Romania Sociala logo
Menu

(Re)thinking Europe

autor:   26 April 2018  

Sebastian Fitzek

O contribuție creștină pentru viitorul proiectului european

Între 27 și 29 octombrie 2017 am avut onoarea să particip din partea României la o conferință istorică organizată de Vatican, prima la astfel de dimensiuni, ocazie în care Biserica prin mesajul Papei Francisc a redeschis dialogul cu lumea politică europeană. Evenimentul a fost organizat de COMECE (the Commission of the Bishops’ Conferences of the European Community). În lista invitaților s-au regăsit nume sonore, personalități și elite din toate domeniile sociale: politicieni de top, oameni de știință, reprezenanți ai diferitelor culte, ambasadori și chiar oameni de afaceri din toate țările europene. Deși Vaticanul a făcut oficial invitația, propunerea a venit din partea topului politic european. Incertitudinea politicienilor cu privire la viitorul UE a reînviat un dialog între Stat și Biserică. Subiectul central s-a rezumat la șansele pe care UE le are astăzi de a rezista și a continua acest vis. Este Uniunea Europa în pericol de a se destrăma? O radiografie general acceptată a conferinței a fost că dincolo de problemele financiare, de escaladarea populismului, de împrăștierea terorismului pe spațiul european, de creșterea numărului de partide extremiste aflate la Bruxelles, UE se confruntă astăzi cu o criză cronică de imagine, de legitimitate și de ordin moral. Toate aceste probleme se reflectă în neîncrederea crescută din rândul cetățenilor față de instituțiile UE, unele cauze fiind cunoscute, altele neașteptate chiar și de cei mai buni analiști. Pentru criza morală s-a dat vina pe abolirea valorilor creștine din documentele europene, o spoliere a moralității, așa cum s-a pronunțat în plen profesorul Rocco Buttiglione. Stabilitatea unui astfel de proiect s-a construit pe umerii unor fondatori catolici care au înțeles importanța unor principii creștine, comune, care să ducă la unitate, solidaritate și încredere. Profesorul Buttiglione a atras atenția că „stâlpii de marmură albă și oțel au fost înlocuiți cu o sumă de propteli multicolore”, în care fiecare membru UE încearcă o politică egoistă de salvare proprie, uitând că acoperișul este gata să se prăbușească peste toți. Concluzia sa finală era că „doar împreună putem apăra acest vis prin participare și răspundere colectivă”. La rândul său, președintele COMECE, Cardinalul Reinhard Marx (președintele COMECE) a insistat pe acțiunea de construcție a doi vectori complementari: 1. rezolvarea problemelor sociale din zonele vulberabile (refugiați, șomaj, inegalitate), atrăgând atenția elitelor politice că au uitat să aducă soluții concrete și aplicabile financiar; 2. în linia gândirii papilor de la Leon al XIII-lea până la Papa Francisc, tineretul educat creștin trebuie să se implice în cetate și să fie vârful de lance în reformele politice locale. Cardinalul Marx și-a încheiat discursul cu o binecuvântare prin care a rugat participanții să ducă și să aplice acești vectori în locul de care aparțin. Vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans și-a început discursul amintindu-și cu plăcere de momentele copilăriei când a slujit în calitate de ministrant la o Biserică din locul său natal. Mesajul său politic central era adresat euroscepticilor: „Să nu vă fie frică să deschideți brațele celor care vin de pe alte tărâmuri. Brațele închise sunt ziduri și porți care ne izolează față de propria fericire. O cetate creștină este o cetate a tuturor celor care vor să intre în ea”. Îndemnul este răspunsul dat la problemele ridicate de migrația masivă venită în special din lumea islamică. Criticile nu s-au lăsat așteptate, euroscepticismul este alimentat prin sentimentul de nesiguranță față de celălalalt și de teama sufocării în ecuația creșterii numărului de refugiați. Partea poloneză a fost reprezentată în plen de prof. Irena Lipowicz, membru al Parlamentului național și ambasador al Poloniei în Austria, ocazie în care distinsa doamnă a motivat poziția eurosceptică, explicând o parte din temerile cetățenilor europeni. „Relația dintre cetățean și UE este asemenea unui pod rupt peste care nu se poate trece. Tratatele euroepene au devenit o marmeladă de documente birocratice, care nu au nimic în comun cu spiritul și interesul cetățenesc.” Dificultățile instituționale ale aparatului birocratic european se regăsesc în actele de comunicare și de reprezentare a cetățeanului abandonat. „Ambiguitatea reprezentării cetățenești s-a pierdut în mozaicul complicat al unui sistem ineficient„. Coordonatorul dialogului dintre Comisia Europeană și Biserică, Vincent Depaigne, adăuga faptul că „cetățenii au nevoie de cursuri întregi și de ședințe de inițiere pentru a înțelege acest megalit politic care s-a fosilizat în propriile sale reguli și principii”. Abundența comentariilor pro și contra s-au contopit în cuvintele de final exprimate de Papa Francisc. Mesajul de încheiere al Papei a fost pentru speranță, prin combaterea sărăciei, prin sprijinirea familiei și nu în ultimul rând prin demnitate. Dialogul dintre elite și cei săraci a avut loc încă din prima seară, după celebrarea sfintei liturghii, moment în care participanții au fost invitați să ia cina alături de cei săraci (refugiați și oameni ai străzii). Întâlnirea la cină a fost încărcată de emoții și bucurie din partea ambelor tabere. Cei săraci au servit cina și au mâncat alături de oaspeți, iar împreună au celebrat un moment unic: de fraternitate și empatie. Omul european s-a redefinit prin iubirea față de aproapele său. Pentru Papa Francisc, persoana și comunitatea sunt elementele prin care se păstrează umanitatea, iar aceste elemente trec dincolo de statisticile unei lumi construite doar pe numere și indivizi. Familia este comunitatea fundamentală din care se formează sănătatea psihică și socială a societății de mâine. În viziunea sa „cultivarea dialogului transcultural, transnațional este calea spre pace și nu spre conflict, dialogul este arta cuvintelor divine, care ne pune la adăpostul conflictelor și al violențelor, fiind baza construcției politice și nu al structurilor de putere și ierarhie, iar cei mari nu au voie să uite că în ochii lui Dumnezeu sunt la fel ca cei mici”. Integrarea grupurilor defavorizate, solidaritatea și dialogul sunt căile unei construcții solide bazate pe armonie și iubirea față de celălalt. În cuvintele de încheiere, Papa Francisc a rugat pe liderii politici europeni să nu uite că UE s-a construit ca o promisiune a păcii, un proiect care trebuie păstrat și dezvoltat în spiritul gândit de forndatori.



Facebook

Un test pentru viziunea politică a celor doi candidaţi pentru preşedinţie

Peste 10 zile vor fi alegerile prezidenţiale. Alegătorii se aşteaptă ca cei doi candidaţi din turul doi să-şi clarifice viziunile politice pe care vor să le promoveze. Constituţia cere ca preşedintele să nu aibă angajare politică, dar e normal să aibă o viziune politică. Noi, alegătorii, suntem îndreptăţiţi să ştim ce viziuni politice au ...

„Decalogul lui Chomsky” în actualitate

Lingvistul şi filozoful american, unul dintre fondatorii ştiinţelor cognitive, Avram Noam Chomsky (n. 1924) este cunoscut pe plan internaţional şi ca un percutant critic social şi activist politic. Este professor emeritus al Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT). A publicat peste 100 de cărţi, în limba română fiind traduse următoarele: Teorii ale limbajului. Teorii ...

Gina Stoiciu, Exilul : Viața în fragmente, Polirom , 2014.

De ce scriu exilul? Poate pentru că vreau să îl ințeleg. Poate pentru că vreau să las o dovadă a existenței exilului și a existenței mele . Sunt cuvintele testament ale autoarei, Gina Stoiciu, care pune exilul canadian în cuvinte, 30 de ani mai târziu. Exilul ca și emigrația se povestesc ...

De ce să ne implicăm activ prin participare și vot la alegerile prezidențiale

Orice alegere este importantă, mai ales acele alegeri care implică și destinele celorlalți, al familiei sau al comunității din care facem parte. Alegerile prezidențiale sunt o formă concretă de iubire față de aproapele nostru, prin civismul activ și prin efortul care nu așteaptă o răsplată personală. Vocile se fac auzite, ...

Cu cine să votez pe 10 noiembrie? Hai să vedem

Peste câteva zile vor fi alegeri pentru Președinte. Sunt mai mulți candidați. Ca sociolog, neafiliat politic, sunt obișnuit mai întâi să analizez. Nu am citit cu atenție discursurile candidaților, dar cred că, în virtutea poziției lor, ei vor tinde să prefere un discurs electoral destul de predictibil. Primul lucru care trebuie examinat: relația candidaților cu ...

Jocul politic

Dacă regii moșteneau tronul, în democrație puterea se obține și se păstrează prin rivalitate, confruntare politică și campanii electorale. Dincolo de aceste aspecte vizibile ale jocului politic, există și aspecte opace,  invizibile în exersarea puterii; ne referim la dispozitivul politic, la construirea secretului, la marketingul comunicării politice și de ce nu, la democrația numerică.   1. Rivalitatea ...

România deleuziană. Fragmentul XXXIII, despre păsări și animale (IV)

Preambul: Lecturile sunt de două feluri, cele care produc iluminare și celelalte. „Gândirea trebuie să fie lansată ca o piatră de către o mașină de război” afirmă Deleuze. De aici și rostul scrierii: „A scrie ceva ce trebuie să producă viteză”. Aici vedem rostul metaforelor, acela de a fi producătoare de iluminare. De altfel, nu ...

Cu cortul `la noi`, pe un mal de Dunăre: raiul peștelui și raiul…la propriu – pescuitul, prin ochi de sociolog

În vara aceasta, în concediu, (asa cum merge omul de rând an de an), am cunoscut o microcomunitate, microregiune din țara noastră, una dintre cele, îmi închipui, foarte multe . Am fost pe malul Dunării, în apropiere de Fetești, cineva m-a invitat să-mi petrec câteva zile acolo cu cortul (altă poveste și aceasta, ...