România a intrat de mult într-o Criză, nu numai economică, dar și socială și politică. Pandemia Covid-19 a accentuat criza. Problema actuală a României nu este doar de a face față unui nou virus, ci de schimbări profunde economice și sociale. Ieșirea din criză se completează cu proiectarea dezvoltării social-economice a țării, cu ieșirea din subdezvoltare.
Guvernul actual este criticat că nu are un Proiect de dezvoltare social-economică a țării. Partidul de la guvernare, PNL, nu a declarat încă intenția de a elabora un asemenea document.
PSD a lansat tuturor partidelor invitația de a elabora, printr-un consens politic, Proiectul României. Președintele Românie, în numele guvernării, a respins oferta. Marcel Ciolacu, președinte interimar al PSD, declară că are, ”în lucru”, un asemenea proiect.
Partidele mai mici vor trebui și ele să formuleze, probabil nu chiar variante proprii de Proiect, dar cel puțin priorități naționale pe care să le promoveze.
Vom avea deci un Proiect de dezvoltare social-economică a Românei, formulat printr-un consens politic sau mai multe Proiecte ?
Eu nu cred că în momentul actual partide politice pot elabora proiecte care să ofere un răspuns satisfăcător pentru criza actuală. Proiecte „minore” pot fi făcut: câteva obiective economice și câteva direcții politice, dar nu vor putea oferi Proiecte suficient de articulate pentru construirea României viitoare.
Dificultatea elaborării Proiectului nu stă în capacitatea oamenilor politici, ci în viziunea actuală. Societatea română este într-o criză de viziune. Situația de criză impune o schimbare a concepției despre ce este România și care este poziția sa în lume; în ce direcție ar trebui ea să evolueze. Proiectul trebuie să ofere un Model de Românie a viitorului.
Elaborarea unui Proiect de țară ar trebui să răspundă la două probleme critice.
* Poziția României în lume/ în Uniunea Europeană. Economia românească este desigur variabila cheie. Gândirea actuală este dominată de imaginea unei economii românești la marginea UE și a lumii, integrată într-un mecanism economic global, fără o dinamică proprie. Dacă astfel gândim, nu e nevoie de un Proiect al economiei românești. Alternativa: economia românească, evident ca parte a economiei europene și mondiale, dar cu un spațiu relativ liber de mișcare. În acest spațiu este posibil un Program propriu de dezvoltare economică.
Ne confruntăm și cu o dilemă politică: Europa este o lume aflată într-un proces accelerat de integrare în care națiunile „își șterg rapid granițele economice, sociale și politice” sau o Uniune Europeană, federație a națiunilor independente, cu propriile viziuni și interese, implicate într-un proces continuu de negociere a intereselor și viziunilor. Proiectul de dezvoltare social-economică a României trebuie să facă o opțiune explicită: care va fi poziția dezirabilă a României în UE.
Criza Covid-19 a schimbat datele problemei. A început să se pună sub semnul întrebării proiectul promovat de birocrația de la Bruxelles: un transfer insuficient gândit a responsabilității democrațiilor naționale către mecanisme care s-au dovedit ele însele confuze, încălcând principiile democrațiilor naționale. Șocul brutal al virusului a paralizat mecanismele UE: cu o întârziere de vreo 8 săptămâni, Bruxelles a încercat să schițeze o reacție care se dovedește slab operantă. Statele UE și-au asumat rapid responsabilitatea și au adoptat politici proprii de intervenție. În situație de criză, țările nu par a fi simțit nevoia de a recurge la Bruxelles, concentrându-se pe eforturile proprii.
Criza „sparanghelului” a schimbat și ea viziunea. Țările care utilizează forța de muncă românească, obligată să migreze, nu tratează pe români la fel ca cetățenii lor. În Germania românii nu s-au simțit cetățeni europeni, cu respectarea drepturilor lor garantate de UE, ci ca cetățeni români de categoria a doua, lipsiți și de protecția românească. Statul român este, în contextul crizei „sparanghelului”, forțat să-și asume responsabilitatea pentru cetățenii săi, atât a celor care trăiesc în țară, dar și în străinătate. Demnitatea României a început să se trezească.
* Societatea românească. S-a presupus că economia va rezolva automat toate problemele societății. Proiectul deci ar trebui să se centreze doar pe economic, nedând atenție stării sociale. Viziunea neoliberală, care a dominat ultimii 30 de ani, a produs dezorganizare a stării sociale a țării, polarizări sociale tot mai greu de suportat, subdezvoltări în zone importante. Cei mai mulți dintre români sunt nemulțumiți de cum s-a derulat întregul proces de schimbare de până acum. Chiar aproape 80% români nu sunt optimiști în privința viitorului.
Este vital deci să luăm în considerare politic, cu seriozitate, starea socială a României. Să punem dezvoltarea socială ca un obiectiv prioritar, complementar cu creșterea economică. Proiectul de dezvoltare a României nu va fi un simplu Proiect de creștere economică, ci un Proiect de dezvoltare social-economic a României, în contextul unei Europe și ea în construcție. Avem nevoie urgentă de un Model de societate pe care vrem să-l construim.
Sunt pregătite partidele noastre să răspundă la o asemenea provocare?
