Romania Sociala logo
Menu

Romania 2035: Va fi mai bine sau… nu ?

autor:   21 June 2016   

Avatar

Tranziția României a fost dominată de o combinație de dezamăgire cu privire la situația prezentă și un optimism moderat pentru un viitor neprecizat. Marea majoritate a populației consideră constant că direcția în care mergem este greșită, dar într-un viitor greu de precizat, speră totuși că va fi bine.

La baza acestei stări de spirit în aparență contradictorie stă certitudinea că integrarea europeană este un obiectiv absolut necesar, dar, dincolo de dificultățile cu care ne confruntăm, rezultatul va fi bun în final. Vom deveni o țară europeană, organizată după modelele europene și suficient de prosperă. Optimismul este susținut și de promisiunea UE: de la început politica europeană a fost: realizarea unei Europe prospere și omogene, care va depăși decalajele dramatice moștenite. Unii, mai sceptici, dar puțini la număr și cu multă timiditate, au îndoieli: o Europă în două viteze.  Chiar cu mai multe viteze, va fi semnificativ mai bine pentru toți. UE a părut a fi instrumentul realizării acestei promisiuni, asigurând un interes comun European: o Europă prosperă pentru toți. Este surprinzător că România este una dintre țările europene cele mai proeuropene.

Academia Română a lansat un proiect strategic de mult așteptat: Europa 2035. Cum am dori ca România să arate după 20 de ani, în 2035, și ce trebuie să facem pentru a atinge această stare dezirabilă, o foaie de parcurs pentru următorii ani.

În cadrul acestui proiect, Institutul de Cercetare a Calității Vieții a formulat un set de indicatori sociali-economici care caracterizează starea societății românești. El ne permite să înțelegem cum se situează România în 2015 față de celelalte țări Europene și cum am putea planifica ce trebuie să facem pentru ca în 2035 să atingem standardele europene. Dacă atingem media UE la cei mai importanți parametri sociali-economici ar fi foarte bine. E posibil, mai ales că UE a promis că va sprijini noii membri ai UE. Dar, dacă suntem mai moderați, cel puțin să ne plasăm la nivelul celorlalte 8 țări aflate și ele în tranziție, plasate și ele sub nivelul Mediu European, dar substanțial mai ridicate față de România și Bulgaria. Aceasta ar fi performanța minimă acceptabilă. Această ultimă performanță ar oferi însă imaginea unei Europe cu două viteze. În prezent se pare că Europa are trei viteze.

Ca să atingem acest set de obiective, va trebui să facem un efort, beneficiind de suportul UE promis.

Dar 2035 va arăta așa cum ne dorim ? Programul optimist nu poate ignora și riscurile inevitabile, pentru a putea preveni consecințele.

Tranziția s-a terminat. Dar noi nori negri se adună. Devine tot mai greu să fii optimist, fie chiar moderat. Ne confruntăm cu o disperare paralizantă: sentimentul de neputință colectivă. Vom reuși să realizăm ce ne-am propus ? Suntem continuu învinovățiți și noi ne auto învinovățim.

Dar tot mai mult ne bate gândul că nu e vorba numai de noi. Începe să se contureze idea că nu am intrat într-o Europă binevoitoare așa cum am crezut, ci mai degrabă indiferentă, dacă nu chiar uneori ostilă. O Europă dominată de două forțe, ambele puțin prietenoase față de România. Pe de o parte, un Bruselles care a produs o birocrație în creștere îngrijorătoare, care riscă să genereze o formă proprie de dictatură, care se difuzează de la centrala UE la statele componente, mai ales la cele slabe. A doua forță, de care devenim tot mai conștienți, marile companii purtătoare ale intereselor țărilor puternice. Europa nu e numai programul UE, dar și de noi forme de exploatare a economiilor slabe: le preia resursele natural care sunt exploatate în interese străine (pământ, păduri, petrol…); preia și rezultatele investițiilor trecute, mai degrabă pe gratis: hidrocentrale, centrala nucleară… Munca românească este prost plătită nu numai datorită mitului ideologic al slabei productivități (cine e de vină ?), dar în fapt datorită politicii salariului mic. Muncitorul nu are capacitatea de negociere, sistematic descurajată. Asistăm la o exploatare sistematică a forței de muncă române. Munca României este preluată în Occident, mai prost plătită și transformată în contributori la prosperitatea altor state. Istoria celor 26 ani de tranziție este plină de noi mecanisme de exploatare a populației românești.

Un 2035 semnificativ mai bun ? Posibil, dar dezamăgitor, o Europă cu mai multe viteze și decalaje în adâncire.

Trebuie luat în calcul și un alt factor. Europa se confruntă ea însăși cu posibile mari probleme: o competiție mondială tot mai dură. Este de așteptat că țările europene puternice vor fi tentate să facă față noilor dificultăți pe seama țărilor europene mai slabe.  Soluția Europei la criză poate fi nu o europă coezivă, ci o europă mai scindată într-o zonă prosperă și o zonă sărăcită, exploatată de cealaltă jumătate.

Cum va arăta o Europă scindată ? Ar putea ea supraviețui dacă statele europene vor fi puternice ? Prețul confruntării cu noile crize ar putea fi dezagregarea statelor din zonele sărace.

Nu cred că putem exclude, ca posibil, și un 2035 nedorit: o Europă nu a statelor europene prospere și puternice, ci o Europă polarizată, cu zone sărace cronic tot mai slab protejate de state în disoluție.

E vital să tragem o concluzie. Până acum am rezistat dificultăților cu speranța că tranziția se va termina și economia românească, ca pare a economiei europene/ mondiale, se va dezvolta de la sine. Am suportat pasiv 26 ani animați doar de speranțe. A fost însă o imensă eroare. În ceasul al 12-lea trebuie să trecem de la așteptarea pasivă la a ne construi noi înșine viitorul. Și punctul vital al noii orientări este factorul politic: o nouă politică economică, o nouă politică socială, o centrare responsabilă pe interesul național în contextual unei Europe a națiunilor. În momentul actual de criză, factorul cheie nu este cel economic, ci cel politic.

Actualul eșec al echipei românești m-a șocat profund. La început nu am înțeles de ce o asemenea recție: eu nu sunt amator de fotbal. Apoi am înțeles. Orice poate fi mai rău decât ne-am așteptat. Problema nu e a jucătorilor, ci a politicii României.

 



Facebook

Un test pentru viziunea politică a celor doi candidaţi pentru preşedinţie

Peste 10 zile vor fi alegerile prezidenţiale. Alegătorii se aşteaptă ca cei doi candidaţi din turul doi să-şi clarifice viziunile politice pe care vor să le promoveze. Constituţia cere ca preşedintele să nu aibă angajare politică, dar e normal să aibă o viziune politică. Noi, alegătorii, suntem îndreptăţiţi să ştim ce viziuni politice au ...

„Decalogul lui Chomsky” în actualitate

Lingvistul şi filozoful american, unul dintre fondatorii ştiinţelor cognitive, Avram Noam Chomsky (n. 1924) este cunoscut pe plan internaţional şi ca un percutant critic social şi activist politic. Este professor emeritus al Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT). A publicat peste 100 de cărţi, în limba română fiind traduse următoarele: Teorii ale limbajului. Teorii ...

Gina Stoiciu, Exilul : Viața în fragmente, Polirom , 2014.

De ce scriu exilul? Poate pentru că vreau să îl ințeleg. Poate pentru că vreau să las o dovadă a existenței exilului și a existenței mele . Sunt cuvintele testament ale autoarei, Gina Stoiciu, care pune exilul canadian în cuvinte, 30 de ani mai târziu. Exilul ca și emigrația se povestesc ...

De ce să ne implicăm activ prin participare și vot la alegerile prezidențiale

Orice alegere este importantă, mai ales acele alegeri care implică și destinele celorlalți, al familiei sau al comunității din care facem parte. Alegerile prezidențiale sunt o formă concretă de iubire față de aproapele nostru, prin civismul activ și prin efortul care nu așteaptă o răsplată personală. Vocile se fac auzite, ...

Cu cine să votez pe 10 noiembrie? Hai să vedem

Peste câteva zile vor fi alegeri pentru Președinte. Sunt mai mulți candidați. Ca sociolog, neafiliat politic, sunt obișnuit mai întâi să analizez. Nu am citit cu atenție discursurile candidaților, dar cred că, în virtutea poziției lor, ei vor tinde să prefere un discurs electoral destul de predictibil. Primul lucru care trebuie examinat: relația candidaților cu ...

Jocul politic

Dacă regii moșteneau tronul, în democrație puterea se obține și se păstrează prin rivalitate, confruntare politică și campanii electorale. Dincolo de aceste aspecte vizibile ale jocului politic, există și aspecte opace,  invizibile în exersarea puterii; ne referim la dispozitivul politic, la construirea secretului, la marketingul comunicării politice și de ce nu, la democrația numerică.   1. Rivalitatea ...

România deleuziană. Fragmentul XXXIII, despre păsări și animale (IV)

Preambul: Lecturile sunt de două feluri, cele care produc iluminare și celelalte. „Gândirea trebuie să fie lansată ca o piatră de către o mașină de război” afirmă Deleuze. De aici și rostul scrierii: „A scrie ceva ce trebuie să producă viteză”. Aici vedem rostul metaforelor, acela de a fi producătoare de iluminare. De altfel, nu ...

Cu cortul `la noi`, pe un mal de Dunăre: raiul peștelui și raiul…la propriu – pescuitul, prin ochi de sociolog

În vara aceasta, în concediu, (asa cum merge omul de rând an de an), am cunoscut o microcomunitate, microregiune din țara noastră, una dintre cele, îmi închipui, foarte multe . Am fost pe malul Dunării, în apropiere de Fetești, cineva m-a invitat să-mi petrec câteva zile acolo cu cortul (altă poveste și aceasta, ...