Evaluare institutelor de cercetare științifică este o problemă constantă. Complexitatea problemei a făcut însă ca tentativele să fie dificile.

Problema a fost reluată acum și s-a finalizat într-o formă pe care eu o consider jenantă.

Iată de ce.

Faza 1. Elaborarea metodologiei. Evaluatorii (fără ”față”) au elaborat un proiect complex de criterii și, așa cum e normal, l-au difuzat pentru discuții.

În institutul nostru (Institutul de Cercetare a Calității Vieții) au fost multe discuții și am formulat un text cu punctul nostru de vedere și propuneri. Prima problemă: cui să-l trimitem ? L-am trimis la mai multe instituții care credeam că se ocupă de această problemă. NU AM PRIMIT NICI UN RĂSPUNS. Deci nu a fost în niciun fel o discuție publică.

Faza 2. Am primit grila de evaluare care nu cuprinde în nici un fel răspunsul la propunerile și criticele noastre.

Mă voi opri doar la defectul structural al procedurii actuale: Misiunea institutelor.

Misiunea institutelor este diferită de la institut la institut, în primul rând, în funcție de profilul științelor. Sunt științe care au ca obiect adevăruri universale. Fizica românească înseamnă doar fizica produsă de fizicienii români, dar nu există o fizică românească. Fizica este universală, nu cu profil național.

Științele sociale au alt profil. O parte a științelor sociale este ”universală”. O altă parte este ”locală”, științe ale comunităților lor. Această parte de cercetare a problemelor ”locale”, în prezent ocupă cea mai mare parte a activităților în acest domeniu. Sociologia românească nu este numai sociologia făcut de români, ci și o știință despre România. În acest sens Gusti, unul dintre sociologii de talie mondială, definea sociologia ca știință a națiunii.

Științele sociale, pe lângă misiunea generală de a contribui la creșterea cunoașterii, au, adițional, o misiune special: să contribuie la formarea conștiinței de sine a comunității sale. Și complementar la dezvoltarea științelor sociale ale comunității sale.

Este obligatoriu deci ca o evaluare a unui institut de cercetare să înceapă cu evaluarea misiunii asumată de acesta

Grila utilizată de prezenta procedură nu cuprinde în niciun fel acest punct esențial.

De fapt este cuprinsă în substanța grilei actuale implicit o opțiune pentru misiunea institutelor: criterii de evaluar eadecvate pentru științele universaliste, dar ignoră criteriile de evaluare a științelor ”locului”.

Problema misiunii este mai complexă. Misiunea unui institut este un spațiu de creație, nu unul predefinit. În funcție de resursele disponibile și de interesul unui institut, el poate asuma noi misiuni pe lângă cea de a produce cercetare.

Institutul de Cercetare a Calității Vieții a fost foarte activ din acest punct de vedere.

1. Misiunea de difuzare a cunoaștereii,  nu numai a lui, ci și a alor specialiști: Reviste. ICCV de la început din 1990 a introdus două reviste științifice, Sociologie românească și Calitatea Vieții. Revistă de politici sociale care difuzează producția științifică, dar și a altor colegi. Întotdeauna revistele au fost publicat riguros conform calendarului.

2. Crearea unui spațiu public de discuție a problemelor fundamentale  ale științei și ale societății românești: o revistă în format electronic, România socială. Interesul public este foarte ridica: peste 1 000 în fiecare an. Din 2015, anual sunt publicate în jur de 100 articole/ eseuri ale membrilor institutului și ale colegilor dinafară. 

3. O bibliotecă unică în România centrată pe lucrările de calitatea vieții, politici sociale și domeniile apropiate. Biblioteca, deschisă accesului public are peste 2 500 de lucrări și câteva reviste de specialitate.

4. Biblioteca virtuală de sociologie. În condițiile dificultăților de difuzare a lucrărilor românești (ediții mici, scăderea interesului pentru bibliotecile fizice), oferim acces liber la lucrările în format electronic, atât a lucrărilor mai vechi  cât și publicațiile foarte recente. Biblioteca conține peste 300 cărți și câteva reviste. Interesul a crescut foarte mult: peste 1 000 cititori.

5. Școala doctorală de sociologie, împreună cu Institutul de sociologie. 10 conducători de doctorat, aproximativ 50 doctoranzi, din institutele noastre, dar și dinafară. Deși înființată  de vreo 10 ani, deja sunt susținute tezele de doctorat, după cât pot estima eu, peste 7.

6. Realizarea unor volume colective pe teme de interes științific și public. Fiecare volum conține de regulă 30-40 articole, de cercetători din institut, dar și dinafară. Anul acest a fost publicat un asemenea volum și este în finalizare al doilea.  

Faza a 2a.      Evaluarea finală a institutelor

Rezultatul programului de evaluare nu poate fi caracterizat printr-un singur cuvânt: jenant, iresponsabil, insultător, scandalos… Plasarea institutelor în trei categorii, fără nicio justificare, încalcă etica evaluării colegiale.

Procedura actuală este o procedură birocratică și dictatorială.

Cer Academie Române să scoată din site-ul Academiei evaluarea institutelor Academiei și să organizeze o discuție asupra metodologiei evaluării.

Evaluarea este absolut urgentă. O evaluare competentă și responsabilă, un act care va produce o dezvoltare a climatului de cercetare din Academie.

                                                                                    25.08.2024

Academician Cătălin Zamfir

Director Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Academia Română