Romania Sociala logo
Menu

Unde începe și unde se termină fericirea la actori IV – Exemple concrete culese din viețile actorilor

autor:   30 April 2021  

 Îmi aduc aminte de o povestire în care actorii principali erau regretabilii și inegalabilii Mișu Fotino și Radu Beligan . Este o întâmplare povestită în teatru chiar de ei. 

Prin ani imemorabili, aflați în lungile și interminabile turnee pentru satisfacerea bunăstării publicului (și, desigur, a bunăstării personale prin a-și manifesta bucuria de a fi actori) aceștia erau nevoiți să circule cum puteau pentru a ajunge în localitățile unde trebuiau să joace. Astfel că, din lipsă de bani, aceștia se regăsesc la un moment dat, în plină arșiță a verii, într-un tender, pe maldărul de cărbuni, în drum spre localitatea X. Cum neajunsurile nu erau doar cele locomotorii în acea perioadă, Maestrului Radu Beligan îi era foarte foame și așa că își face curaj și își întreabă colegul dacă are ceva de mâncare. 

” – Mișule, ai ceva de mâncare?

– Am, un ou fiert.

– Îmi dai și mie jumătate?

– Cu cea mai mare plăcere!

– Îți mulțumesc, ești foarte generos!”

Și, în câteva clipe, iată-i pe cei doi aflați pe maldărul de cărbuni, în arșița verii, împărțind un singur ou amândoi, în drum spre bucuria sufletească de a se dărui publicului.

De atunci lucrurile s-au schimbat. Acum nu mai călătorim pe grămada de cărbuni din tender din lipsa banilor, sau pentru a face economie. Avem mașini electrice, avioane, mașini personale, iar accesul către public și a publicului către actul creației este mai facil. Ba chiar nici nu trebuie să ne mai deplasăm, pentru că tehnologia face posibilă întâlnirea cu actul creației fără să mergem neapărat la teatru. Și asta o demonstrează multe platforme on-line care furnizează astfel de spectacole direct de pe scândura iubită a teatrului.

Dar, dincolo de toate astea, cine poate spune cine era, sau este mai fericit? Actorul care mergea pe depozitul de cărbuni în spatele locomotivei cu aburi? Sau actorul de astăzi care coboară din mașină direct în parcarea teatrului!? Diferențele între acele timpuri și percepții sunt cu certitudine foarte mari și poate face grea comparația. Însă satisfacția actorului în raport cu actul creației este aproximativ aceeași. Doar mijlocul, calea prin care actorul ajunge să își săvârșească arta este diferită. Un actor care ajunge foarte greu să își expună actul creației în fața publicului este mai fericit decât un actor care ajunge pe scenă cu ușurință? Sigur, vorbim despre fericirea raportată strict la actul creației. Se bucura mai mult de public și de scenă actorul care mergea chinuit pe grămada de cărbuni?! Sau actorul din ziua de astăzi care coboară din avion, sau mașină are un nivel de fericire mult mai mare în raport cu actul său creativ?! Este foarte greu de apreciat. Gradul de fericire depinde de foarte mulți factori. Ceea ce este cert însă, este faptul că Maestrul Radu Beligan, prin eforturile și sacrificiile sale pentru artă, va fi veșnic în istoria teatrului românesc și universal. În ceea ce privește actorul tânăr, șansele devin din ce în ce mai mici în a se înscrie măcar în istoria teatrului românesc. Asta în contextul unei lumi atât de ofertante și tehnologizate.

Și atunci, se naște întrebarea: Cine este cel mai fericit în raport cu munca sa!? Cel ce obține lucrurile ușor!? Sau cel care muncește enorm și obține satisfacția muncii în urma unor sacrificii considerabile?!

Dar inegalabilul nu își punea atunci atâtea probleme. Maestrul, care a fost genial în munca sa, nu s-a supus. Călare pe cărbunii din tender, flămând, rupând dintr-un ou, mergea către un scop precis – Acela de a-și manifesta plăcerea individuală a muncii sale în emoția scenei. Nu s-a lăsat afectat de neajunsuri și greutăți. Și-a pus problema de cum poate fi mai mult pentru el și, în primul rând, pentru noi toți. Cum putea să ajungă mai bine la inima spectatorului, pentru că fericirea publicului însemna și fericirea actorului. În felul acesta am putut beneficia de geniul lui, de moștenirea culturală pe care ne-a dăruit-o în fiecare clipă a vieții lui. A fost greu? Sigur că a fost. Și nu a ascuns-o niciodată. Dar a râs pe scenă dacă a trebuit. Chiar dacă uneori sufletul îi era sfâșiat de neajunsuri. Cine poate spune cine este mai liber ?! Maestrul prin sacrificiul pe care îl făcea pentru munca sa, pentru arta teatrală?! Sau tânărul de astăzi ce are la dispoziție atâtea mijloace tehnologice și care sacrifică din ce în ce mai puțin timp și energie pentru a obține diverse rezultate?! Și, în definitiv, cine este mai fericit?!

În final, rămân multe întrebări deschise: câți mai sunt disponibili în ziua de azi pentru sacrificii personale și/sau profesionale în favoarea celor din jurul lor?! Dacă totul se va rezuma la fericirea individuală nu se va naște o lume total egoistă în care nimeni nu va mai fi atent la fericirea/bunăstarea oamenilor în general?! Și, în definitiv, cum e mai bine?! Să fii fericit singur?! Sau să fim fericiți împreună?! 

Umila mea părere este că maestrul Beligan a trăit și a creat pentru o lume în care să fim fericiți împreună. A fost universal valabil pentru sufletul fiecăruia dintre noi. Fericirea lui a fost generată de fericirea spectatorilor, de satisfacția propriei creații  pe care publicul i-a validat-o întotdeauna. Și asta  pentru că dăruirea sa în actul creației a fost întotdeauna totală.



Facebook

O discuție cu prof. univ.  Livia Popescu (Dordea) pe marginea unui articol publicat în 1981

Livia, ai publicat în 1981 un articol  despre preferințele de lectură ale adolescenților dintr-un centru de reeducare. Ce te-a făcut ca în anii când în România se edifica de zor „societatea socialistă multilateral dezvoltată”  să te apleci ca cercetător asupra unui grup social marginal ? După primul an și jumătate de ...

Interviu cu prof. univ. dr. Nicu GAVRILUȚĂ despre ,,Secularizarea și camuflările sacrului”, Iași, Editura Polirom, 2025

Centrul COACH-USV, Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător din Regiunea de N-E a României, deschis la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava propune un nou interviu realizat cu unul dintre cei mai prolifici sociologi contemporani ieșeni. Continuăm tradiția de a publica articole de promovare a rezultatelor ...

Destin și o viață de om – Constantin Schifirneț

România Socială vă prezintă volumul "Destin și o viață de om" al profesorului și cercetătorului Constantin Schifirneț, apărut la Editura Universității de Vest din Timișoara, în 2024. Acest volum este o incursiune autobiografică ce îmbină experiențele personale ale autorului cu analiza contextelor culturale, sociale și politice ale epocilor pe care le-a ...

Drum de lumină, bunule prieten!

A plecat încă unul dintre stâlpii generației de aur ai epocii marelui dezgheț care-a urmat celebrei Declarații din aprilie 1964. Facultatea de filosofie și proaspăt reînființata secție de sociologie au devenit atunci locurile „frumoșilor nebuni ai marilor orașe”. Șerban Cionoff era studentul eminent, strălucitor, cu lecturi impresionante în filosofia greacă, preferatul ...

Învățământul profesional și economia în România. De ce sistemul dual este o soluție limitată?

Introducere: într-un sistem de învățământ cu pierderi foarte mari, formarea inițială profesională poate fi soluția. Conform statisticilor disponibile și deja bine cunoscute, România suferă de eșecuri și pierderi cronice ale sistemului de învățământ, pierderi care se repercutează asupra multor dimensiuni ale vieții noastre economice, sociale și politice, inclusiv asupra stabilității democratice. ...

Sociologia literaturii în anii `80. O discuție cu Mihai Dinu Gheorghiu.

1. În prefața la Economia bunurilor simbolice a lui Bourdieu pe care ați tradus-o și publicat-o în 1986 (la editura Meridiane)  erați deja preocupat de receptarea discursului sociologic în sfera culturii „artistice”. Era o atitudine generată de situația din cultura românească a epocii sau un ecou al scrierilor lui Bourdieu ...

Religie, actori religioși şi practici religioase în rândul romilor din România

După 1989 numeroase apariții editoriale academice au vizat și problematica unuia dintre celei mai numeroase grupuri etnice minoritare din România – populația romă.  Chiar dacă cercetările despre romi au fost abordate din perspective trans- și interdisciplinare, încă sunt subiecte care atrag cititori, atât cei specialiști, cât și publicul profan. Volumul ...

O discuție cu profesor Zoltan Rostas: incursiune „optzecistă” în lumea sociologilor interbelici

1. Domnule profesor, astăzi sunteți recunoscut ca autor de succes a numeroase cărți de istorie orală. Cum a ajuns să vă preocupe, în anii ’80, acest domeniu? Am invocat deseori momentul Congresul Internațional de Științe Istorice din 1980, dar rădăcinile le găsesc în apariția neîncrederii în sociologia cantitativistă, care a ajuns ...