Cititorul poate găsi, cu siguranță, răspunsurile căutate, parcurgând cu răbdare această lucrare.
Volumul cuprinde 16 studii de analiză longitudinală și transversală, realizate de 21 autori din ICCV, cu o vastă experiență în domeniul social, economic, politic, cu rezultate excepționale recunoscute atât la nivel național, cât și internațional . În ordine alfabetică: Ionuț-Marian Anghel, Daniel Arpinte, Dan Banciu, Bianca Buligescu, Sorin Cace, Ștefan Cojocaru, Sebastian Fitzek, Luminița Ionescu, Monica Marin, Adina Mihăilescu, Daniel Popa, Mihnea Preotesi, Lucian Rotariu, Mariana Stanciu, Manuela Sofia Stănculescu, Simona Maria Stănescu,Sebastian Țoc, Bogdan Voicu, Mălina Voicu, Cătălin Zamfir și Elena Zamfir. Printre autori cititorul întâlnește doi reprezentanțide seamă ai domeniului social, ale căror contribuții științifice au pus bazele reconstrucției asistenței sociale și ale sociologiei în România post decembristă, dar și a formării de specialiști în domeniul politicilor sociale.
Studiile volumului sunt interconectate și interdependente, iar parcurgerea lor integrală este singura modalitate de a ne oferi o imagine de ansamblu asupra politicilor sociale din România în cei 30 de ani după Revoluție.
Fiecare temă propusă de autori este parte componentă a întregului, precum piesele unui puzzle pe care trebuie să-l rezolvi pentru a avea o imagine de ansamblu completă. Prezentarea autorilor, în primele pagini ale lucrării, într-un fel pregătește cititorul pentru o lecturare alături de scriitori, făcându-l totodată să înțeleagă perspectiva influențată de specializarea și expertiza fiecăruia.
Volumul conturează profilul general al politicilor publice în România postcomunistă, în evoluția lor, evidențiind începutul promițător al Revoluției decembriste plin de entuziasm și speranțe. Atunci, multe personalități de marcă ale vieții academice, sociale, politice etc., motivate de un patriotism sincer, și-au plasat propriile „aspirații” într-un proiect de reconstrucție a țării. Din păcate însă, în realitate, după 30 de ani, constatăm că țintele propuse în anii 90 nu au fost atinse așa cum ne-am fi dorit.
Studiile de autor din acest volum realizează de fapt o pledoarie subtilă pentru schimbarea paradigmei politicilor sociale actuale, subliniind funcțiile sociale ale statului în crearea bunăstării individuale și colective. Sunt analizate pe rând punctele slabe ale politicilor sociale publice postdecembriste și principalele lor cauze. În final sunt făcute propuneri pragmatice de schimbare a politicilor socialeîn acord cu nevoile reale. Se accentuează necesitatea adoptării unor măsuri active cum ar fi : stabilirea corectă a priorităților de dezvoltare; inițierea unor politici publice active; preocupări pentru planuri și măsuri eficiente de implementare; identificarea unor resurse financiare și umane; propuneri de implementare cu măsuri concrete și termeni de realizare.
Volumul evidențiază modele concrete de politici sociale și eficiența lor în timp prin raportare la programele ideologice ale partidelor și la formele de guvernământ. Sunt aduse exemple de măsuri și acțiuni concrete de implementare a deciziilor politice în procesul creării bunăstării individuale și colective prin raportare la eficiența lor în timp. Se precizează totodată că multe din orientările de politici sociale „nu au avut o bază reală”, în contrabalans cu argumentele științifice produse de cercetători. Analizele autorilor și datele statistice la nivel european subliniază că inegalitatea și polarizarea socială au crescut în ultimii ani, iar formele excluziunii sociale au atins cote din cele mai crescute pentru România comparativ cu țările membre UE .
Autorii, tranșează în mod cât se poate de direct tranziția din România ultimilor 30 de ani, ca fiind un „duș rece”, conținutul lucrării evidențiind problemele sociale grave cronicizate în timp. Costurile sociale și umane au fost prea mari, în timp ce funcțiile statului social s-au redus treptat.
Lansez invitația cititorului să parcurgă cu interes acest volum, deoarece va avea ocazia să găsească răspunsuri la întrebări pe care mulți dintre noi le-am avut în ultimele decenii.
