Romania Sociala logo
Menu

Un film nu despre România

autor:   13 May 2019  

Cătălin Zamfir

Week-end. Aleg să mă uit la un film. Din întâmplare: Ziarul. O atmosferă de redacţie. Un ziar independent, pe cât se poate. Redactori de toate felurile. Unii vor să-şi facă meseria. Alţii au afacerile lor. Dar toţi beau de sting. Femeile întrec pe bărbaţi.

Explodează o afacere. Implicat un mare om de afaceri, un tip solid şi violent care crede că poate face orice. Și un lider politic, mai în umbră. Presa a iniţiat un scandal financiar. Intervine justiţia. Unul din echipă trebuie sacrificat. Desigur un tânăr. Banal.

Vreau să închid filmul, dar, parcă… Se desfăşoară forţele. Omul de afaceri e deranjat de Ziar. Simplu. Îl cumpără, schimbă conducerea şi dă afară câţiva redactori. Liderul politic intră în prim plan. El are un consilier, fost mare şef securist, care aranjează toate lucrurile. Sunt deranjant de individul ăla. Nu poţi să faci ceva? Securistul: Nu e o problemă, va dispare. Înţeleg că a dispărut. Ce facem cu berbecul ăsta om de afaceri? Chiar se crede mare? Începe să mă deranjeze! Este invitat procurorul general: cât vrei ? A, înţeleg, şi o fetiţă. Vine fetiţa, care îşi face datoria, dar îl şi filmează. E omul nostru: vreau să arestezi pe berbecul ăla de afaceri care se crede… şi pe prietenul preşedintei partidului advers. Cum să-i arestez fără probe? Ce zici de poza asta? Se fac arestări. Afaceristul care ameninţase că îi va aranja pe toţi este domesticit în închisoare. Aproape dispare din scenă. În presă apar informaţii devastatoare despre mulţi judecători. Operează şi alţi şefi ai securităţii şi poliţiei. Este solicitat şi episcopul. Poţi să ceri orice, dar nu bani. Chiar am nevoie de ceva bani. Telefoane. Dacă ai nevoie, pot să-ţi dau şi un tânăr frumos. E un preot la mine.

Lucrurile se precipită. Se apropie alegerile pentru preşedintele ţării. Înţeleg, liderul nostru politic este de dreapta, în competiţie cu celălalt partid, social democrat, acuzat că este comunist, ceea ce se neagă cu indignare. Urmează incendieri de maşini, alte asasinate, răpiri… Sunt sacrificaţi şi unii „soldaţi” în lupta politică.

Ziarul îşi schimbă proprietarul. Printre presiunile politice se fac şi „măgării”, dar sunt şi redactori care vor să-şi facă meseria. O luptă colegială internă.

Un efect filmic. Obsesiv că se dau imagini ale unui oraş foarte frumos, dar complet gol. Niciun om „real”. Doar odată apare un carnaval. Pe „scenă” doar Politicieni cu echipele lor, Oameni de afaceri, Securişti, Poliţişti, Procurori şi Judecători şi trepăduşi. Şi ziariştii Ziarului. Securiştii, foşti şi actuali, au un rol central: trag sforile şi execută.

S-a făcut noapte şi, aproape adormit, mă tulbură o întrebare. Desigur, exagerări ca în orice film, dar filmul acesta nu cumva este despre România? Mă trezesc. Nu, nu se poate. Liderul politic îşi face campanie: Eu vreau o Croaţie... Da, nu despre România. Dar un lucru curios. E un film despre o ţară nominalizată şi pare să se refere la evenimente reale din Croaţia actuală. E un film de o critică uluitoare la adresa a ce se întâmplă (?) azi în Croaţia. Da, da, clar, nu în România, ci în Croaţia.

Cum naiba se poate termina acest film, adică alegerile? Stau până la sfârşit: 23 de episoade, adică 23 de ore. Se lansează alte documente compromiţătoare, dar nu par să mai aibă vreun efect. Alegerile. Diferenţe foarte mici şi câştigă liderul partidului de dreapta. Noul preşedinte, personajul cel mai lipsit de scrupule, termină cu un discurs care alunecă spre paranoia, anunţând un viitor dictator.

Trag concluzia. România nu e un caz unic. Mecanismele sunt uluitor de familiare. Lucrurile se întâmplă aşa nu pentru că suntem croaţi sau români.

Vă sugerez cu căldură să vedeţi acest film. Un film excelent, făcut de croaţi. E film, dar nu e doar film. E şi o analiză sociologică a ce se întâmplă acum în Croaţia, o realitate care nu-mi este străină.  

The Paper îl găsiţi pe Netflix.  



Facebook

România deleuziană. Fragmentul XXXVII despre milă (III)

Motto: „Noi,  ce din mila Sfântului,             Umbră facem pământului” ( Mihai Eminescu, Rugăciune) „Le bon samaritain” (Vincent Van Gogh, 1890),Kröller-Müller Museum, Otterlo Pilda samarineanului milostiv.Această pildă apare doar în Evanghelia după Luca (10, 25-37). „Un învățător de lege s-a ridicat, ispitindu-l și zicând: ՚ Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci ?՚ Iar Iisus  ...

In memoriam Academician Prof. Dr. Tudorel Postolache

Cu adâncă durere, cercetătorii Institutului de Cercetare a Calității Vieții anunță stingerea din viață a Academicianului Prof. dr. Tudorel Postolache. Personalitate de excepție, a marcat timp de peste 60 de ani viața noastră intelectuală. A avut contribuții majore în modernizarea științelor economice. Inițiatorul unor documente de importanță istorică: Schiță privind ...

Mărturisirea mea de credință

Am fost zilele trecute la o ceremonie de înmormântare. Mărturisesc că totul m-a pus pe gânduri. Din adolescență, am fost ateist. Nu credeam în niciun fel în Dumnezeu, nici ontologic, o ființă supremă care există undeva ”în ceruri”, nici moral, credeam că eu, și deci și ceilalți, sunt liber și responsabil de ...

Hidrocarburile reprezintă călcâiul lui Ahile pentru Uniunea Europeană

Așa cum rezultă din studiul de caz prezentat în continuare, hidrocarburile reprezintă călcâiul lui Ahile pentru cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene (UE 27). Din cel puțin trei motive. În primul rând, consumul de hidrocarburi din UE 27 reprezenta 11,2% din nivelul global al anului 2018, în timp ...

Acad. Prof. dr. Tudorel Postolache și relația sa cu Institutul de Cercetare a Calității Vieții

Profesorul Tudorel Postolache, un eminent economist. O personalitate extrem de creatoare: în științele economie, în construcția de instituții care s-au dovedit importante și durabile, în cristalizarea viziunii dezvoltării României după Revoluția din 1989. Poate lucrul cel mai de remarcat pentru Profesorul Postolache este inițierea de proiecte amețitoare ca amploare. Curaj, viziune, capacitate de a mobiliza pe ceilalți, ...

Prestigiosul sociolog Dimitrie Gusti, omagiat la Academia Română

Cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la nașterea lui Dimitrie Gusti - prestigios sociolog, membru marcant al Academiei Române și Președinte al Academiei Române (1944-1946) - în Aula Academiei Române a fost organizată joi, 13 februarie 2020, ora 10.00, Conferința omagială „Dimitrie Gusti - profesor, sociolog, statistician, muzeograf”. Evenimentul a fost organizat la inițiativa Asociației Române ...

Între ireversibil și impredictibil, un prag critic în schimbarea climatică

1. Impredictibilitate și ordine În fizică, inclusiv în cea a atmosferei și în general în orice proces desfășurat în natură, evenimentele întâmplătoare (pe care fizicienii le numesc aleatorii) pot apare din însăși dinamica complexă și profundă a acesteia. Henri Poincaré ne-a lăsat o frază celebră: ”Hazardul este doar măsura ignoranței noastre”, pentru că ”fenomenele ...

De ce nu ne slăvim intemeietorii?

Am citit cronica lui Cătalin Zamfir la cartea lui Bogdan Bucur, Sociologia proastei guvernări în România interbelică,  pe care o recomandă pe bună dreptate istoricilor și sociologilor. De ce am simțit nevoia să fac o intervenție?  Găsesc salutară și constructivă intervenția luiCătalin Zamfir legată de două acuzații (reperate de autorul cărții ) aduse lui Dimitrie Gusti ...