Romania Sociala logo
Menu

România s-a încurcat în multe probleme. Cine ar lua iniţiativa: clasa politică sau NOI?

autor:   16 October 2018  

Acum câteva zile, la televizor, invitat un om politic. Stil de diplomat subtil. Inteligent. O oră întreagă. De la început am fost captat. O analiză profundă a crizei în care România se află. Suntem la coada Europei. Decalajele cu Occidentul sunt şocante. Da, situaţia e gravă.

Privesc cei aproape 30 de ani de tranziţie. Am făcut marea privatizare a industriei şi agriculturii, reformele structurale. Am făcut tot ce a trebuit şi Occidentul ne-a sprijinit cu competenţa lui şi chiar ne-a lăudat: am fost pe drumul cel bun. Și, acum, rezultatele: distrugerea industriei, o privatizare nu pentru dezvoltare, ci prin distrugere, o agricultură dezorganizată, un conflict structural, nu personal, între preşedinţi şi parlament; o corupţie la vârf, tolerată vreo 25 de ani, însă de abia acum mediul politic este indignat de ea, deşi NOI o ştiam de la început; un stat paralel care aproape a acaparat puterea, folosind procuratura, chiar şi justiţia, şi „serviciile” în războiul lor politic; companii occidentale care ne cam trag pe sfoară (învăţăm cam greu ce înseamnă economia de piaţă); occidentali care de abia acum constată că ce facem nu e bine.

Partea doua: de ce şi ce e de făcut. Aştept cu mare interes. Nu să identificăm vinovaţii, ci cauzele. Dacă ştim care sunt cauzele, ştim cum trebuie să acţionăm. Postul de televiziune ne oferă un exemplu despre cum gândesc oamenii politici.

Cauze. Ă… Da…Hm… Noi (adică, mai precis, cine ?) am ratat oportunităţi foarte bune: membrii NATO, integrare în UE, un Occident suportiv. Dacă e să atribuim o vină, cui ? Evident clasa politică, dar şi NOI, colectivitatea. Dar atunci cine ar putea să rezolve problemele noastre ? Să ne punem speranţa în oamenii politici ? Ei, ştiţi, odată unii, apoi alţii, să nu mai discutăm de ei! Adică…?! Am putea spera ca politicienii să iniţieze redresarea situaţiei? Nicio speranţă: ei se ceartă pentru putere.

Ne-am gândit adesea să reformăm întregul nostru sistem politic. Dar cum?

  • Să reformăm clasa politică ? Scuzaţi, o prostie, dacă nu chiar o diversiune. Clasa politică existentă sau una nouă e formată tot din NOI. Deci soluţia e tot să ne reformăm NOI: să alegem mai bine şi, dacă vom fi aleşi, să fim altfel decât suntem în prezent.
  • Să facem alte partide politice ? Adică să le înlocuim pe cele de acum cu alte partide; dar de unde să luăm alte partide gata reformate ? Să fim serioşi.

Am senzaţia că personalitatea politică care a declanşat aceste gânduri are până la urmă dreptate. S-ar părea că nu e nicio speranţă în clasa noastră politică. Parcă ea gândeşte cu capul altora.

Şi atunci? Dacă nu facem ceva NOI (adică spectatorii la televizor?), nu avem nicio şansă. Curios: omul politic cheamă pe omul de rând să-şi asume responsabilitate şi să îndrepte lucrurile făcute de alţii.

Mă uit în jur. Oamenii nu par determinaţi acum să suflece mânecile şi să se apuce de treabă. Ei sunt demoralizaţi, se simt neputincioşi; şi nici ei nu înţeleg ce se întâmplă cu lumea lor.

NOI, oamenii de rând, cu siguranţă am putea să facem mult mai mult, dacă nu am fi demoralizaţi şi nu ne-am simţi neputincioşi. E evident că NOI trebuie să înţelegem de ce suntem în această situaţie de criză. Ce s-a greşit. Nu ar trebui să mai spunem ce am greşit, ci ce a greşit istoria cu noi.

NOI, alţii nu or s-o facă, trebuie să găsim răspunsuri la întrebările pe care clasa noastră politică nu prea şi le pune. Cum să facem o reindustrializare? Cum să reformăm agricultura, cum să regândim întreaga noastră economie, nu ca parte marginală a economiei mondiale, ci ca economie a noastră care să asigure un nivel decent de bunăstare pentru noi? În fine, să înţelegem că logica economiei de piaţă nu este doar la piaţa, dar şi în relaţiile dintre state. Să ne promovăm şi aici interesul nostru.

Dar cum am putea NOI să gândim toate acestea? Adică să avem o cunoaştere mult mai bună? E clar, NOI nu o să înţelegem de azi pe mâine toate acestea.

Să nu evităm lucrurile importante, dar cu efecte pe lung termen. Să începem de pildă cu o reformă profundă şi rapidă a învăţământului, care a cunoscut o degradare surprinzătoare. Să avem o populaţie mult mai educată.

Să relansăm cunoaşterea ştiinţifică a societăţii româneşti şi să-i difuzăm rezultatele. Nu e de mirare că finanţarea ştiinţelor este pe departe cea mai scăzută din Europa. Despre ştiinţele societăţii româneşti ce să mai vorbim. Ele par să fie într-un proces rapid de marginalizare. Finanţarea cercetărilor sociale de interes naţional nu s-a mai făcut în ultimele două decenii. Dacă vrei să cercetezi fleacurile, atunci obţii finanţarea necesară, dar nu pentru ce este cu adevărat important.

Cu siguranţă mass-media ar putea să aducă o contribuţie decisivă, punând în discuţie problemele de fond ale societăţii româneşti, nu mica bârfă politică sau a noilor îmbogăţiţi. Poate că ea face cel mai mult în această privinţă, dar se confruntă cu multe probleme.

Dar mai este un lucru pe care îl putem face imediat. Să presăm prin toate mijloacele clasa politică să-şi facă treaba, să se centreze pe problemele importante ale societăţii româneşti. Să cerem partidelor să pună în discuţii publice programele de dezvoltare a societăţii româneşti. Să renunţe la obsesia că singurul lor obiectiv este cucerirea puterii. Să scrie pe toate clădirile partidelor politice că obiectivul lor fundamental este DEZVOLTAREA ROMÂNIEI. Am fost şocat când preşedintele unui partid politic a declarat că în „lupta politică” minciuna e normală, că aici toate mijloacele sunt permise. Un asemenea politician ar trebui să fie scos din „munca de sus” şi trimis la ”munca de jos”, acolo unde minciuna şi incorectitudinea sunt sever sancţionate. Să punem obsesiv tuturor partidelor întrebarea: ce programe aveţi?

Coaliţia guvernamentală a lansat un program pentru următorii ani. Acesta este un program de guvernare pentru următorii ani, cu o nouă viziune, dar departe de a fi un program de dezvoltare a României. Mediul politic pare să-l ignore şi pe acesta ca pe ceva ciudat, anormal. Nu prea există discuţii serioase în jurul lui.

E o prioritate absolută: e cazul să ne gândim la viitorul României şi cum să-l construim.



Facebook

Decretul nr. 770/1966 și politicile demografice în România comunistă. Perspective asupra controlului social și biopolitic

Miercuri, 14 octombrie 2026, Institutul de Cercetare a Calității Vieții și Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului ale Academiei Române au organizat Conferința științifică dedicată Decretului nr. 770/1966 și politicilor demografice din România comunistă care a reunit cercetători științifici din domeniul istoriei, sociologiei și demografiei, într-un demers interdisciplinar menit să analizeze implicațiile ...

Ce trebuie să facem pentru a ajunge în RAI ?

Deschid cu mare interes laptopul. S-a anunțat viitorul posibil Prim Ministru al țării. Cred că va vorbi o jumătate de oră. Ce va face pentru următorii 2 ani. O figură bună. Vorbește bine. Să vedem ce zice. Ne-a spus că a petrecut ultimii 4-5 ani pentru intrarea României în OECD (an international ...

Interviu cu Nicoleta Mereș-Cojocaru, câștigătoarea premiului internațional Hans-Uwe Otto

În cadrul evenimentului științific The International Social Work & Society Academy (TISSA), Varșovia în perioada 28 august-2 septembrie, 2026, doamna Nicoleta Mereș - Cojocaru a primit Premiul „Hans-Uwe Otto” pentru lucrarea „Structural Neglect in Elderly Care: A Comparative Analysis of Public and Private Home Care Social Services in Romania”. Cu o ...

Un posibil răspuns la întrebarea „cum  poate fi onorată deschiderea anului universitar”?

Expoziția de sociologie vizuală, a noua în istoricul ei, realizată de studenții anului I ai Facultății de Sociologie și  Comunicare din cadrul Universității „Transilvania” din Brașov cuprinde texte și fotografii cu cei care au răspuns în interviurile solicitate, în cadrul unei activități de seminar înfăptuite în anul I, semestru I, ...

Recenzie: Dumitru Otovescu și Cristina Otovescu (coord.), Sociologia contemporană. Domenii de studiu și concepte reprezentative, vol. I–II, Craiova, Editura Beladi, 2025, p. 1152

Sergiu-Lucian Raiu Lector univ. dr. Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava Facultatea de Istorie, Geografie și Științe Sociale Universitarul Dumitru Otovescu, după cum ne-a obișnuit, printr-un demers de anvergură, de această dată împreună cu fiica domniei sale, Cristina Otovescu oferă sociologiei românești din nou o amplă lucrare de sinteză: Sociologia contemporană. Domenii de studiu ...

Ziua Vârstnicului la Institutul de Cercetare a Calității Vieții

Pe data de 1 octombrie 2026, Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) al Academiei Române a organizat evenimentul „Ziua Vârstnicului. Împreună pentru o îmbătrânire activă și demnă”, cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice. Desfășurată la Casa Academiei din București, în format hibrid, manifestarea a reunit cercetători, reprezentanți ai ...

Conferința științifică „Decretul nr. 770/1966 și politicile demografice în Româniacomunistă. Perspective asupra controlului social și biopolitic”

Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST), în parteneriat cu Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV), organizează, miercuri, 14 octombrie 2026, conferința științifică internațională „Decretul nr. 770/1966 și politicile demografice în România comunistă. Perspective asupra controlului social și biopolitic” (Decree No. 770/1966 and Demographic Policies in Communist Romania. Perspectives on ...

O decizie care deschide o nouă istorie în cercetarea științifică în România

Adunarea Generală a Academiei Române a discutat, în sesiunea din 17 septembrie 2026, principiile care trebuie să stea la baza evaluării cercetătorilor, a institutelor și a proiectelor de cercetare. Biroul Prezidiului al Academiei Române, pe această bază, a formulat un document care conține o concepție care trebuie să orienteze activitatea institutelor ...