Romania Sociala logo
Menu

Romania 2035: Va fi mai bine sau… nu ?

autor:   21 June 2016   

Avatar

Tranziția României a fost dominată de o combinație de dezamăgire cu privire la situația prezentă și un optimism moderat pentru un viitor neprecizat. Marea majoritate a populației consideră constant că direcția în care mergem este greșită, dar într-un viitor greu de precizat, speră totuși că va fi bine.

La baza acestei stări de spirit în aparență contradictorie stă certitudinea că integrarea europeană este un obiectiv absolut necesar, dar, dincolo de dificultățile cu care ne confruntăm, rezultatul va fi bun în final. Vom deveni o țară europeană, organizată după modelele europene și suficient de prosperă. Optimismul este susținut și de promisiunea UE: de la început politica europeană a fost: realizarea unei Europe prospere și omogene, care va depăși decalajele dramatice moștenite. Unii, mai sceptici, dar puțini la număr și cu multă timiditate, au îndoieli: o Europă în două viteze.  Chiar cu mai multe viteze, va fi semnificativ mai bine pentru toți. UE a părut a fi instrumentul realizării acestei promisiuni, asigurând un interes comun European: o Europă prosperă pentru toți. Este surprinzător că România este una dintre țările europene cele mai proeuropene.

Academia Română a lansat un proiect strategic de mult așteptat: Europa 2035. Cum am dori ca România să arate după 20 de ani, în 2035, și ce trebuie să facem pentru a atinge această stare dezirabilă, o foaie de parcurs pentru următorii ani.

În cadrul acestui proiect, Institutul de Cercetare a Calității Vieții a formulat un set de indicatori sociali-economici care caracterizează starea societății românești. El ne permite să înțelegem cum se situează România în 2015 față de celelalte țări Europene și cum am putea planifica ce trebuie să facem pentru ca în 2035 să atingem standardele europene. Dacă atingem media UE la cei mai importanți parametri sociali-economici ar fi foarte bine. E posibil, mai ales că UE a promis că va sprijini noii membri ai UE. Dar, dacă suntem mai moderați, cel puțin să ne plasăm la nivelul celorlalte 8 țări aflate și ele în tranziție, plasate și ele sub nivelul Mediu European, dar substanțial mai ridicate față de România și Bulgaria. Aceasta ar fi performanța minimă acceptabilă. Această ultimă performanță ar oferi însă imaginea unei Europe cu două viteze. În prezent se pare că Europa are trei viteze.

Ca să atingem acest set de obiective, va trebui să facem un efort, beneficiind de suportul UE promis.

Dar 2035 va arăta așa cum ne dorim ? Programul optimist nu poate ignora și riscurile inevitabile, pentru a putea preveni consecințele.

Tranziția s-a terminat. Dar noi nori negri se adună. Devine tot mai greu să fii optimist, fie chiar moderat. Ne confruntăm cu o disperare paralizantă: sentimentul de neputință colectivă. Vom reuși să realizăm ce ne-am propus ? Suntem continuu învinovățiți și noi ne auto învinovățim.

Dar tot mai mult ne bate gândul că nu e vorba numai de noi. Începe să se contureze idea că nu am intrat într-o Europă binevoitoare așa cum am crezut, ci mai degrabă indiferentă, dacă nu chiar uneori ostilă. O Europă dominată de două forțe, ambele puțin prietenoase față de România. Pe de o parte, un Bruselles care a produs o birocrație în creștere îngrijorătoare, care riscă să genereze o formă proprie de dictatură, care se difuzează de la centrala UE la statele componente, mai ales la cele slabe. A doua forță, de care devenim tot mai conștienți, marile companii purtătoare ale intereselor țărilor puternice. Europa nu e numai programul UE, dar și de noi forme de exploatare a economiilor slabe: le preia resursele natural care sunt exploatate în interese străine (pământ, păduri, petrol…); preia și rezultatele investițiilor trecute, mai degrabă pe gratis: hidrocentrale, centrala nucleară… Munca românească este prost plătită nu numai datorită mitului ideologic al slabei productivități (cine e de vină ?), dar în fapt datorită politicii salariului mic. Muncitorul nu are capacitatea de negociere, sistematic descurajată. Asistăm la o exploatare sistematică a forței de muncă române. Munca României este preluată în Occident, mai prost plătită și transformată în contributori la prosperitatea altor state. Istoria celor 26 ani de tranziție este plină de noi mecanisme de exploatare a populației românești.

Un 2035 semnificativ mai bun ? Posibil, dar dezamăgitor, o Europă cu mai multe viteze și decalaje în adâncire.

Trebuie luat în calcul și un alt factor. Europa se confruntă ea însăși cu posibile mari probleme: o competiție mondială tot mai dură. Este de așteptat că țările europene puternice vor fi tentate să facă față noilor dificultăți pe seama țărilor europene mai slabe.  Soluția Europei la criză poate fi nu o europă coezivă, ci o europă mai scindată într-o zonă prosperă și o zonă sărăcită, exploatată de cealaltă jumătate.

Cum va arăta o Europă scindată ? Ar putea ea supraviețui dacă statele europene vor fi puternice ? Prețul confruntării cu noile crize ar putea fi dezagregarea statelor din zonele sărace.

Nu cred că putem exclude, ca posibil, și un 2035 nedorit: o Europă nu a statelor europene prospere și puternice, ci o Europă polarizată, cu zone sărace cronic tot mai slab protejate de state în disoluție.

E vital să tragem o concluzie. Până acum am rezistat dificultăților cu speranța că tranziția se va termina și economia românească, ca pare a economiei europene/ mondiale, se va dezvolta de la sine. Am suportat pasiv 26 ani animați doar de speranțe. A fost însă o imensă eroare. În ceasul al 12-lea trebuie să trecem de la așteptarea pasivă la a ne construi noi înșine viitorul. Și punctul vital al noii orientări este factorul politic: o nouă politică economică, o nouă politică socială, o centrare responsabilă pe interesul național în contextual unei Europe a națiunilor. În momentul actual de criză, factorul cheie nu este cel economic, ci cel politic.

Actualul eșec al echipei românești m-a șocat profund. La început nu am înțeles de ce o asemenea recție: eu nu sunt amator de fotbal. Apoi am înțeles. Orice poate fi mai rău decât ne-am așteptat. Problema nu e a jucătorilor, ci a politicii României.

 



Facebook

Anarho-tirania

Miracolul conceptelor Cred că metaforele și conceptele sunt veritabilii stâlpi de susținere în cercetările din științele sociale și umane. Vitalitatea limbajului este uimitoare; dovada cea mai bună este viteza cu care se regenerează limbajul, la toate nivelele: limbaj cotidian, limbaj ideologic și limbaj savant.  Cert este că dacă unele cuvinte așteaptă ani ...

Apariție editorială/ Interviu in honorem Sanda Golopenția, volum editat de Zoltán Rostás și Theodora-Eliza Văcărescu

Apariție editorială/ Interviu in honorem Sanda Golopenția, volum editat de Zoltán Rostás și Theodora-Eliza Văcărescu, București, Editura Spandugino, 2020, 664 de pagini și 8 planșe. Simona Stănescu: – Fiindcă asemenea omagii nu sunt dese în lumea academică, este justificată întrebarea: cine a propus și de ce a fost propusă această culegere? Theodora-Eliza ...

Puterea Big Tech de a influența politica și cultura: considerente etice

Știrile false de pe internet și contracararea lor este un subiect frecvent dezbătut în ultimii ani. Majoritatea strategiilor guvernamentale implică cooperarea guvernelor cu platformele de socializare pentru a opri răspândirea știrilor false și dezinformarea. Nu este întotdeauna clar ce presupune această cooperare, având în vedere că algoritmii specifici utilizați de ...

România, UE, flagelul demografic şi politica struţului

Studiul de caz prezentat în continuare reflectă cu claritate impactul devastator al actualei pandemii asupra situaţiei demografice a României. Astfel, în anul trecut, România a înregistrat o diminuare semnificativă a numărului de naşteri, respectiv creşteri fără precedent în ceea ce priveşte numărul deceselor şi a sporului natural negativ. (1)  AR = ...

Unde începe și unde se termină fericirea la actori

Experiența 3 – Observatorul. Nu de multe ori accesul în „laboratorul de teatru” este interzis celor din afară. Și nu pentru că se întâmplă lucruri care nu trebuiesc văzute ci dimpotrivă, există lucruri excepționale care, din păcate nu reușesc să ajungă în fața publicului din diverse motive. Actorii, atunci când se ...

Postfaţă la cartea despre mine

Am fost impresionat când am aflat de iniţiativa unor colegi de a aduna gândurile lor despre mine într-o carte. Acum am cartea în faţă. Este foarte frumoasă. Mărturisesc însă că prima reacţie a fost să pun cartea deoparte. Apreciam gestul, dar mă aşteptam la vorbe frumoase, multe dintre ele convenţionale. Am ...

Știința va produce o lume mai prosperă și mai egală sau mai polarizată?

Vladimir Putin, președintele Rusiei, una dintre cele mai puternice țări ale lumii, estimează rolul științei în lumea actuală: ”cele mai avansate țări ale lumii definesc știința drept una din prioritățile strategice și cine va fi primul, acela conduce omenirea” [1]. Afirmația m-a șocat. Nu știu ce gândește Putin despre organizarea ...

Contribuția domnului Academician Cătălin Zamfir la dezvoltarea domeniului calității vieții – o perspectivă subiectivă

Prima mea discuție cu domnul Academician Cătălin Zamfir, ca în cazul multor sociologi colegi de generație de la Universitatea din București, a fost de fapt cu Profesorul Cătălin Zamfir. S-a întâmplat la seminarul de Paradigme ale gândirii sociologice. Și astăzi când predau același curs la Universitatea din Oradea – în ...