Romania Sociala logo
Menu

Românii contra Românilor?

autor:   2 November 2018   

Cătălin Zamfir

O estimare şocantă pluteşte în conştiinţa colectivă: ţara e ruptă în două, românii contra românilor. De aceea, suntem profund îngrijoraţi pentru viitorul nostru. Această formulare şocantă necesită o examinare mai atentă. Evident, totul pornește de la conflictele politice.

Este România politică scindată? Democrația funcţionează cu o grupare politică la putere și alta în opoziție. Dar o democrație normală nu presupune scindare. Toți trebuie să respecte regula fundamentală a sistemului democratic: să avem o orientare critică, să promovăm alte puncte de vedere, dar să respectăm voinţa majorităţii şi să sprijinim guvernarea atunci când opţiunile sale sunt corecte. Această Românie democrată este unitară atunci când este vorba de interesul naţional.

Este ca în fotbal: mai multe echipe, cu strategii şi capacităţi diferite, în competiţie. Respectă însă regulile jocului şi câştigă cel mai bun. Şi interesul ambelor echipe este să ofere un joc de calitate.

În politica actuală există însă o sciziune mai profundă decât ne-am aștepta. Guvernarea guvernează, mai bine sau mai puțin bine. Dar ea are puterea. Paradoxal, putem afirma că factorul critic al coeziunii societății este opoziția. Votul popular a plasat-o în situația de minoritate. Ea trebuie deci să-și asume responsabilitatea minorității. Dar, după pierderea alegerilor, pare că de la început e obsedată de cucerirea puterii, de astă dată cu orice mijloace. Jos guvernul, cu orice preț. Un guvern al minorității, deci împotriva opțiunii electorale? Este șocant un anume fel de a face politică prin critică – cu orice preț, cu orice mijloace. Se practică inclusiv minciuni, calomnii, insulte personale, chiar și înjurături. Sunt incredibile unele declarații ale unui lider politic: în lupta politică orice mijloace sunt acceptabile, inclusiv minciuna. În locul unor personalități politice competente și responsabile, sunt promovate mai ales persoane agresive vocal.

În discuțiile publice apar multe controverse. Avem punctul de vedere al guvernării, dar vrem să aflăm şi punctul de vedere competent şi responsabil al liderilor opoziției. Dar, adesea, multe persoane din opoziție parcă sunt trase la indigo. Despre orice se discută ei vin cu aceeași placă: NU e bine, e furt, e o înșelăciune, o să mergem la CEDO, jos guvernul. Disciplina de partid impune să spună NU la orice şi să caute argumente doar cu funcția de a justifica acel NU. Eu vreau însă să înțeleg ascultând argumente şi contraargumente, o discuție între specialiști în politică, nu automate care, în diferite forme, exprimă poziția de opozant. Sunt dezamăgit când persoane în a căror competentă am încredere, dintr-odată se comportă mai mult ca „păpuși” care reproduc aceeași placă previzibilă. Opoziția trebuie să mă ajute să îmi formeze opinia mea, nu să urăsc puterea.

Realitatea politică ne întristează. Dar justifică ea afirmația că Românii se luptă cu Românii, că România este profund scindată? Eu cred că o asemenea estimare este complet falsă.

Este și ”mămăliga” scindată? Voi începe cu imaginea oceanului. În adâncurile oceanului cred că e liniște. Sunt mișcări, dar nu spectaculoase. Doar la suprafață sunt valuri. Mișcarea de la suprafață nu exprimă mișcări profunde ale apelor. În producerea valurilor intervin şi vânturile din afară.

În „adâncurile” României nu există valuri. Aici domină liniștea, dar o liniște a îngrijorării şi a nemulțumirii; un larg consens al demoralizării. Consensul colectivității îl putem găsi în sondajele de opinie. Care estimați direcția în care merge tara ? Marea majoritate: greșită. Situația țării ? Marea majoritate: proastăAveți încredere în partidele politice?Marea majoritate: neîncredere. Atenție, când nemulțumirea creste peste o limită a suportabilității, mămăliga explodează, dar nu cred că vreodată se scindează. Dar ”mămăliga” are și un consens fundamental pozitiv. Marea majoritate crede în moralitate și o cere și de la politicienii să fie morali. Vrea dreptate, vrea corectitudine, apreciază competența.

România reală, Țara noastră, are o stare de spirit cu o configurație care nu se exprimă în lumea superficială și vizibilă a vieții politice. Românii politici pot lupta cu Românii politici. Doar Tara politică poate fi ruptă. Populația nu e polarizată, ci consensual confuză, dezamăgită, demoralizată.

Eu suspectez că sloganul promovat „Românii împotriva Românilor” este o ideologie auto amăgitoare a unei Opoziții care se crede mult mai puternică decât este în realitate. Dar asta nu e o veste bună nici pentru Putere.

Explicația este că în sfera politică, lupta pentru putere este prioritară fată de responsabilitatea pentru interesul tarii, că starea moralității politicului este precară.

Suntem într-o criză. Dar ieșirea din criză nu derivă de la cine va câștiga războiul.  Soluția? Un nivel ridicat de moralitate tocmai în sfera politică, o centrare responsabilă a actorilor politici pe interesul tarii. Lupta politică să fie înlocuită cu competiția politică. Morala politică trebuie să fie cel puțin la fel de respectată ca regulile în fotbal. Și arbitrul este populația, mass-media. Științele sociale, prin vocația lor, pot sprijini acest proces: în poziția de arbitru obiectiv, dar și ca suport pentru coagularea conștiinței publice. Ar trebui să avem un obiectiv global: să creăm condițiile ca Românul să câștige încredere în sine şi în viitorul său, să dobândească certitudinea că toți, instituțiile publice și actorii politici, acționează în interesul comun.

Şi abia atunci, când vom auzi de „Românii contra Românilor”, vom ridica din umeri.



Facebook

Umorul în comunicarea persuasivă

La premiera uneia dintre piesele sale, George Bernard Shaw i-a trimis lui Winston Churchill o invitaţie însoţită de câteva rânduri: „Vă trimit o invitaţie pentru dumneavoastră şi prietenul dumneavoastră – dacă aveţi vreunul”. Churchill i-a trimis înapoi invitaţia, împreună cu următorul mesaj: Nu pot participa la premieră, dar mi-ar plăcea ...

O pierdere grea pentru Sociologia Românească: Iancu Filipescu

S-a stins unul dintre marii sociologi români contemporani. O spun din toată inima. Stilul sociologului Iancu Filipescu a fost unic. Iancu a trăit sociologia. Iancu, poate cel mai mult dintre sociologi, a vorbit cu inima despre sociologie. A fost un erudit al istoriei sociologie românești. Un excelent coleg. Am lucrat ...

Ștefan Boncu și Andrei Holman (coord.). „Cum gândim în viața de zi cu zi”

În volumul coordonat de Ștefan Boncu și Andrei Holman, profesori în Departamentul de psihologie din Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației ( Universitatea „Al. I Cuza” din Iași), 43 de cercetători științifici și profesori din centrele universitare București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara și-au reunit competențele pentru a explica, pe baza studiilor teoretice și a cercetărilor ...

Un bilanț al ”tranziției” României: perspectiva românilor

Schimbări în relația comunitate/ guvernare Revoluția Română 1989. S-au produs schimbări de structură a societății românești. Dar și în starea de spirit a populației. Câteva reflecții asupra ce simțeau oamenii înainte, ce simțeau ei în scurtul moment al Revoluției și ce s-a întâmplat după. Înainte. În anii 70-80 s-a consolidat un larg consens negativ: populația în ...

Influenţa mass-media: „Ce?” sau „Cum?”

În lumea cercetătorilor influenţei mass-media asupra opiniei publice este bine cunoscută teza profesorului Bernard C. Cohen, şeful Departamentului de ştiinţe politice de la Universitatea Wisconsin–Madison, despre presă: „Este posibil să nu aibă succes, în cea mai mare parte a timpului, în a le spune oamenilor cum să gândească, dar are ...

Iancu Filipescu, Mărturii și mărturisiri, 2019 (Plachetă omagială, 41 p.)

Am strâns laolaltă interviurile cu profesorul Iancu Filipescu, publicate în revista „România Socială” în intervalul 4 aprilie - 18 mai a.c. (ziua de naștere a autorului), la care am adăugat amintirile sale despre activitatea Laboratorului de Sociologie al Universității din București, unde Iancu Filipescu, absolvent al primei promoții de sociologi (1966-1970), și-a desfășurat activitatea ca ...

In memoriam Iancu Filipescu

Plecarea dintre noi a sociologului Iancu Filipescu lasă un gol în sociologia românească. Contribuțiile sale la cunoașterea istoriei sociologiei din România au reprezentat o prioritate a activității științifice desfășurate de-a lungul vieții. Perseverența și dăruirea prin care a adus către publicul specializat, și nu numai, activitatea sociologilor din perioada interbelică au fost ...

Cum ne încurcăm într-o ideologie imprecis formulată

Sebastian Fitzek, în eseul alăturat, pune o problemă extrem de interesantă: urgența unui proiect european centrat pe familie. Înțeleg mesajul lui Sebastian: pentru a avea viitorul pe care îl dorim trebuie să alegem un tip de familie care va genera viitorul pe care îl dorim prin copiii săi. Este nu numai interesantă filozofic, dar ...