Romania Sociala logo
Menu

Unde începe și unde se termină fericirea la actori IV – Exemple concrete culese din viețile actorilor

autor:   30 April 2021  

 Îmi aduc aminte de o povestire în care actorii principali erau regretabilii și inegalabilii Mișu Fotino și Radu Beligan . Este o întâmplare povestită în teatru chiar de ei. 

Prin ani imemorabili, aflați în lungile și interminabile turnee pentru satisfacerea bunăstării publicului (și, desigur, a bunăstării personale prin a-și manifesta bucuria de a fi actori) aceștia erau nevoiți să circule cum puteau pentru a ajunge în localitățile unde trebuiau să joace. Astfel că, din lipsă de bani, aceștia se regăsesc la un moment dat, în plină arșiță a verii, într-un tender, pe maldărul de cărbuni, în drum spre localitatea X. Cum neajunsurile nu erau doar cele locomotorii în acea perioadă, Maestrului Radu Beligan îi era foarte foame și așa că își face curaj și își întreabă colegul dacă are ceva de mâncare. 

” – Mișule, ai ceva de mâncare?

– Am, un ou fiert.

– Îmi dai și mie jumătate?

– Cu cea mai mare plăcere!

– Îți mulțumesc, ești foarte generos!”

Și, în câteva clipe, iată-i pe cei doi aflați pe maldărul de cărbuni, în arșița verii, împărțind un singur ou amândoi, în drum spre bucuria sufletească de a se dărui publicului.

De atunci lucrurile s-au schimbat. Acum nu mai călătorim pe grămada de cărbuni din tender din lipsa banilor, sau pentru a face economie. Avem mașini electrice, avioane, mașini personale, iar accesul către public și a publicului către actul creației este mai facil. Ba chiar nici nu trebuie să ne mai deplasăm, pentru că tehnologia face posibilă întâlnirea cu actul creației fără să mergem neapărat la teatru. Și asta o demonstrează multe platforme on-line care furnizează astfel de spectacole direct de pe scândura iubită a teatrului.

Dar, dincolo de toate astea, cine poate spune cine era, sau este mai fericit? Actorul care mergea pe depozitul de cărbuni în spatele locomotivei cu aburi? Sau actorul de astăzi care coboară din mașină direct în parcarea teatrului!? Diferențele între acele timpuri și percepții sunt cu certitudine foarte mari și poate face grea comparația. Însă satisfacția actorului în raport cu actul creației este aproximativ aceeași. Doar mijlocul, calea prin care actorul ajunge să își săvârșească arta este diferită. Un actor care ajunge foarte greu să își expună actul creației în fața publicului este mai fericit decât un actor care ajunge pe scenă cu ușurință? Sigur, vorbim despre fericirea raportată strict la actul creației. Se bucura mai mult de public și de scenă actorul care mergea chinuit pe grămada de cărbuni?! Sau actorul din ziua de astăzi care coboară din avion, sau mașină are un nivel de fericire mult mai mare în raport cu actul său creativ?! Este foarte greu de apreciat. Gradul de fericire depinde de foarte mulți factori. Ceea ce este cert însă, este faptul că Maestrul Radu Beligan, prin eforturile și sacrificiile sale pentru artă, va fi veșnic în istoria teatrului românesc și universal. În ceea ce privește actorul tânăr, șansele devin din ce în ce mai mici în a se înscrie măcar în istoria teatrului românesc. Asta în contextul unei lumi atât de ofertante și tehnologizate.

Și atunci, se naște întrebarea: Cine este cel mai fericit în raport cu munca sa!? Cel ce obține lucrurile ușor!? Sau cel care muncește enorm și obține satisfacția muncii în urma unor sacrificii considerabile?!

Dar inegalabilul nu își punea atunci atâtea probleme. Maestrul, care a fost genial în munca sa, nu s-a supus. Călare pe cărbunii din tender, flămând, rupând dintr-un ou, mergea către un scop precis – Acela de a-și manifesta plăcerea individuală a muncii sale în emoția scenei. Nu s-a lăsat afectat de neajunsuri și greutăți. Și-a pus problema de cum poate fi mai mult pentru el și, în primul rând, pentru noi toți. Cum putea să ajungă mai bine la inima spectatorului, pentru că fericirea publicului însemna și fericirea actorului. În felul acesta am putut beneficia de geniul lui, de moștenirea culturală pe care ne-a dăruit-o în fiecare clipă a vieții lui. A fost greu? Sigur că a fost. Și nu a ascuns-o niciodată. Dar a râs pe scenă dacă a trebuit. Chiar dacă uneori sufletul îi era sfâșiat de neajunsuri. Cine poate spune cine este mai liber ?! Maestrul prin sacrificiul pe care îl făcea pentru munca sa, pentru arta teatrală?! Sau tânărul de astăzi ce are la dispoziție atâtea mijloace tehnologice și care sacrifică din ce în ce mai puțin timp și energie pentru a obține diverse rezultate?! Și, în definitiv, cine este mai fericit?!

În final, rămân multe întrebări deschise: câți mai sunt disponibili în ziua de azi pentru sacrificii personale și/sau profesionale în favoarea celor din jurul lor?! Dacă totul se va rezuma la fericirea individuală nu se va naște o lume total egoistă în care nimeni nu va mai fi atent la fericirea/bunăstarea oamenilor în general?! Și, în definitiv, cum e mai bine?! Să fii fericit singur?! Sau să fim fericiți împreună?! 

Umila mea părere este că maestrul Beligan a trăit și a creat pentru o lume în care să fim fericiți împreună. A fost universal valabil pentru sufletul fiecăruia dintre noi. Fericirea lui a fost generată de fericirea spectatorilor, de satisfacția propriei creații  pe care publicul i-a validat-o întotdeauna. Și asta  pentru că dăruirea sa în actul creației a fost întotdeauna totală.



Facebook

Decretul nr. 770/1966 și politicile demografice în România comunistă. Perspective asupra controlului social și biopolitic

Miercuri, 14 octombrie 2026, Institutul de Cercetare a Calității Vieții și Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului ale Academiei Române au organizat Conferința științifică dedicată Decretului nr. 770/1966 și politicilor demografice din România comunistă care a reunit cercetători științifici din domeniul istoriei, sociologiei și demografiei, într-un demers interdisciplinar menit să analizeze implicațiile ...

Ce trebuie să facem pentru a ajunge în RAI ?

Deschid cu mare interes laptopul. S-a anunțat viitorul posibil Prim Ministru al țării. Cred că va vorbi o jumătate de oră. Ce va face pentru următorii 2 ani. O figură bună. Vorbește bine. Să vedem ce zice. Ne-a spus că a petrecut ultimii 4-5 ani pentru intrarea României în OECD (an international ...

Interviu cu Nicoleta Mereș-Cojocaru, câștigătoarea premiului internațional Hans-Uwe Otto

În cadrul evenimentului științific The International Social Work & Society Academy (TISSA), Varșovia în perioada 28 august-2 septembrie, 2026, doamna Nicoleta Mereș - Cojocaru a primit Premiul „Hans-Uwe Otto” pentru lucrarea „Structural Neglect in Elderly Care: A Comparative Analysis of Public and Private Home Care Social Services in Romania”. Cu o ...

Un posibil răspuns la întrebarea „cum  poate fi onorată deschiderea anului universitar”?

Expoziția de sociologie vizuală, a noua în istoricul ei, realizată de studenții anului I ai Facultății de Sociologie și  Comunicare din cadrul Universității „Transilvania” din Brașov cuprinde texte și fotografii cu cei care au răspuns în interviurile solicitate, în cadrul unei activități de seminar înfăptuite în anul I, semestru I, ...

Recenzie: Dumitru Otovescu și Cristina Otovescu (coord.), Sociologia contemporană. Domenii de studiu și concepte reprezentative, vol. I–II, Craiova, Editura Beladi, 2025, p. 1152

Sergiu-Lucian Raiu Lector univ. dr. Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava Facultatea de Istorie, Geografie și Științe Sociale Universitarul Dumitru Otovescu, după cum ne-a obișnuit, printr-un demers de anvergură, de această dată împreună cu fiica domniei sale, Cristina Otovescu oferă sociologiei românești din nou o amplă lucrare de sinteză: Sociologia contemporană. Domenii de studiu ...

Ziua Vârstnicului la Institutul de Cercetare a Calității Vieții

Pe data de 1 octombrie 2026, Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) al Academiei Române a organizat evenimentul „Ziua Vârstnicului. Împreună pentru o îmbătrânire activă și demnă”, cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice. Desfășurată la Casa Academiei din București, în format hibrid, manifestarea a reunit cercetători, reprezentanți ai ...

Conferința științifică „Decretul nr. 770/1966 și politicile demografice în Româniacomunistă. Perspective asupra controlului social și biopolitic”

Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST), în parteneriat cu Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV), organizează, miercuri, 14 octombrie 2026, conferința științifică internațională „Decretul nr. 770/1966 și politicile demografice în România comunistă. Perspective asupra controlului social și biopolitic” (Decree No. 770/1966 and Demographic Policies in Communist Romania. Perspectives on ...

O decizie care deschide o nouă istorie în cercetarea științifică în România

Adunarea Generală a Academiei Române a discutat, în sesiunea din 17 septembrie 2026, principiile care trebuie să stea la baza evaluării cercetătorilor, a institutelor și a proiectelor de cercetare. Biroul Prezidiului al Academiei Române, pe această bază, a formulat un document care conține o concepție care trebuie să orienteze activitatea institutelor ...