Atacul de acum 2 săptămâni al Hamas asupra Israelului a șocat întreaga lume. Contrar legilor războiului. Mai mult, el ne-a impresionat prin ferocitate sa: ostatici copii, femei și bătrâni, uciderea brutală a copiilor și femeilor. 

Nu pot să găsesc o explicație credibilă. Da, cum pot oameni să facă așa mârșăvii ? 

Unii comentatori part să caute explicația în ”natura neumană” a atacatorilor.  Ce oameni sunt aceștia ?

Ca sociolog am avut de la început o rezervă față de asemenea explicații. În filosofie a fost o întreagă discuție asupra ”naturii umane”.  Desigur, omul are o tendință naturală de conservare și de centrare pe satisfacerea nevoilor sale, mai ales a celor primare, foame, apărare…. Dar să ucidă cu cruzime pe ceilalți ? Se pare că acceptăm mai degrabă ideea că, la naștere, omul are o deschidere spre evoluție în multe direcții posibile. Condițiile sociale, desigur și educația, îl pot orienta într-o direcție sau alta. Deci, unde trebuie căutată explicația ? Nici în cultura comunităților și mai ales nu în marile religii ale lumii, creștinism, mahodamism…. Dar atunci ? Crime individuale, sunt mai ușor explicabile, dar crime colective mult mai greu de înțeles.

            Cum putem explica că cei peste două milioane de arabi din fâșia Gaza au devenit așa de brutal anti-israelieni ? Sunt probleme istorice de teritoriu, dar obiectivul desființării a unei întregi țări, Israelul ? Cum explicăm atitudinea anti-semită care cel puțin latent a supraviețuit și acum nu numai în zona arabă, dar, iată, a explodat din nou. O mare parte a lumii arabe s-a solidarizat cu mica Gaza.

            Din discuțiile publice înțeleg că cei din Gaza, datorită situației lor speciale, au beneficiat de sprijin din întreaga lume; ajutor financiar și bunuri. Israelul le-a furnizat electricitate și locuri de muncă, dar nu în țara lor, ci în Israel. Deci populați din Gaza este ajutată de comunități externe diferite.

Cineva chiar a spus că oamenii de aici nu prea muncesc. Afirmația, fără precizări, este nu numai insultătoare, dar de fapt și falsă. Dacă ei nu muncesc, o fac nu  pentru că sunt leneși, ci pentru că nu au ce să muncească și, apoi, de ce ar munci pentru venituri foarte mici, în condițiile în care primesc deja minimul necesar ? Atunci de ce atâta violență ?  Foarte ciudat.

            În minte îmi vin de fapt și alte cazuri. Arabii actuali din Gaza nu sunt unici în istorie. Germanii în societatea lui Hitler au devenit extrem de violenți împotriva altor popoare, evreilor în primul rând, dar și împotriva polonezilor și rușilor. …O violență șocantă. Ce i-a apucat pe germanii care, în școală învățau frumoasa filosofie germană și ascultau muzica superbă a lui Beethoven, să facă crime mult mai oribile ? E o eroare să căutăm explicația în starea de spirit a arabilor din zonă sau a nemților de atunci. Ci să căutăm factorii care au produs și ”starea de spirit”.

Eu cred că explicația trebuie căutată într-o stare socială mai generală, pe care azi o găsim în lumea arabă, dar ea a fost și în Germania hitleristă și în multe alte locuri: zone de disperare colectivă, lipsa de perspectivă, oamenii nu văd ce pot să facă de a ieși din situația lor critică și, atunci, furia împotriva lumi și  a celorlalți este singura direcție posibilă de acțiune. E greu de explicat de ce nu numai cei din Gaza, dar și mobilizarea impresionantă a multor grupuri de arabi, din Libia și Siria, și, foarte ciudat, arabii veniți să se integreze în țările europene mai prospere. Mă pot gândi că, desigur erau tensiuni vechi, dar să pui ca program desființarea unei țări, adică a unei populații ? Nu îngrijorătoarea ca atare este problema, ci cauzele ei.    

De ce împotriva Israelului ? Religia ? Clar nu. Religiile nu îndeamnă la agresivitate. Comportamentul evreilor ? Nu prea văd. Sunt persoane civilizate și nu agresive… Mă gândesc că dacă nu erau evreii, se găseau alte teme de ”mobilizare socială împotrivă” pentru a vărsa frustrarea acumulată.

            Soluția: nu să dai alimente și locuri de muncă ”în altă țară”, ci posibilități de dezvoltare a comunității, oportunități și resurse de dezvoltare colectivă. Cauzele acestor procese sociale îngrijorătoare cred că trebuie căutate în starea actuală a întregii lumi. Lumea este scindată într-un segment relativ mic de țări prospere și o mare majoritate de țări etichetate ”în curs de dezvoltare”, dar rămasă foarte mult timp într-o stare incertă de subdezvoltare, cu prea puține speranțe. Pericolul cel mai mare al lumii viitoare nu trebuie căutat în lumea arabă, ci în polarizarea în creștere a lumii. Lumea fixată într-o subdezvoltare fără speranțe este sursa conflictelor actuale și viitoare. Îmi este teamă că asta e lumea actuală, a noastră a tuturor.