În ultima săptămâna din octombrie s-a stins Mike Davis, un bine-cunoscut teoretician și istoric al orașelor, în special al celor americane. Printre cărțile sale de succes se numără Planet of Slums, Urban Involution and the Informal Working Class (2006). În această carte, Davis demonstrează cu date cantitative și calitative că orașele lumii care trec prin cea mai rapidă creștere, de pildă Bombay, Mexico City sau Kinshasa-Brazzaville, își sporesc de fapt periferiile sărace sau slum-urile, în care se înghesuie în ritm accelerat săracii plecați din zonele rurale.

În aceeași săptămână (24 – 28 octombrie) am făcut o vizită de teren la Târgu Mureș în cadrul proiectului de cercetare Nomesis pe care îl care coordonez la Institutul de Cercetare a Calității Vieții (2022-2024). Proiectul urmărește să analizeze noile forme spațiale și materiale care iau naștere la periferiile orașelor o dată cu dezvoltarea urbanismului neoliberal în Estul Europei. Una dintre aceste forme sunt slum-urile, definite în DEX drept „cartiere de case mizere și insalubre” care au apărut și s-au consolidat pe terenurile ocupate până în urmă cu două-trei decenii de fabricile și platformele industriale din perioada socialistă. Acest scurt articol urmărește să schițeze o analiză a slum-urilor ca parte integrantă a orașelor în perioada actuală de dezvoltare imobiliară.

Din perspectiva unei planificări urbane raționale, slum-urile ar putea fi văzute ca o anomalie temporară. În acest text propun ideea că acestea ar trebui să fie mai degrabă interpretate ca o formă de urbanism informal (Dovey 2012). Mai mult chiar, existența lor este o realitate adesea trecută în registrul invizibil și subteran (Sassen 2014) și din acest motiv recunoașterea și problematizarea lor în spațiul urban este esențială (Alexandrescu et al. 2021).

Malul Mureșului este unul dintre aceste slum-uri ivite la marginea orașului Târgu Mureș în urma cu aproximativ un deceniu (Fig. 1). Povestea acestui slum a început în primii ani ai secolului al XXI-lea, atunci când cartierul Rovinari din Târgu Mureș, ridicat de autoritățile socialiste după inundațiile din 1970,  a intrat într-un proces de degradare rapidă. Ocupanții locuințelor sociale din cartier, în mare parte romi, trecuseră anterior printr-un proces de sărăcire o dată cu pierderea locurilor de muncă după 1989. Un intelectual rom ne-a descris situația din Rovinari în jurul anului 2000 în următorii termeni: „[N]-au plătit costurile, curent, lumină şi aşa mai departe şi unul dintre blocurile astea, celebrul bloc 24, acolo la etajul 4, la ultimul etaj erau duşi porci în camera mare, la etajul 2 erau caii urcaţi pe scări…“. Plasarea animalelor în bloc denotă ultima fază a degradării, atunci când apartamentele deveniseră de nelocuit.

În 2004 autoritățile locale au decis renovarea blocurilor degradate și i-au mutat pe cei care aveau contracte pentru locuințele sociale din Rovinari într-o locuința de necesitate, cunoscută sub denumirea semi-ironică de „Castel“, de fapt un fost Gostat (gospodărie agricolă de stat). În anii următori a avut loc și o altă strămutare, de data aceasta locuința de necesitate luând forma unor containere. O dată pus în mișcare, valul expulzărilor a început să erodeze din ce în ce mai accentuat spațiul locativ al celor sărăciți în anii tranziției. O parte dintre localnici s-au reîntors în cartierul Rovinari reabilitat, dar în condiții de control strict al solvabilității lor (de exemplu prin contracte de doar 6 luni). Cei mutați în containere au fost din nou strămutați în urma constatării că ocupau un teren privat, ajungând astfel să locuiască la Castel. Costurile de întreținere din această locuință de necesitate s-au dovedit a fi peste puterea de cumpărare a unora dintre locatari, ceea ce i-a forțat să părăsească și ultima plasă de siguranță locativă oferită de oraș. Pentru unele familii, experiența expulzării a fost însă  dramatică: „Am scris că să îmi dea măcar o săptămână la dispoziție [pentru plata datoriilor]. Că plătesc într-o săptămână. Și nu mi s-o aprobat cererea. Și or venit în ziua aceea și m-or pus afară. [Era] 29 martie, atâta zăpadă o fost, domnule [arată vreo 10-15 cm]. În zapadă [ne-au lăsat], dacă nu era sora mea, eu stătea afară sub cerul liber. Afară în frig cu copiii.” (femeie romă, Băneasa 5, 2019). Astfel a început formarea slum-urilor ca „soluție“ locativă pentru cei cărora costurile de locuire le deveniseră prohibitive. Construite din diverse resturi de materiale de construcție, barăcile care compun slum-ul sunt rezultatul ingeniozității și eforturilor locatarilor de a evita expunerea lor și a copiilor în fața intemperiilor.  Sărăcia locatarilor este o sursă majoră a precarității acestor construcții dar în bună măsură este și teama de o nouă relocare în cazul în care terenul ocupat de slum este revendicat, în special de proprietari privați.

În termeni teoretici, slum-ul apare la intersecția presiunilor de gentrificare (sau „civilizare”) a orașelor, a căror logică impune ca doar cei capabili să susțină costurile în creștere ale locuirii urbane să ocupe spațiile rezidențiale, și spirala descendentă a celor sărăciți în noua economie urbană. Caracterul informal al formării și persistenței slum-urilor nu este întâmplător ci face parte din logica de dezvoltare a orașelor: săracii sunt în continuare utili prin munca lor și prin legitimitatea oferită sistemelor de distribuire a bunăstării, dar prezența lor în părțile „civilizate” ale orașelor a devenit indezirabilă (Kovacic și Atia 2020). Slum-ul îmbină astfel exploatarea populațiilor sărăcite cu plasarea lor în zone marginale și perpetuu evacuabile.

Departe de a fi o anomalie, slum-ul poate fi privit ca un revelator al urbanismului în perioada actuală de dominație a „pieței libere“. Caracteristicile acestui urbanism privesc:

• Fragmentarea spațiului urban, pe de o parte în zone centrale, „de lux“ sau în zone considerate a fi  locuite de „oameni normali“ și, pe de alta, în zone rău famate, ilegale și adesea văzute ca imorale.
• Dinamica urbană în care zonele rezidențiale sau comerciale înlocuiesc treptat fostele spații productive dar în acest proces creează interstiții nereglementate în care cei evacuați din oraș își pot găsi un refugiu temporar.
• Simbolistica slum-ului ca ultimă ilustrare a decăderii orășeanului care nu poate dar – așa cum i se impută adesea – nici un dorește să ia parte la viața civilizată a orașului.

Ca orice proces social însă, slum-ul nu este rezultatul imuabil al unui urbanism care îi relegă pe cei mai săraci la marginea orașului și la limita acceptabilității sociale. Cei marginalizați încearcă uneori să reconstruiască această acceptabilitate, cum este cazul doamnei D. de la Malul Mureșului care și-a construit un spațiu estetizat în interiorul unei barăci (Fig. 3). Potrivit poveștii doamnei D., acest spațiu are menirea nu doar să îi facă plăcere dar și să o arate ca pe o persoană care își ține casa în ordine și care se de-solidarizează parțial de restul comunității slum-ului. Ea poate ține capul sus în față oricărui străin care i-ar călca pragul.

În concluzie, slum-urile nu sunt excrescențe aberante ale vieții urbane contemporane ci sunt rezultatele unor procese de sortare socială și spațială în care orașele sunt activ implicate (Anghel și Alexandrescu, în curs de apariție). Decidenții sunt adesea conștienți de problemele create de evacuările inițiale dar încearcă să evite confruntarea cu consecințele lor invocând un discurs rasist în care romii sunt legați indisolubil, fie în termeni culturali, fie biologici, de traiul în slum-uri. Faptul că slum-urile au apărut într-o anumită perioadă și nu au existat dintotdeauna sau că nu toți romii trăiesc in slum-uri este ignorat printr-un discurs difuz despre “știți cum sunt țiganii..“. Cercetătorii sunt astfel datori să facă cunoscute în cât mai mare măsură aceste observații pentru a le da locuitorilor slum-urilor o șansă de depășire a condițiilor nedrepte cărora le sunt supuși.

Proiectul Nomesis este finanțat prin grantul Ministerului Cercetării și Inovării, CNCS – UEFISCDI, nr. proiect PN-III-P1-1.1-TE-2021-1254, în cadrul PNCDI III.

Referințe bibliografice

Alexandrescu, Filip, Ionuț Anghel, Julia Adorjani, Alina Pop și Anca Mihai. 2021. “On the path of evictions and invisibilization: Poor Roma facing climate vulnerability.” Cities 114:1-11.

Anghel, Ionuț și Filip Alexandrescu. “’We lurk in the hidden places’: The (un)stable spatialization of Roma poverty in Romania.” Urban Studies. În curs de apariție.

Davis, Mike. 2006. Planet of Slums, Urban Involution and the Informal Working Class.

Dovey, Kim. 2012. “Informal urbanism and complex adaptive assemblage”. International Development Planning Review 34 (4): 349–368.

Kovacic, Zora, și Mona Atia. 2020. “Spaces of informality and the governing of slums.” Cities (2020): 102810.

Sassen, Saskia. 2014. Expulsions. Brutality and Complexity in the Global Economy. Cambridge & London: Belknap Press of Harvard University Press. London, New York: Verso.