Romania Sociala logo
Menu

(Re)thinking Europe

autor:   26 April 2018  

Sebastian Fitzek

O contribuție creștină pentru viitorul proiectului european

Între 27 și 29 octombrie 2017 am avut onoarea să particip din partea României la o conferință istorică organizată de Vatican, prima la astfel de dimensiuni, ocazie în care Biserica prin mesajul Papei Francisc a redeschis dialogul cu lumea politică europeană. Evenimentul a fost organizat de COMECE (the Commission of the Bishops’ Conferences of the European Community). În lista invitaților s-au regăsit nume sonore, personalități și elite din toate domeniile sociale: politicieni de top, oameni de știință, reprezenanți ai diferitelor culte, ambasadori și chiar oameni de afaceri din toate țările europene. Deși Vaticanul a făcut oficial invitația, propunerea a venit din partea topului politic european. Incertitudinea politicienilor cu privire la viitorul UE a reînviat un dialog între Stat și Biserică. Subiectul central s-a rezumat la șansele pe care UE le are astăzi de a rezista și a continua acest vis. Este Uniunea Europa în pericol de a se destrăma? O radiografie general acceptată a conferinței a fost că dincolo de problemele financiare, de escaladarea populismului, de împrăștierea terorismului pe spațiul european, de creșterea numărului de partide extremiste aflate la Bruxelles, UE se confruntă astăzi cu o criză cronică de imagine, de legitimitate și de ordin moral. Toate aceste probleme se reflectă în neîncrederea crescută din rândul cetățenilor față de instituțiile UE, unele cauze fiind cunoscute, altele neașteptate chiar și de cei mai buni analiști. Pentru criza morală s-a dat vina pe abolirea valorilor creștine din documentele europene, o spoliere a moralității, așa cum s-a pronunțat în plen profesorul Rocco Buttiglione. Stabilitatea unui astfel de proiect s-a construit pe umerii unor fondatori catolici care au înțeles importanța unor principii creștine, comune, care să ducă la unitate, solidaritate și încredere. Profesorul Buttiglione a atras atenția că „stâlpii de marmură albă și oțel au fost înlocuiți cu o sumă de propteli multicolore”, în care fiecare membru UE încearcă o politică egoistă de salvare proprie, uitând că acoperișul este gata să se prăbușească peste toți. Concluzia sa finală era că „doar împreună putem apăra acest vis prin participare și răspundere colectivă”. La rândul său, președintele COMECE, Cardinalul Reinhard Marx (președintele COMECE) a insistat pe acțiunea de construcție a doi vectori complementari: 1. rezolvarea problemelor sociale din zonele vulberabile (refugiați, șomaj, inegalitate), atrăgând atenția elitelor politice că au uitat să aducă soluții concrete și aplicabile financiar; 2. în linia gândirii papilor de la Leon al XIII-lea până la Papa Francisc, tineretul educat creștin trebuie să se implice în cetate și să fie vârful de lance în reformele politice locale. Cardinalul Marx și-a încheiat discursul cu o binecuvântare prin care a rugat participanții să ducă și să aplice acești vectori în locul de care aparțin. Vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans și-a început discursul amintindu-și cu plăcere de momentele copilăriei când a slujit în calitate de ministrant la o Biserică din locul său natal. Mesajul său politic central era adresat euroscepticilor: „Să nu vă fie frică să deschideți brațele celor care vin de pe alte tărâmuri. Brațele închise sunt ziduri și porți care ne izolează față de propria fericire. O cetate creștină este o cetate a tuturor celor care vor să intre în ea”. Îndemnul este răspunsul dat la problemele ridicate de migrația masivă venită în special din lumea islamică. Criticile nu s-au lăsat așteptate, euroscepticismul este alimentat prin sentimentul de nesiguranță față de celălalalt și de teama sufocării în ecuația creșterii numărului de refugiați. Partea poloneză a fost reprezentată în plen de prof. Irena Lipowicz, membru al Parlamentului național și ambasador al Poloniei în Austria, ocazie în care distinsa doamnă a motivat poziția eurosceptică, explicând o parte din temerile cetățenilor europeni. „Relația dintre cetățean și UE este asemenea unui pod rupt peste care nu se poate trece. Tratatele euroepene au devenit o marmeladă de documente birocratice, care nu au nimic în comun cu spiritul și interesul cetățenesc.” Dificultățile instituționale ale aparatului birocratic european se regăsesc în actele de comunicare și de reprezentare a cetățeanului abandonat. „Ambiguitatea reprezentării cetățenești s-a pierdut în mozaicul complicat al unui sistem ineficient„. Coordonatorul dialogului dintre Comisia Europeană și Biserică, Vincent Depaigne, adăuga faptul că „cetățenii au nevoie de cursuri întregi și de ședințe de inițiere pentru a înțelege acest megalit politic care s-a fosilizat în propriile sale reguli și principii”. Abundența comentariilor pro și contra s-au contopit în cuvintele de final exprimate de Papa Francisc. Mesajul de încheiere al Papei a fost pentru speranță, prin combaterea sărăciei, prin sprijinirea familiei și nu în ultimul rând prin demnitate. Dialogul dintre elite și cei săraci a avut loc încă din prima seară, după celebrarea sfintei liturghii, moment în care participanții au fost invitați să ia cina alături de cei săraci (refugiați și oameni ai străzii). Întâlnirea la cină a fost încărcată de emoții și bucurie din partea ambelor tabere. Cei săraci au servit cina și au mâncat alături de oaspeți, iar împreună au celebrat un moment unic: de fraternitate și empatie. Omul european s-a redefinit prin iubirea față de aproapele său. Pentru Papa Francisc, persoana și comunitatea sunt elementele prin care se păstrează umanitatea, iar aceste elemente trec dincolo de statisticile unei lumi construite doar pe numere și indivizi. Familia este comunitatea fundamentală din care se formează sănătatea psihică și socială a societății de mâine. În viziunea sa „cultivarea dialogului transcultural, transnațional este calea spre pace și nu spre conflict, dialogul este arta cuvintelor divine, care ne pune la adăpostul conflictelor și al violențelor, fiind baza construcției politice și nu al structurilor de putere și ierarhie, iar cei mari nu au voie să uite că în ochii lui Dumnezeu sunt la fel ca cei mici”. Integrarea grupurilor defavorizate, solidaritatea și dialogul sunt căile unei construcții solide bazate pe armonie și iubirea față de celălalt. În cuvintele de încheiere, Papa Francisc a rugat pe liderii politici europeni să nu uite că UE s-a construit ca o promisiune a păcii, un proiect care trebuie păstrat și dezvoltat în spiritul gândit de forndatori.



Facebook

Asistenţa socială: spaţiu de colaborare socio-medicală

Comunicarea de faţă face o scurtă incursiune în istoria asistenţei sociale în România şi a rolului ei în schimbările sociale. Pornind de la profilul multi şi interdisciplinar al asistenţei sociale, se accentuează aici contribuţia remarcabilă a şcolii sociologice de la Bucureşti a lui D. Gusti în apariţia statutului ei modern. Prin aceasta, asistenţa socială se ...

România deleuziană. Fragmentul XXX, despre păsări și animale (III)

Motto: ,,Nu există două inimi, una pentru om și alta pentru animal” (Lamartine) xxx Animalul și împărăția mesianică.Problema apare în ,,Isaia”, în două locuri.  Prima dată în capitolul II, 6: ,,Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi ...

Dimitrie Gusti, contribuție și receptarea sa de către Istorie

Cu ocazia desfășurării celui de al XIII-lea Congres anual al Asociației Medicale Române, în parteneriat cu Academia Română, în data de 19 aprilie 2019 a fost organizată în Aula Academiei Române sesiunea aniversară „Incursiune în istoria medicinei: Dimitrie Gusti și Ion Pavel” prezidată de Academician C. Ionescu-Tîrgoviște, Prof. dr. ...

MĂRTURII ȘI MĂRTURISIRI (IV) Iancu Filipescu în dialog cu Septimiu Chelcea

Practica de cercetarea sociologică a studenţilor I. F. În buna tradiţie a Școlii monografiei sociologice, după sesiunea de examene din vară, se organizau, timp de o lună, practicile de teren, în care studenţii învăţau, sub îndrumarea profesorilor, să lucreze pe teren. Existau două tipuri de investigaţii sociologice: cele cu caracter pedagogic, în ...

MĂRTURII ŞI MĂRTURISIRI (V) Iancu Filipescu în dialog cu Septimiu Chelcea

Lecţii de sociologie, lecţii de viaţă Astăzi, 18 aprilie, profesorul Iancu Filipescu împlineşte 71 de ani. Amintirile sale nu sunt numai adevărate lecţii de sociologie, dar şi de viaţă. LA MULȚI ANI, minte iscoditoare! Septimiu Chelcea S. C. Ştiu că reinstituţionalizarea sociologiei la Universitatea din Bucureşti a fost un semnal pentru alte centre universitare că se pot ...

Obsesia eşantionului reprezentativ, o frână a dezvoltării sociologiei româneşti?

Aceste reflecţii au fost generate de o discuţie din ICCV pe un program foarte important în institutul nostru, calitatea vieţii. Discuţia a pornit de la o cercetare empirică pe calitatea vieţii făcută în 1980 în România.[1] Am avut impresia, poate greşesc, că un coleg a strâmbat din nas. Care a fost eşantionul ? Doar ...

E bună lumea în care trăim? Fii liniștit, justiția e independentă

Cred că e momentul să ne punem o întrebare care, la prima vedere, ar părea ciudată: vrem să trăim într-o lume dominată mai mult de moralitate sau de justiție? Evenimentele din ultimul timp m-au pus pe gânduri. Cred că se schimbă ceva în fundamentele lumii: o trecere de la morală, centrată pe ...

Revista Cultura 3/2019

Va semnalam aparitia numarului 3/2019 al revistei Cultura, publicatie editata de Fundatia Culturala Augustin Buzura. Dintre materialele din acest numar: - eseul Caderea cortinei de fier si entropia valorilor, autor Gheorghita Geana (pp. 109-113) - punctul de vedere Limba noastra-i limba sfanta, autor Ioan-Aurel Pop (pp. 100-101)- recenzie Inegalitatile de clasa si inegalitatile in invatamant (autor ...