În acest an a fost publicat Raportul mondial asupra fericirii, care a stârnit interes, dar și multe discuții. Raportul prezintă datele obținute din largi eșantioane din 157 țări, în 2013-2015.
O primă observație e necesară. Alegerea conceptului de fericire este, cred eu, nepotrivită. Probabil ea a fost aleasă pentru a avea un impact public spectaculos. Datele sunt obținute cu următoarea întrebare: ”evaluați viața dvs. de azi pe o scală de la 0 la 10, cu cea mai posibilă rea viață cu 0 și cea mai bună posibilă viața cu 10”. Variante ale acestei întrebări sunt utilizate de mult, dar ele semnifică o stare subiectivă conceptualizată ca ”satisfacție cu viața”, iar nu fericire. Satisfacția este o stare subiectivă continuă: în orice moment suntem satisfăcuți mai mult sau mai puțin cu viața noastră. Fericirea este o stare discontinuă: doar uneori, din păcate foarte rar, putem avea stări de fericire. Viața mea de fiecare zi (la serviciu, mersul la film, mă uit la televizor) pot să o estimez ca satisfăcătoare sau nu. Dar rar avem o stare de fericire.
Valorile de la 0 la 4 semnifică insatisfacția față de viața de azi (stare negativă); valorile de la 6 la 10 desemnează o stare de satisfacție (stare pozitivă). 5 desemnează neutralitate: nu sunt nici mulțumit, nici nemulțumit.
Indicatorul fericirii al României este de 5,53. E mult sau puțin ? Cea mai simplă procedură este să ne raportăm la structura scalei.
Românii au o valoare medie a fericirii plasată ușor pe panta pozitivă, 5,53, mai ridicată decât punctul median neutru al scalei, 5, nici fericiți, nici nefericiți. Deci, în medie românii sunt mai degrabă fericiți, dar nu prea mult; sunt mulți români nefericiți, dar ceva mai puțini decât cei fericiți. Dar prea multă nefericire. Nu stăm prea bine.
Dar cum stă România în raport cu celelalte țări ? Să analizăm distribuția mondială a fericirii.
Statistica matematică oferă o structură standard, normală a indicatorilor sistemelor, distribuția Gauss: jumătate pe panta pozitivă și jumătate pe panta negativă; cele mai multe date se grupează spre mijlocul scalei, cu frecvențe în scădere rapidă spre limitele acesteia. Dacă distribuția standard a indicatorilor de fericire ale populaţiei unei țări sau a tuturor țărilor care compun lumea este de tip Gauss, ne așteptăm ca 50% din țări/ populații va fi pe panta negativă (sub 5) și 50% pe panta pozitivă, peste 5. Mediana distribuției va fi la mijlocul scalei: 5. Și media va fi apropiată de mijlocul distribuției, deci în jur de 5,00. România cu o fericire de 5,53 stă ceva mai bine decât jumătate din țări care stau sub 5.
Și raportată la media fericirii întregii lumi, 5,35, România stă cu 5,53 ceva mai bine.
Dar distribuția Gauss standard descrie starea normală, de echilibru a sistemelor naturale. Nu acesta este cazul sistemelor sociale/ umane descrise prin indicatori subiectivi. Studiile mele empirice au demonstrat că datele referitoare de evaluare (satisfacție sau evaluare a condițiilor de viață) nu au o distribuție gaussiană standard, ci o distribuție gaussiană deplasată semnificativ pe panta pozitivă, spre dreapta, descrisă de schema SEDA standard[1], Tabelul 1. Ipoteze SEDA: un sistem social echilibrat (normal) are o distribuție de tip 17/66/17: aproximativ 17% pe panta negativă, 66% pe panta ușor pozitivă și 17% accentuat pe panta pozitivă.
Tabel 1. Distribuții teoretice și distribuții reale
Tabelul 1 oferă o evaluare a stării de fericire a lumii în viziunea distribuției Gauss standard și în viziunea distribuției Gauss deplasată spre dreapta, SEDA. Dacă lumea ar fi raportată la distribuția Gauss standard, lumea pare a fi mult mai echilibrată, deplasată spre pozitiv: ponderea țărilor cu valori pozitive e mult mai ridicată, 99 țări față de 58 țări cu valori negative. Dacă distribuția SEDA este adecvată pentru sistemele sociale, concluzia este diferită: lumea actuală este mai polarizată, cu o proporție de țări cu indicatori negativi mult mai mari decât distribuția normală SEDA, care ar trebui să fie doar de 27 țări (17%).
Observăm că cele 1000 eșantioane luate în anii 1970 în țări capitaliste și socialiste sunt foarte apropiate de distribuția SEDA, cu o medie de 3,45, apropiată de media teoretică a SEDA de 3,55. Deci sistemele sociale din anii 70 sunt într-o stare de echilibru.
Distribuția fericirii celor 157 țări care compun lumea actuală este de tip Gauss, dar semnificativ deplasată pe panta pozitivă: 99 țări au indicatori de fericire medii pozitivi și 58 țări negativi; media mondială a fericirii este și ea deplasată pe panta pozitivă: 5,35, dar pe o scală cu 0/10, substanțial sub media teoretică SEDA de 6,15. Putem conclude că lumea are o stare de fericire sensibil inferioară distribuției normale SEDA. Este într-o stare de dezechilibru: mult prea mulți nefericiți.
Cum arată lumea utilizând datele Raportului mondial al fericirii utilizând grila SEDA?
Tabel 2. Distribuția SEDA normală pe o scală de 0-10. Distribuția fericirii: 157 de țări.
Utilizând datele despre fericire, lumea este departe de starea de echilibru: proporția țărilor aflate pe panta negativă, deși nu atinge proporția de 50%, depășește cu mai mult de dublu proporția de echilibru a SEDA. Câteva țări sunt chiar într-o stare de prăbușire. Proporția țărilor aflate în starea normală și foarte bună este semnificativ mai redusă decât prevede SEDA.
Din cele 157 țări analizate de Raport, România ocupă locul 71 cu o medie a fericirii de 5,53, deși pe panta pozitivă, substanțial sub media normală a SEDA pentru această scală, 6,15. Nivelul fericirii românilor, deși pe panta pozitivă, se plasează într-o stare precritică, nu într-o stare de normalitate.
Datele oferite pentru diferite țări sunt credibile. Ierarhia rezultată este concordantă cu percepția colectivă. E drept, sunt unele date, destul de puține, care sunt surprinzătoare, unele erori neputând fi excluse.
Prăbușire >3,50 – 3,1% Burundi, Siria, Togo, Afganistan, Benin – toate sfâșiate de războaie interne
Blocaj 3,51-4,00 – 10,2% Cele mai multe țări africane, multe ieșite din războaie interne, extrem de sărace, greu de echilibrat: Rwanda, Uganda Angola, dar și Cambogia și Haiti
Criză 4,01-5,00 – 24,9% Cele mai multe din Africa și Orientul mijlociu ca Irak, Iran. Aici intră și foste țări comuniste: Bulgaria, 4,22, Ukraina, 4,32, Armenia, 4,36, Albania, 4,65, Mongolia, 4,91.
Precriză 5,01-5,75 – 22,9%. Țări care se confruntă cu puternice dezechilibre, de abia ieșite din criză, sau cu riscul de a cădea în criză: Grecia 5,03, Vietnam 5,06, Portugalia, 5,12,Ungaria, 5,14,Serbia, 5,18, Turcia 5,39, România 5,53
Stare normală 5,76- 7,00 – 30,6%. Țări într-un echilibru pozitiv: Slovenia, Korea de Sud, Polonia, Rusia, Japonia, Slovacia, Italia, Franța, Anglia, Germania.
Stare foarte bună > 7,01 – 9,5%. Țări comparative cu celelalte, prospere, în devoltare: Puerto Rico, Costa Rica, SUA, Austria, Israel, Suedia, Australia, Olanda, Canada, Finlanda, Elveția, Danemarca.
Conform SEDA, o țară cu un grad de fericire echilibrat ar trebui să se plaseze cu medii între 6 și 7. Medii între 5 și 6, deși pe panta ușor pozitivă, indică o stare cu risc de alunecare în criză.
[1] În alte studii am argumentat că echilibrul sistemelor social-umane sunt diferite de echilibrul sistemelor naturale. Sistemele naturale au un echilibru descris de distribuția Gauss standard. Echilibrul sistemelor social-umane este descris de distribuția Gauss deplasat semnificativ pe panta pozitivă (SEDA). Sunt acolo aduse argumente teoretice în suportul acestei ipoteze și argumente empirice. Este cazul Bazei de indicatori 70, care conține 1000 de indicatori considerați a exprima o stare relativ echilibrată. Această bază de date oferă un suport empiric pentru ipoteza distribuției SEDA standard. Vezi Zamfir Catalin,2012, Un alt mod de a interpreta datele de evaluare, http://bibliotecadesociologie.ro/download/
