Romania Sociala logo
Menu

Unde începe și unde se termină fericirea la actori IV – Exemple concrete culese din viețile actorilor

autor:   30 April 2021  

 Îmi aduc aminte de o povestire în care actorii principali erau regretabilii și inegalabilii Mișu Fotino și Radu Beligan . Este o întâmplare povestită în teatru chiar de ei. 

Prin ani imemorabili, aflați în lungile și interminabile turnee pentru satisfacerea bunăstării publicului (și, desigur, a bunăstării personale prin a-și manifesta bucuria de a fi actori) aceștia erau nevoiți să circule cum puteau pentru a ajunge în localitățile unde trebuiau să joace. Astfel că, din lipsă de bani, aceștia se regăsesc la un moment dat, în plină arșiță a verii, într-un tender, pe maldărul de cărbuni, în drum spre localitatea X. Cum neajunsurile nu erau doar cele locomotorii în acea perioadă, Maestrului Radu Beligan îi era foarte foame și așa că își face curaj și își întreabă colegul dacă are ceva de mâncare. 

” – Mișule, ai ceva de mâncare?

– Am, un ou fiert.

– Îmi dai și mie jumătate?

– Cu cea mai mare plăcere!

– Îți mulțumesc, ești foarte generos!”

Și, în câteva clipe, iată-i pe cei doi aflați pe maldărul de cărbuni, în arșița verii, împărțind un singur ou amândoi, în drum spre bucuria sufletească de a se dărui publicului.

De atunci lucrurile s-au schimbat. Acum nu mai călătorim pe grămada de cărbuni din tender din lipsa banilor, sau pentru a face economie. Avem mașini electrice, avioane, mașini personale, iar accesul către public și a publicului către actul creației este mai facil. Ba chiar nici nu trebuie să ne mai deplasăm, pentru că tehnologia face posibilă întâlnirea cu actul creației fără să mergem neapărat la teatru. Și asta o demonstrează multe platforme on-line care furnizează astfel de spectacole direct de pe scândura iubită a teatrului.

Dar, dincolo de toate astea, cine poate spune cine era, sau este mai fericit? Actorul care mergea pe depozitul de cărbuni în spatele locomotivei cu aburi? Sau actorul de astăzi care coboară din mașină direct în parcarea teatrului!? Diferențele între acele timpuri și percepții sunt cu certitudine foarte mari și poate face grea comparația. Însă satisfacția actorului în raport cu actul creației este aproximativ aceeași. Doar mijlocul, calea prin care actorul ajunge să își săvârșească arta este diferită. Un actor care ajunge foarte greu să își expună actul creației în fața publicului este mai fericit decât un actor care ajunge pe scenă cu ușurință? Sigur, vorbim despre fericirea raportată strict la actul creației. Se bucura mai mult de public și de scenă actorul care mergea chinuit pe grămada de cărbuni?! Sau actorul din ziua de astăzi care coboară din avion, sau mașină are un nivel de fericire mult mai mare în raport cu actul său creativ?! Este foarte greu de apreciat. Gradul de fericire depinde de foarte mulți factori. Ceea ce este cert însă, este faptul că Maestrul Radu Beligan, prin eforturile și sacrificiile sale pentru artă, va fi veșnic în istoria teatrului românesc și universal. În ceea ce privește actorul tânăr, șansele devin din ce în ce mai mici în a se înscrie măcar în istoria teatrului românesc. Asta în contextul unei lumi atât de ofertante și tehnologizate.

Și atunci, se naște întrebarea: Cine este cel mai fericit în raport cu munca sa!? Cel ce obține lucrurile ușor!? Sau cel care muncește enorm și obține satisfacția muncii în urma unor sacrificii considerabile?!

Dar inegalabilul nu își punea atunci atâtea probleme. Maestrul, care a fost genial în munca sa, nu s-a supus. Călare pe cărbunii din tender, flămând, rupând dintr-un ou, mergea către un scop precis – Acela de a-și manifesta plăcerea individuală a muncii sale în emoția scenei. Nu s-a lăsat afectat de neajunsuri și greutăți. Și-a pus problema de cum poate fi mai mult pentru el și, în primul rând, pentru noi toți. Cum putea să ajungă mai bine la inima spectatorului, pentru că fericirea publicului însemna și fericirea actorului. În felul acesta am putut beneficia de geniul lui, de moștenirea culturală pe care ne-a dăruit-o în fiecare clipă a vieții lui. A fost greu? Sigur că a fost. Și nu a ascuns-o niciodată. Dar a râs pe scenă dacă a trebuit. Chiar dacă uneori sufletul îi era sfâșiat de neajunsuri. Cine poate spune cine este mai liber ?! Maestrul prin sacrificiul pe care îl făcea pentru munca sa, pentru arta teatrală?! Sau tânărul de astăzi ce are la dispoziție atâtea mijloace tehnologice și care sacrifică din ce în ce mai puțin timp și energie pentru a obține diverse rezultate?! Și, în definitiv, cine este mai fericit?!

În final, rămân multe întrebări deschise: câți mai sunt disponibili în ziua de azi pentru sacrificii personale și/sau profesionale în favoarea celor din jurul lor?! Dacă totul se va rezuma la fericirea individuală nu se va naște o lume total egoistă în care nimeni nu va mai fi atent la fericirea/bunăstarea oamenilor în general?! Și, în definitiv, cum e mai bine?! Să fii fericit singur?! Sau să fim fericiți împreună?! 

Umila mea părere este că maestrul Beligan a trăit și a creat pentru o lume în care să fim fericiți împreună. A fost universal valabil pentru sufletul fiecăruia dintre noi. Fericirea lui a fost generată de fericirea spectatorilor, de satisfacția propriei creații  pe care publicul i-a validat-o întotdeauna. Și asta  pentru că dăruirea sa în actul creației a fost întotdeauna totală.



Facebook

Simona Mihaiu, Criminalitatea violentă. Semnificații și implicații sociale, Editura Pro Universitaria, 231 pagini, București, 2021

Ne face o deosebită plăcere să anunțăm publicarea volumului colegei noastre Simona Mihaiu. Lucrarea prezintă noțiuni de bază și teorii etiologice din sfera criminalității violente, alături de analize statistice și rezultate ale cercetărilor calitative realizate de autoare.  Mottoul cărții: „Orice crimă este prea mult” (Jürgen Habermas).  Simona Mihaiu, Criminalitatea violentă. Semnificații și ...

O carte despre o „moștenire”: „In honorem Sanda Golopenția”. Lecturi posibile(VIII)

 Există două tipuri ideale de realizare a volumelor „In honorem”, unul care are în vedere în mod exclusiv personalitatea celui în cauză și altul care cuprinde studii ce au drept subiect cercetările/opera celui onorat. În realitate lucrurile nu sunt atât de clar separate. În primul caz poți găsi și analize, dar în ...

Criza sociologiei românești I. Comunicarea sociologică

Cred că sociologia românească se confruntă cu o criză structurală. Este important să o luăm în serios și să experimentăm soluțiile posibile.  Acest prim articol este dedicat crizei difuzării ideilor în sociologi, a comunicării în cadrul comunității sociologice românești.  Revoluția din 1989 a pus mari speranțe în sociologie. Puținii sociologi rămași au ...

Ar fi împlinit 68 de ani

Fostul meu student din anii 1960 și prietenul dintotdeauna Cornel Constantinescu, plecat dintre noiîn plină forță creatoare, răpus de blestematul de COVID-19, s-a afirmat plenar în multiple domenii de activitate. Ca profesor, a slujit exemplar catedra universitară: prelegerile sociologice purtau amprenta sa – rigurozitate, echilibru dinamic fundamental/inovativ, teoretic/aplicativ și spontaneitate ...

Vagabondaj disciplinar

Elefantul și cei șase orbi  În cercetare, legenda indiană despre «Cei șase orbi și elefantul» este prima care îmi vine în întâmpinare. Ca un avertisment. Ca un pericol care se anunță.     Era odată ca niciodată… Șase prieteni orbi, instruiți și curioși. Auziseră multe despre cel mai mare și majestuos animal terestru: Elefantul. ...

Poliția, singură în fața infractorului

Deschid televizorul. Televizorul a devenit un mijloc foarte important de contact cu lumea. Aici văd cum este lumea în care trăiesc și ce se face pentru ca lumea noastră să fie mai bună. Iar o crimă, iar o casă spartă, iar furturi, șantaj. Violență. Bătăi între găști. Mai grav. Oameni bine ...

Timpul nu mai are răbdare

După cum este cunoscut, România a fost afectată dramatic în ultimele trei decenii de un declin demografic fără precedent. Datele din studiul studiul de caz prezentat în continuare reflectă consecințele tragice ale acestui flagel. PRI – populația rezidentă la începutul anului; PRS – populația rezidentă la sfârșitul anului.Sursa: Eurostat (demo_gind-Eurostat-Data Explorer). În ...

Pandemia COVID-19 şi vaccinarea: reprezentări sociale

Semnalăm apariţia unui nou raport social elaborat de un grup de sociologi de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române. Raportul prezintă rezultatele unui sondaj de opinie la nivel naţional privind felul în care populaţia României vede pandemia COVID-19 (percepţii, evaluări, atitudini), consecinţele acesteia asupra vieţii ...