La începutul lunii decembrie 2019, ICCV si ARS au înaintat Ministerului Muncii un punct de vedere asupra proiectului de HG privind reorganizarea Ministerului. Publicăm, pe aceasta cale, conținutul documentului respectiv, la care ICCV si ARS nu au primit niciun răspuns.
Punctul de vedere al
Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) şi al Asociaţiei Române de
Sociologie (ARS) privitor la Proiectul de Hotărâre de Guvern privitoare la
profilul Ministerului
Apreciem faptul că
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a simţit nevoia să revadă documentul
fundamental care îi defineşte poziţia şi funcţiile sale şi la pus în discuţie
publică. Este un moment în care viziunea Ministerului este repusă în discuţie
şi e bine să se profite de oportunitate de a adopta îmbunătăţiri.
Proiectul de HG este
un text standard, cu tot ceea ce un asemenea text legislativ trebuie să
conţină. Pe ansamblu considerăm că este adecvat. El suferă şi de unele probleme
acumulate istoric.
Nu vom intra în analiza organizării proiectului. Nu avem nici timpul şi nici informaţiile necesare. Vom face doar două propuneri de orientare strategică a proiectului de HG.
Cadrul conceptul strategic al
Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale
Avem impresia că din
acest punct de vedere autorii textului au avut o anumită incertitudine în
conceptele strategice folosite. Se observă de altfel reţinerea de a formula
titluri la Articolele definitorii ale viziunii strategice ale M. Art. 1, 3 şi 4 nu au titluri care să
definească conţinutul acestora. Titlurile sunt importante pentru că delimitează
aria acestor articole strategice.
Domeniu de activitate
Articolul 1 defineşte domeniul de activitate al Ministerului (M.).
Art. 1. 2. domeniul muncii,
familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,
Conceptul de „domeniu de activitate” utilizat ca punct de pornire al definiri poziţiei Ministerului este corect, dar conţine o ambiguitate. Termenul are două sensuri: 1. se referă la aria de responsabilitate a M., adică mai precis la domeniul potenţial de responsabilitate. 2. Domeniul de activitate asumat la un moment dat. Din acest punct de vedere există continuu discuţii asupra modului în care M. decupează din domeniul său de responsabilitate obiectivele, priorităţile; cum îşi defineşte la un moment dat domeniul de activitate asumat. Domeniul de activitate asumat la un moment dat este dinamic şi mereu de reconsiderat. În text se are în vedere al doilea sens, domeniul asumat prin acest HG.
Pentru clarificare, propunem să se pornească de la aria de responsabilitate a M., în sensul de domeniu potenţial de activitate. În această arie de responsabilitate, M., prin acest HG, îşi asumă un set de priorităţi strategice: domeniul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice. Definirea domeniului de competenţă este esenţial pentru că el reprezintă cadrul în care se formulează funcţiile M. (Art.3.1) şi apoi strategiile şi planurile.
Desigur, M. nu poate
să răspundă la un moment dat la toate problemele în aria sa de
responsabilitate. O face prin stabilirea priorităţilor
şi astfel poate să distribuie în funcţie de aceasta resursele de care
dispune. Direcţiile de acţiune sunt decizii în responsabilitatea M.
Domeniul potenţial sau
aria de responsabilitate a M.
minister prin tradiţie responsabil de starea socială a ţării în
cadrul căreia în funcţie de context M. îşi defineşte priorităţi politice. Noi
credem că priorităţile sunt incomplete.
O primă întrebare: de ce M. nu îşi asumă şi problemele sociale ale copilului ca o prioritate a M.? Situaţia actuală a copiilor, mai ales din perspectiva viitorului, este probabil problema critică a ţării de care depinde viitorul. Ea trebuie formulată separat de familie.
În toate documentele
publice: calitatea vieţii şi standardul de viaţă al populaţiei sunt
obiective politice prioritare. Nu figurează în niciun fel în aria de
responsabilitate a M. Și nici politica
veniturilor, mult mai largă decât politica salarială.
În istoria sa
Ministerul a rămas oarecum în urma dinamicii
problemelor societăţii româneşti. Explodează probleme sociale grave pe care
M. nu le-a luat în considerare şi în legătură cu care nu a dezvoltat răspunsuri
legislative, strategice şi planuri de acţiune. Este cazul traficului de fiinţe umane. Criza actuală a acte grave probleme
pare a se considera că este responsabilitatea doar a procuraturii şi poliţiei.
Asistenţa socială nu este menţionată în niciun fel. Asistenţa socială are
funcţii de prevenire şi semnalare a problemelor în curs de acumulare şi de
lichidare / diminuare a lor. Traficul de fiinţe umane pune în discuţie în
primul rând protecţia socială.
Câteva consideraţii generale: Planul creează impresia că funcţiile M. se centrează pe strategii, planuri, elaborarea de legi şi monitorizarea aplicării acestora. Este oarecum de la jumătatea drumului. Trebuie să se pornească de la aria de responsabilitate a M. Este necesar să se dezvolte capacitatea M. de a identifica problemele sociale în aria sa de responsabilitate, de a le diagnostica şi monitoriza dinamica lor.Numai aşa poate evalua eficienţa activităţii M. şi a adopta corecţii continue.
Funcţia de identificare şi prevenire a problemelor
sociale din aria sa de responsabilitate. Ele adesea explodează fiind
neprevenite, posibil chiar ignorate,
Pentru a-şi exercita
autoritatea, trebuie în prealabil să definească continuu, dinamic, aria sa de
responsabilitate, să-şi definească direcţiile de acţiune…
Anumite restrângeri ale responsabilităţii asumate. De ex. nu doar (4. 4.) „asigură controlul
utilizării resurselor financiare alocate prin bugetul de stat şi a resurselor
din credite interne şi externe;” Are şi responsabilitatea de a solicita/
propune resurse financiare necesare ariei sale de responsabilitate. Nu doar a
controla utilizarea lor.
Art.3. i) ”de
informare şi conştientizare a publicului în domeniile sale de activitate”
Textul reduce doar la informarea publică asupra activităţii M. centrată pe aplicarea legilor. Corect. Dar trebuie lărgit: informarea publicului asupra stării problemelor sociale din aria sa de responsabilitate, despre starea socială a ţării şi modul în care M. dezvoltă preocupările sale. A fi o contribuţie importantă a M. să dezvolte un sistem de indicatori sociali asupra stării sociale în aria sa de responsabilitate şi de a le face public.
Este, credem, mai
accentuat rolul consolidat istoric al M.: este instituţia guvernamentală
centrală în sfera domeniului stării sociale a României. Trebuie să coordoneze
activitatea tuturor instituţiilor publice în acest domeniu.
Relaţia Ministerului cu
cercetarea ştiinţifică
Relaţia Ministerului
cu un domeniu fundamental, cercetarea ştiinţifică, este în Proiectul HG confuză şi, am spune, inadecvată.
De ce fel de ştiinţă are nevoie Ministerul ?
Art.4. (1). 9.
„realizează cercetări de opinie publică, cantitative şi calitative, prin
intermediul unor instituţii specializate, în vederea fundamentării documentelor
strategice, a campaniilor de comunicare şi a informării opiniei publice în
domeniile sale de activitate”.
Foarte bine, dar cu
totul insuficient. Activitatea M. nu trebuie să se fundeze doar pe cercetări de
opinie, ci în primul rând pe informaţiile oferite de cercetările ştiinţifice
despre starea socială reală a României.
- Diagnoza stării sociale a ţării, a diferitelor probleme critice ale societăţii noastre actuale: sărăcie, deficitul de ocupare, starea de spirit a populaţiei. Demoralizarea populaţiei este o problemă critică, rezultatul acumulărilor trecute. Dar şi sărăcia şi deficitul de integrare socială a copiilor, tinerilor. Problemele social-economice ale populaţiei de romi (de ce nu, în viitor cu siguranţă vor exploda în atenţia publică).
- Monitorizarea dinamicii problemelor sociale: unele se atenuează spre dispariţie, altele se vor accentua.
- Evaluarea rezultatele politicii sociale ale Ministerului. Acesta are nevoie de un feedback independent pe care instituţiile de cercetare ştiinţifică pot să-l ofere.
Cooperarea M. cu instituţiile de cercetare ştiinţifică. În Proiect se menţionează cooperarea / consultarea cu o mulţime de instituții. Nimic despre instituţiile de cercetare ştiinţifică în domeniul social, mai ales cele ale Academiei, pe departe cele mai mari şi prestigioase institute de cercetare ştiinţifică. Relaţiile acestea au fost istoric fluctuante. În unele perioade mai bune, în alte perioade practic inexistente. M. nu solicită cunoştinţe şi expertiză ştiinţifică. Se menţionează că M. va face cercetări ştiinţifice necesare. Foarte bine. Dar cercetările realizate de Minister nu sunt suficiente.
Întreaga activitate
publică incorporează ştiinţa. Relaţia cu sistemele ştiinţifice are loc prin mai
multe direcţii: consultare sistematică, solicitarea de cercetări şi de
expertiză, diagnoza problemelor sociale manifeste şi latente, prognoze,
monitorizarea schimbărilor sociale, evaluarea rezultatelor politicii sociale.
Pe teme mai concrete ne oferim suportul în funcţie de solicitările dvs.
Cu sinceră stimă,
Acad. Prof. dr. Cătălin Zamfir
Director al ICCV
Cercetător principal I dr. Sorin Cace
Preşedinte al Asociaţiei Române de Sociologie
