Romania Sociala logo
Menu

Romania 2035: Va fi mai bine sau… nu ?

autor:   21 June 2016  

Tranziția României a fost dominată de o combinație de dezamăgire cu privire la situația prezentă și un optimism moderat pentru un viitor neprecizat. Marea majoritate a populației consideră constant că direcția în care mergem este greșită, dar într-un viitor greu de precizat, speră totuși că va fi bine.

La baza acestei stări de spirit în aparență contradictorie stă certitudinea că integrarea europeană este un obiectiv absolut necesar, dar, dincolo de dificultățile cu care ne confruntăm, rezultatul va fi bun în final. Vom deveni o țară europeană, organizată după modelele europene și suficient de prosperă. Optimismul este susținut și de promisiunea UE: de la început politica europeană a fost: realizarea unei Europe prospere și omogene, care va depăși decalajele dramatice moștenite. Unii, mai sceptici, dar puțini la număr și cu multă timiditate, au îndoieli: o Europă în două viteze.  Chiar cu mai multe viteze, va fi semnificativ mai bine pentru toți. UE a părut a fi instrumentul realizării acestei promisiuni, asigurând un interes comun European: o Europă prosperă pentru toți. Este surprinzător că România este una dintre țările europene cele mai proeuropene.

Academia Română a lansat un proiect strategic de mult așteptat: Europa 2035. Cum am dori ca România să arate după 20 de ani, în 2035, și ce trebuie să facem pentru a atinge această stare dezirabilă, o foaie de parcurs pentru următorii ani.

În cadrul acestui proiect, Institutul de Cercetare a Calității Vieții a formulat un set de indicatori sociali-economici care caracterizează starea societății românești. El ne permite să înțelegem cum se situează România în 2015 față de celelalte țări Europene și cum am putea planifica ce trebuie să facem pentru ca în 2035 să atingem standardele europene. Dacă atingem media UE la cei mai importanți parametri sociali-economici ar fi foarte bine. E posibil, mai ales că UE a promis că va sprijini noii membri ai UE. Dar, dacă suntem mai moderați, cel puțin să ne plasăm la nivelul celorlalte 8 țări aflate și ele în tranziție, plasate și ele sub nivelul Mediu European, dar substanțial mai ridicate față de România și Bulgaria. Aceasta ar fi performanța minimă acceptabilă. Această ultimă performanță ar oferi însă imaginea unei Europe cu două viteze. În prezent se pare că Europa are trei viteze.

Ca să atingem acest set de obiective, va trebui să facem un efort, beneficiind de suportul UE promis.

Dar 2035 va arăta așa cum ne dorim ? Programul optimist nu poate ignora și riscurile inevitabile, pentru a putea preveni consecințele.

Tranziția s-a terminat. Dar noi nori negri se adună. Devine tot mai greu să fii optimist, fie chiar moderat. Ne confruntăm cu o disperare paralizantă: sentimentul de neputință colectivă. Vom reuși să realizăm ce ne-am propus ? Suntem continuu învinovățiți și noi ne auto învinovățim.

Dar tot mai mult ne bate gândul că nu e vorba numai de noi. Începe să se contureze idea că nu am intrat într-o Europă binevoitoare așa cum am crezut, ci mai degrabă indiferentă, dacă nu chiar uneori ostilă. O Europă dominată de două forțe, ambele puțin prietenoase față de România. Pe de o parte, un Bruselles care a produs o birocrație în creștere îngrijorătoare, care riscă să genereze o formă proprie de dictatură, care se difuzează de la centrala UE la statele componente, mai ales la cele slabe. A doua forță, de care devenim tot mai conștienți, marile companii purtătoare ale intereselor țărilor puternice. Europa nu e numai programul UE, dar și de noi forme de exploatare a economiilor slabe: le preia resursele natural care sunt exploatate în interese străine (pământ, păduri, petrol…); preia și rezultatele investițiilor trecute, mai degrabă pe gratis: hidrocentrale, centrala nucleară… Munca românească este prost plătită nu numai datorită mitului ideologic al slabei productivități (cine e de vină ?), dar în fapt datorită politicii salariului mic. Muncitorul nu are capacitatea de negociere, sistematic descurajată. Asistăm la o exploatare sistematică a forței de muncă române. Munca României este preluată în Occident, mai prost plătită și transformată în contributori la prosperitatea altor state. Istoria celor 26 ani de tranziție este plină de noi mecanisme de exploatare a populației românești.

Un 2035 semnificativ mai bun ? Posibil, dar dezamăgitor, o Europă cu mai multe viteze și decalaje în adâncire.

Trebuie luat în calcul și un alt factor. Europa se confruntă ea însăși cu posibile mari probleme: o competiție mondială tot mai dură. Este de așteptat că țările europene puternice vor fi tentate să facă față noilor dificultăți pe seama țărilor europene mai slabe.  Soluția Europei la criză poate fi nu o europă coezivă, ci o europă mai scindată într-o zonă prosperă și o zonă sărăcită, exploatată de cealaltă jumătate.

Cum va arăta o Europă scindată ? Ar putea ea supraviețui dacă statele europene vor fi puternice ? Prețul confruntării cu noile crize ar putea fi dezagregarea statelor din zonele sărace.

Nu cred că putem exclude, ca posibil, și un 2035 nedorit: o Europă nu a statelor europene prospere și puternice, ci o Europă polarizată, cu zone sărace cronic tot mai slab protejate de state în disoluție.

E vital să tragem o concluzie. Până acum am rezistat dificultăților cu speranța că tranziția se va termina și economia românească, ca pare a economiei europene/ mondiale, se va dezvolta de la sine. Am suportat pasiv 26 ani animați doar de speranțe. A fost însă o imensă eroare. În ceasul al 12-lea trebuie să trecem de la așteptarea pasivă la a ne construi noi înșine viitorul. Și punctul vital al noii orientări este factorul politic: o nouă politică economică, o nouă politică socială, o centrare responsabilă pe interesul național în contextual unei Europe a națiunilor. În momentul actual de criză, factorul cheie nu este cel economic, ci cel politic.

Actualul eșec al echipei românești m-a șocat profund. La început nu am înțeles de ce o asemenea recție: eu nu sunt amator de fotbal. Apoi am înțeles. Orice poate fi mai rău decât ne-am așteptat. Problema nu e a jucătorilor, ci a politicii României.

 



Facebook

Toxicitatea aroganței

Aroganța, lăudăroșenia și supraestimarea abilităților noastre reflectă mai degrabă stima de sine scăzută decât, așa cum cred unii oamenii, stima de sine prea ridicată. Nathaniel Branden Multe caracteristici psihomorale trec adeseori neobservate, nu și aroganța, care se afișează cu nonșalanță în public și în relațiile interpersonale. Îmi displac profund persoanele arogante nu ...

România, între două pelerinaje

În primele zile ale lunii octombrie din fiecare an, România se îmbracă în straie de sărbătoare și toate drumurile duc la Iași. Uniți în cuget și-n simțiri, credincioși de pretutindeni se adună la Catedrala Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din Iași pentru Sărbătoarea Sfintei Parascheva. Niciun pelerin dornic să ajungă la ...

DESPRE DIVORȚIALITATE ÎN ROMÂNIA DUPĂ 1990

Divorțul este un eveniment care intervine în ciclul de viață familial pe care îl întrerupe definitiv în urma unei proceduri juridice prevăzută de legea civilă. Lucrarea de față constă într-o analiză exhaustivă a divorțurilor și divorțialității în România postcomunistă (1990-2022) pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, datele ...

Cine mai aniversează astăzi Învățătorii? Explozie de bucurie la Școala din Berca

Ce poate fi mai interesant de Ziua Educației decât să exprimi recunoștință față de profesorii care te-au format în viață? Deseori, acela care a avut un rol determinant în pregătirea școlară, Învățătorul, este trecut cu vederea sau chiar dat uitării, cu toate că el ți-a acordat îndrumare directă pe parcursul ...

Demoralizarea individuală și colectivă

O populație demoralizată  este ușor de manipulat. Surprinzător, termenul „demoralizare” nu figurează în dicționarele și enciclopediile de psihologie, psihosociologie sau sociologie, deși demoralizarea este „o stare psihologică de neputință, lipsa speranței, sentimentul eșecului și incapacitatea de a face față situațiilor” (Tecuta et al., 2014, p. 1), generată de factori interni (psiho-fiziologici) și ...

Ochelarii și efectele lor psihosociologice

Ochelarii au fost inventați în secolul al XIII-lea în Italia. „Capacitatea sticlei curbate de a mări sau de a distorsiona obiectele era cunoscută încă din Antichitate. Atât vechii asirieni, cât și egiptenii au făcut lentile din cristale lustruite, iar grecii și romanii au folosit sfere de sticlă pline cu apă ...

Sociologie vizuală – Expoziție în aer liber pe esplanada din Parcul „Titulescu” – Brașov, 1.10.2024 -15.10. 2024

De ceva timp deschiderea anului universitar la Facultatea de Sociologie și Comunicare din cadrul Universității „Transilvania” din Brașov este onorată printr-o expoziție de sociologie vizuală  având drept curatori pe universitarii dr.Cristian Bălăcescu și dr.Ștefan Ungurean și care a fost concepută în  cadrul cercului științific „Anton Golopenția” al studenților din anul ...

Acum e momentul să ne întrebăm: Chiar avem nevoie de un președinte ?

Material republicat: acest material a fost ;ublicat initial la data de 27 December 2023   Sfârțilul lui 2023. Foarte bine că românii sunt preoupați de sărbători. După un an vor fi noi alegeri. Și acestea vor veni ca toate celelate. E prea devreme să tot facem predicții. Devine un exercițiu obositor prin ...