Romania Sociala logo
Menu

România: Diagnostic Sistematic de Țară. Systematic Country Diagnostic (SCD)

autor:   17 October 2022  

4 octombrie 2022: am aflat, cu surprindere, că încă pe 9 septembrie s-a pus în discuţie publică un document important pentru ţara noastră – România: Diagnostic Sistematic de Ţară. Un document extrem de important: problemele critice ale României şi direcţiile de acţiune în viitor. Soarta României. Documentul este elaborat de un grup de experţi străini, probabil la cererea guvernului român.

9 octombrie: ultimul termen pentru a primi reacţii din partea publicului. M-am interesat la secretariatul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV): am primit o invitaţie de a participa la vreo discuţie? Nu, ICCV nu a fost invitat. Se pare că solicitarea s-a adresat vag tuturor românilor.

Am difuzat imediat documentul tuturor colegilor. Institutul nostru (ICCV) tocmai lansase un program prioritar: Criza României şi direcţii de ieşire din criză. Evident, am fost foarte interesaţi de document. Poate nu mai e nevoie să facem ce ne-am propus.

Deschid Diagnoza. Fără să vreau, mi-a venit să râd. În minte mi-a venit o întâmplare petrecută cu ani în urmă în Peru, o ţară din America de Sud. Eram într-o excursie pe malul unui fluviu. Ghidul ne-a spus: pentru că vreţi să ştiţi cum trăiesc băştinaşii, am organizat o întâlnire cu ei. Pe o poiană superbă. Muzică. Un grup de fete frumoase, îmbrăcate în costumul lor tradiţional. În fine, costumaţia foarte sumară. Acesta este Peru. Se termină dansul. Fetele îşi schimbă hainele. De fapt nu se schimbă, ci se îmbracă: blugi, adidaşi, tricouri. Ca sociolog am fost confuz: cum sunt, de fapt, peruanii ?

Analiza situaţiei României pe care o am în faţă e cam la fel cu micul spectacol din Peru pentru străini. Un text foarte colorat, cu multe desene. Pentru a da culoare locală, textul are pe prima pagină un grup de persoane în îmbrăcăminte tradiţională, cărora simbolic li se adresează Diagnoza. Da, foarte frumos. Totuşi, analiza nu este pentru turişti străini, ci pentru conştiinţa de sine a românilor.

Sunt în continuare tentat să glumesc. Experţii străini, invitaţi să scrie despre noi, cred că românii trăiesc în haine tradiţionale? Din când în când, la unele evenimente personale (nuntă, botez, întâlniri câmpeneşti…) şi doar unii dintre români. Cei mai mulţi se îmbracă „normal”, adică modern. În niciun caz „în timpul săptămânii”, când discută problemele dificile ale ţării, nu se îmbracă „tradiţional”, nu vin cu lăutari şi ţuică. Femeile vin în haine frumoase moderne şi bărbaţii în costume de culoare închisă, cămăşi albe şi, obligatoriu, cravată. 

Dacă scrii despre o ţară, în primul rând trebuie să o respecţi. Aş vrea să văd diagnoze similare pentru celelalte ţări ale UE. Toate ţările au asemenea „diagnoze”? Şi dacă da, cetăţenii lor invitaţi să gândească la problemele importante ale ţării lor, sunt îmbrăcaţi tot în haine tradiţionale?

Am vrut să trec cu lectura mai departe, dar în subconştient mă obseda un gând: ceva nu e în regulă. Mă uit cu mai multă atenţie la „reprezentanţii” populaţiei româneşti. Da, toţi sunt în haine tradiţionale, dar nu par să fie români. Fetele parcă sunt îmbrăcate tradiţional româneşte, dar ciorapii, dacă îmi aduc aminte, sunt albi, nu maro ca în materialul de faţă. În fine… Dar bărbaţii clar nu sunt îmbrăcaţi „româneşte”. Domnilor, românul are ”iţari”, adică un fel de pantaloni albi, nu maro închis. Și bundiţa românească este o explozie de modele viu colorate, nu o tunică maro. Poate autorii care au făcut multe diagnoze de ţară au confundat şi ne-a trimis textul pentru altă ţară.

Dar să nu mai glumim şi să luăm în serios documentul

România: Diagnostic Sistematic de Ţară prezintă o listă de indicatori socio-economici importanţi pentru România. Sunt date pe care le ştim şi noi. Nimic nou. Dar o diagnoză nu este o simplă „fotografie” în date a stării actuale a ţării, ci o analiză explicativă: ce înseamnă această situaţie ? Nivelul explicativ este spre zero.

Pentru Diagnoză indicatorii nu „vorbesc”. Un exemplu: autorii înregistrează cu surprindere faptul că ritmul de creştere al PIB-ului este foarte ridicat în România în comparaţie cu celelalte ţări europene. Poate cel mai ridicat din Europa. În fine, un lucru uimitor de bun despre România. Asta la suprafaţă. În realitate, lucrurile sunt mai complicate. E o creştere a PIB-ului, dar ce creşte mai precis? Dacă analizăm structura economiei, vom observa că zonele solide ale economiei sunt subdezvoltate: dezindustrializare masivă, incapacitate de a avea întreprinderi cu capital autohton puternice, producţie agricolă care nu acoperă consumul intern; domină întreprinderile mici şi mijlocii care produc valoare adăugată redusă şi care au o viaţă scurtă.

Citind Diagnoza concludem că la aproape toţi indicatorii socio-economici România prezintă valori mai scăzute decât celelalte ţări europene, dar nu e nimic grav.  Suntem pe calea cea bună şi ceea ce avem de făcut este doar un efort puţin mai mare.

În fapt, România se confruntă cu probleme grave şi nu e deloc simplu să găsim soluţii la ele. Veniturile populaţiei sunt foarte scăzute în comparaţie cu celelalte ţări. Sărăcia este jenant de ridicată. Ocuparea este scăzută în raport cu forţa de muncă potenţial activă. Subocupare, dar şi locuri de muncă neocupate (vacante). Tinerii pleacă în Vest pentru locuri de muncă mai bine plătite, iar locurile de muncă prost plătite din România vrem să le ocupăm cu săraci din alte ţări, în principal asiatice. Criminalitatea şi corupţia se plasează la un nivel mult prea ridicat. Inegalitatea socială, generatoare de multe alte probleme sociale, este poate cea mai ridicată din UE. Gradul de satisfacţie cu viaţa al românilor este extrem de scăzut. De ce experţii autori ai Diagnozeinu iau în considerare şi asemenea indicatori ai stării sociale, care sunt măsuraţi de anchete statistice realizate după o metodologie europeană şi de cercetări sociale? 

În secţiunea de final găsim cheia documentului: recomandările strategice, care vor trebui să stea la baza politicilor noastre viitoare. Mă îndoiesc că autorii Diagnozei au vizitat România, şi dacă da, au petrecut mai mult de câteva zile. Am impresia că şi ei sunt jenaţi de recomandările pe care le fac. Altfel, nu înţeleg de ce Diagnoza nu menţionează pe autorii ei. 

Soluţiile sunt sfaturi corecte pentru toate ţările, însă prea generale, de tipul să „facem mai multe eforturi în toate domeniile”: un mediu instituţional şi economic predictibil pentru cetăţeni şi afaceri; acces egal la servicii publice de calitate în domeniul infrastructurii şi al serviciilor sociale; rezultate mai bune pentru toţi în ceea ce priveşte sănătatea şi educaţia; acces la locuri de muncă mai bune în sectorul privat; sustenabilitate în raport cu mediul (atenuarea schimbărilor climatice) a activităţii economice pentru oameni; rezilienţă mai bună la dezastrele naturale, în special pentru gospodăriile vulnerabile.

Mă întreb însă: cât ne costă ca să obţinem asemenea sfaturi? Cred că populaţia trebuie să fie informată despre costul acestei Diagnoze. Nu pot să închei decât tot cu o glumă. Cred că Diagnoza a fost concepută să fie mai mult ca un calmant –până la urmă totul e bine” – decât ca un program de acţiune.



Facebook

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

Septimiu Chelcea, Flash-uri psihosociologice, București, Editura Pro Universitaria, 2024

Nu am inventat roata, dar m-am străduit să nivelez drumul. Am adunat în acest volum gândurile răzlețite de-a lungul timpului în revistele la care am colaborat și în unele din cărțile pe care le-am publicat. Sunt gânduri, flash-uri, izvorâte din observațiile cotidiene, filtrate de lecturile mele. Unele dintre ele poartă amprenta timpului, ...