FMI ne-a vizitat. Un moment foarte important. FMI este o instituție internațională foarte importantă, cu o forță de competență și economică extraordinară. E important să utilizăm competența acestei instituții și, desigur, sprijinul ei.
Pe baza informațiilor obținute din mass-media mi-am făcut o imagine asupra situației. Scuze dacă ea nu este exactă.
Ca unul dintre beneficiari, îmi permit, cu tot respectul și prietenia, să-mi exprim și eu punctul meu de vedere.
Situația economiei, și mai general a societății românești, este foarte dificilă, ca să nu zicem deschis proastă. Ce este de făcut?
FMI face un pachet de recomandări. Fiecare dintre ele sunt corecte. Nu există discuții. Problema este pachetul și viziunea.
Pe scurt, soluția propusă este: „strângeți cureaua”. Desigur, asta știm și noi și, desigur, asta trebuie să facem. Dar doar atât? Recomandările sunt corecte, dar rezultatul implementării pachetului este dezastru. Nu trebuie să facem nimic altceva decât să strângem cureaua. Să creștem impozitele și taxele. Desigur, impozitele și taxele pe care masa populației trebuie să le plătească. Impozit pe veniturile populației (directe și indirecte, pe TVA care trebuie să crească substanțial), dar și pe modestele proprietăți. Accentul cade deci pe impozitele plătite de populație. Ceva vag și despre contribuția marilor companii, marea majoritate străine, deși ele evită cât pot de mult, și o pot face foarte ușor, datoriile fiscale. O altă sugestie. Să solicităm mai mult capital străin. Deci mai multă evaziune fiscală și nu creșteri importante ale veniturilor publice. Nimic despre stimularea capitalului intern.
Astea sunt recomandările? Eu voi formula mai tranșant soluția propusă: să acceptăm sărăcia, strângând cu resemnare sărăcia. Nimic despre o politică de creștere economică. FMI nu observă că guvernările noastre nu au niciun program de creștere economică. De fapt, politica FMI este ca România să rămână săracă, dar să administreze echilibrat puținele resurse de care sărăcia le produce. Viitorul pe care deci ne asigură FMI: o sărăcie echilibrată.
Mai e o problemă care mă intrigă. FMI mereu presupune că suntem într-o lume de competiție. Dură, dificilă, dar corectă. Așa e lumea, corectă și suportivă. Dar nu se spune nimic despre faptul că această competiție este cam incorectă, că cei puternici încalcă regulile și profită de „supunerea” noastră. Și nimic despre corupția pe care, într-o măsură importantă, ei au indus-o. Nimic despre asta. E o lume prietenoasă, suportivă, dar noi tot pierdem datorită lipsei noastre de competență. Scuze. Am aflat de jaful resurselor de aur pentru care se pare că vom plăti, „juridic corect”, vreo 5 miliarde de Euro. Pe resursele noastre. Și plătim și pentru alte resurse ale noastre de care profită „investitorii” străini.
Pentru a strânge cureaua și să fim și fericiți în sărăcie nu trebuie să fim consiliați. Așteptăm și alte sugestii.
