Romania Sociala logo
Menu

Romii: între ONG-uri și Uniunea Europeană

autor:   6 August 2020   

Cătălin Zamfir

Ieri a explodat o problemă gravă: șeful unui important clan mafiot a fost asasinat. Îngrijorarea vine din reacția predictibilă: se anunță un adevărat război între grupurile mafiote. Mafioți din diaspora declară că se vor întoarce în România pentru a participa la războiul dintre clanuri. Cele mai multe clanuri sunt ale romilor, dar sunt și clanuri ale românilor.

A devenit publică informația că sectoarele Bucureștiului sunt „împărțite” în clanuri mafiote puternice. Clanuri mafiote sunt în toate orașele importante ale țării. Problema este că se știa despre existența lor, dar reacția instituțiilor publice este foarte slabă, caracterizată de o toleranță greu de înțeles, care a favorizat consolidarea lor.

Apariția clanurilor mafiote nu e  o surpriză. Ea a fost prezisă. În 1992, un grup de sociologi, preocupați de problemele cu care România se va confrunta, a realizat o amplă analiză a situației social-economice a populației de romi: un eșantion de 1804 familii (peste 9 000 persoane au fost incluse, cu date despre situația lor socio-economică), prima cercetare din lume pe o asemenea temă. Rezultatele au fost publicate în 1993[1] 

 „Vom avea nu numai pungi de sărăcie și criminalitate tot mai lipsite de speranțe, dar totodată și din ce în ce mai largi.” p.171

„Ipoteza care s-a cristalizat în studiul nostru este că dificultățile populației de romi din ultimii ani  au produs, pentru marea masă, o blocare a procesului de modernizare (a populației de romi -nota mea), urmat de un proces regresiv la strategiile tradiționale de viață.” P. 171

Putem conclude că cea mai mare parte a populației de romi se află într-o tranziție socială relativ puțin controlată nici de ea, nici de colectivitate.” P. 171 

Pentru a evita evoluția negativă a situație populației de romi era urgent adoptarea unui Pachet de acțiuni de sprijinire a populației de romi. Se propuneau 12 direcții de acțiune.

Soluția de principiu  trebuia să se bazeze pe: „O acțiune activă a populației majoritare, în  mod special a instituțiilor politice și administrative (sublinierea mea) de înțelegere a problemelor cu care populația de romi se confruntă și de a sprijini pe aceasta în depășirea dificultăților cu care se confruntă.” p. 171

La începutul tranziției noastre, sociologii au propus un program de acțiune bazat pe câteva principii:

*  Întreaga populație de romi trebuie să fie obiectul unui suport colectiv pentru ieșirea din criza globală cu care se confrunta: un program de dezvoltare socială. 

* Rolul central al politicii de suport trebuie să-l aibă instituțiile politice și administrative românești. 

* Cunoașterea situației social-economice a populației rome este elementul cheie. În anii 90, Institutul de Cercetare a Calității Vieții a organizat două programe de evaluare a situației romilor, pe eșantioane naționale. Se prevedea ca din zece în zece ani să se repete asemenea evaluări a evoluției situației romilor.

Ce s-a întâmplat ulterior?  Să ținem seama că în 1993, în condițiile unei evoluții a țării prevăzute a fi „normale”, cartea prevedea o agravare rapidă a situației populației rome în viitor. Criza tranziției românești a agravat și mai mult predicția făcută inițial.

În anii 90 au existat importante inițiative ale instituțiilor publice de asumare a problemei romilor. Treptat s-a produs însă o schimbare radicală a orientării de suport pentru romi.

* Rolul sistemului public, al statului, a fost în mare măsură preluat de ONGuri. Preluarea responsabilității de către ONGuri a avut ca efect o deresponsabilizare din partea sistemului public. Politica ONGurilor s-a dovedit a avea defecte structurale. a. S-a produs o deplasare de la abordarea problemelor globale ale romilor la unele comunități particulare care nu acoperă decât în foarte mică măsură întreaga populație de romi. b. Abordarea suportului integrat a fost înlocuit cu o abordare sectorială: intervenția pe un component al situației romilor riscă să fie anihilat de reacția întregului sistem. c. Lipsa de sustenabilitate a intervenție: după terminarea programului finanțat, problema chiar slab soluționată este abandonată. d. În fine, politica ONGurilor s-a caracterizat printr-o atenție marginală acordată eficienței intervențiilor. Nu există evaluări a costurilor programelor raportate la ”beneficii”, accentul căzând pe procedură. Și proceduri formal corecte pot acoperi grave deficite de eficiență.     

* Responsabilitatea națională pentru populația romă, ca partea a populației românești, tinde să fie deplasată la nivelul Uniunii Europene. Romii au devenit prima etnie care a dobândit un statut distinct de etnie europeană, dezvoltându-se instituții și politici europene care să o susțină, substituind în mare parte responsabilitatea națională. Cu entuziasm s-au constituit noi instituții europene, s-au adoptat programe europene. Un exemplu: Platforma europeană pentru incluziunea romilor.

Contribuția organismelor europene s-a dovedit însă a avea un impact limitat asupra situației reale a romilor. Confruntată cu complexitatea problemei, instituțiile europene au dat semne de retragere în sfera simplelor recomandări.

Inițial, entuziasmul european avea ca obiectiv diminuarea sărăciei și, în mod special, eliminarea tuturor formelor de discriminare. Recent, tema centrală a politicii europene a devenit mult mai complexă: suportul pentru procesul de incluziune a romilor.  

Criza actuală a romilor români se datorează în mare parte a deresponsabilizării sistemului public pentru romi, înlocuirea responsabilității politice cu o responsabilitate mai mult formală a „societății civile” și a Uniunii Europene.

Rezultatul: situația populației de romi pare a se fi înrăutățit. În locul unei dezvoltări normale prin integrare în patternul modern de organizare socială, se produce un proces de afundare a romilor în strategii de supraviețuire la marginea societății moderne, dezvoltarea unei economii subterane care evoluează inevitabil spre forme criminale. Clanurile actuale sunt indicatorii clari ai eșecului politicii din ultimele decenii în domeniul romilor. Sistemul consolidat al clanurilor reprezintă o dezvoltare socială patologică: „Clanurile fac legea”. Ele reprezintă forme de exploatare criminală a populației sărace, în mod special a populației de romi: impunerea de taxe criminale, șantaj, camătă, prostituție, droguri, trafic de ființe umane, exploatare sexuală… Sistemul clanurilor este un factor important de adâncire a sărăcirii unui segment de populație, dar și de dezvoltare a economiei subterane, luând forme criminale. Sistemul clanurilor reprezintă doar vârful vizibil al patologiei sociale.

Discuțiile la TV din ultimele zile dau un semnal îngrijorător: reducerea intervenției în domeniul romilor la instrumentele polițienești. Ai adesea impresia că poliția este mulțumită dacă controlează conflictul dintre clanuri, dar ignoră conflictul dintre clanuri și populație.

E nevoie o nouă evaluare a stării social-economice a populației de romi. Lichidarea clanurilor reprezintă o acțiune importantă, dar simplă iluzie dacă nu se acționează asupra bazei ei soiale. Direcția prioritară trebuie să fie ieșirea romilor din situația de marginalitate socială, o politică de dezvoltare socială a populației rome în cadrul societății românești. 


[1] Elena Zamfir și Cătălin Zamfir, coordonatori, Țiganii, între ignorare și îngrijorare, Ed. Alternative, 1993. Poate fi găsită în Biblioteca virtuală de sociologie.



Facebook

Apariții editoriale: Irina Nastasă-Matei, Zoltán Rostás (coord.) (2020) Rediscovering Eastern-European Universities

Ne face plăcere să anunțăm apariția în toamna anului 2020 a volumelor Dimitrie Gusti, Bibliografia receptării, coordonat de Zoltán Rostás, Editura Universității din București, 2020 (493 pagin) și Rediscovering Eastern-European Universities. Perpectives from the interwar period, co-coordonat de Irina Nastasă-Matei și Zoltan Rostas, Editura ProUniversitaria, 2020 (278 pagini). Volumul Rediscovering Eastern-European Universities. ...

Starea socială a României: tranziție și post-tranziție

Am fost solicitat să particip la Volumul IX al Istoriei României al Academiei Române cu două capitole: Starea socială a României în perioada socialistă și Starea socială a României în tranziție și post-tranziție. Despre perioada de după 1989 s-a scris mult, dar analize globale sunt foarte rare. E o perioadă foarte ...

Apariție editorială: Septimiu Chelcea – OPINIA publică. Persuasiune, propagandă, manipulare

Ne face plăcere să anunțăm publicarea lucrării profesorului Septimiu Chelcea OPINIA publică. Persuasiune, propagandă, manipulare, apărută la Editura Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion C. Brătianu” (București, 2020, 424 de pagini). Cartea include două părți. În prima parte este analizată opinia publică. Cele cinci capitole (Opinia publică: o perspectivă ...

Semnalăm apariția volumului 18, Nr. 2, 2020 al revistei Sociologie Românească

Semnalăm apariția volumului 18, Nr. 2, 2020 al revistei Sociologie Românească, Asociația Română de Sociologie, Expert Projects, Iași. Revista a fost înfiinţată în 1936 de reputatul sociolog român Dimitrie Gusti, membru al Academiei Române din anul 1919 și președinte al Academiei Române (1944-1946). Revista a fost desfiinţată în 1946 de regimul comunist ...

Sociologia românească și sociologia occidentală

România s-a gândit mereu pe sine ca o parte a societății occidentale. România, o societate occidentală, dar în curs de dezvoltare, de lichidare a decalajul față de modelul occidental. Această viziune se regăsește, însă doar parțial, și în relația sociologiei românești cu sociologia occidentală. Cu un decalaj doar de câteva decenii, ...

O boală veche : filoxenia

În urmă cu peste un secol și jumătate, gazetarul Mihai Eminescu, umilit peste măsură de temenelele autorităților românești din Acel timp, față de un Occident care suferea de complexe de superioritate (glazurate de megalomanie egolatră) cu nimic diferite de cele de astăzi, făcând un succint examen al etiologiei lipsei de ...

Interviu cu Iuliana Precupețu, coordonatoarea proiectului AMASE finanțat de Norway Grants și UEFISCDI

Iuliana Precupețu, cercetător științific I în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, Academia Română, este coordonatoarea proiectului  AMASE A multidimensional approach to social exclusion in later life – health consequences for ageing populations finanțat de Norway Grants și UEFISCDI pentru perioada 1.09.2020–31.08.2023. Buna ziua si felicitări pentru câștigarea proiectului! Cum ...

Opțiuni politice în fața alegerilor din decembrie

Urmează, posibil, alegerile. Cum se prezintă partidele, ce propun ele electoratului ? La ce ne așteptăm noi, alegătorii ? România e de mult timp în criză. Sistemul nostru politic se confruntă acum, înainte de alegeri, cu o criză medicală care pare a sintetiza fondul profund al crizei României din ultima perioadă. ...