• Cum apreciați evoluția și amploarea fenomenului violenței digitale asupra femeilor și fetelor în România în ultimii ani?

Fenomenul violenței digitale sau cibernetice asupra femeilor și fetelor în România a cunoscut o evoluție și o amploare sporite în ultimii ani. Consider că ele reflectă tendințele globale susținute de expunerea noastră crescândă la mediul online, fie că vorbim de rețelele sociale, de serviciile de mesagerie instantanee, de platformele de conținut sau chiar de forumurile de pe piețele virtuale. Această expunere a fost susținută de digitalizarea rapidă din timpul pandemiei COVID-19, care, pe fondul izolării, a transferat o mare parte a interacțiunilor umane în spațiul virtual. Chiar dacă știm că datele statistice integrate ridică încă dificultăți, studiile, și mă refer aici la sondajul  Flash Eurobarometer privind „Protecția copiilor împotriva abuzului sexual online”, de exemplu, indică faptul că majoritatea europenilor (73 %) consideră că abuzul sexual online asupra copiilor este o problemă răspândită sau foarte răspândită. De asemenea, 92 % dintre aceștia admit că riscul la care sunt expuși copiii în mediul online este din ce în ce mai mare și că deja instrumentele de tip control parental nu mai sunt eficiente singure în menținerea siguranței copiilor online. Fetele sunt vizate în mod disproporționat pe anumite platforme, cum ar fi, de exemplu, Facebook și Instagram.

• Care sunt principalele tipuri de abuz digital identificate în activitatea SOLWODI și în ce mod afectează acestea parcursul personal și profesional al victimelor?

Asociația SOLWODI  a fost înființată în România în anul 2009 și as putea spune că de atunci și până astăzi am observat o diversificare a formelor de abuz. Dacă în urmă cu 15 ani vorbeam de hărțuire și de colectarea și folosirea ilegală a datelor personale ca fiind cele mai întâlnite forme de violență digitală, de-a lungul anilor am putut observa o gamă din ce în ce mai largă de manifestări. Dintre acestea menționez mesajele online care instigă la ură pe criterii de gen și amenințările care vizează îndeosebi femeile și fetele, iar la evenimentul din 4 decembrie 2025 am ascultat mărturia unei femei care a suferit recent o astfel de formă de violență. În cazurile pe care le-am însoțit în ultimii ani am întâlnit din ce în ce mai multe situații în care femeile și fetele sunt amenințate și șantajate cu publicarea de informații și fotografii sau filmulețe intime fără consimțământ, cunoscute sub numele de shamesexting și revenge porn. Consecințele acestor acțiuni sunt extrem de grave, și se manifestă pe mai multe paliere, psihologic, emoțional, social și profesional, ajungându-se, în unele situații la tentative de suicid sau chiar suicid.  

• Ce intervenții, programe și servicii oferă SOLWODI pentru sprijinirea victimelor violenței digitale și care au fost rezultatele notabile ale acestora?

Asociația SOLWODI oferă victimelor violenței, inclusiv a violenței digitale, o gamă largă de intervenții, programe și servicii. Organizația noastră pune la dispoziția victimelor și a persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate și pericol de abuz și exploatare servicii gratuite de consiliere psihologică, socială și juridică. De asemenea, asociația are și un centru de recuperare pentru femei și copiii acestora. În ceea ce privește cazurile de violență digitală, SOLWODI asistă victimele în documentarea abuzurilor online, oferă îndrumări privind protecția digitală și sprijină demersurile legale în situații de șantaj, hărțuire sau distribuire neautorizată a materialelor intime, cu ajutorul echipei sale de specialiști. Aș putea spune că rezultatele obținute, deși din punct de vedere numeric sunt mici față de numărul mare existent de cazuri, ele sunt semnificative, atât în ceea ce privește asistența oferită victimelor violenței digitale, cât și creșterea nivelului de conștientizare asupra riscurilor din mediul online. Totuși, chiar dacă s-au făcut pași importanți, mai avem încă mult de lucru, deoarece formele de violență evoluează rapid, iar agresorii găsesc mereu metode noi de a exploata spațiul digital. De aceea, este esențială actualizarea constantă a intervențiilor și consolidarea cooperării între instituții, organizații și comunitate, acesta fiind unul dintre motivele întâlnirii noastre de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții – Academia Română, din 4 decembrie 2025. Am observat că atât în cazurile de violență digitală cât și în celelalte cazuri de violență asupra femeilor și fetelor, colaborarea interdisciplinară și intersectorială este esențială. În momentul în care specialiștii din domeniul social, psihologic, juridic și educațional lucrează alături de poliție și celelalte structuri de aplicare a legii, intervențiile devin mult mai rapide, mai eficiente și cu un impact real asupra vieților victimelor. Fiecare perspectivă aduce o lumină nouă în acest puzzle complex și putem oferi sprijin complet și adaptat fiecărei situații doar prin unirea forțelor tuturor actorilor implicați din momentul în care victima solicită ajutorul și, dacă vorbim de prevenire, înainte ca abuzul să aibă loc, prin ceea ce numim educație digitală adecvată. Această colaborare creează o rețea de siguranță și încredere, transmițând un mesaj coerent și puternic, acela că femeile și fetele nu sunt singure și că există o comunitate întreagă pregătită să le protejeze, să le asculte și să le susțină până când își recapătă drepturile încălcate și libertatea.

• Din perspectiva dumneavoastră, care sunt provocările majore în prevenirea și combaterea violenței digitale și ce modificări considerați necesare la nivel legislativ sau instituțional?

Menționez doar trei provocări care au reieșit din discuțiile purtate cu specialiștii în cadrul mesei rotunde mai sus menționate: lipsa de conștientizare și educație digitală; dificultatea colectării de probe și răspunsul lent, ineficient și uneori inexistent al platformelor. În ceea ce privește lipsa de conștientizare și educație digitală, multe persoane, inclusiv victime, autori și chiar practicieni ai legii, nu înțeleg pe deplin natura, gravitatea și consecințele violenței digitale pe termen lung, iar educația privind cetățenia digitală responsabilă și consimțământul online este încă precară și se face, de cele mai multe ori, doar atunci când un caz devine atât de răsunător și este suficient de mult mediatizat încât nu mai poate fi ignorat. De exemplu, un caz de șantaj asupra unei femei cu distribuirea de imagini intime a ajuns în atenția publicului media a relatat despre situație și autoritățile au intervenit. Însă, în realitate, există numeroase cazuri similare care rămân ascunse, victimele simțindu-se rușinate sau neștiind că pot primi sprijin și că legea le protejează. Aceasta evidențiază necesitatea unor mecanisme de prevenție și intervenție rapidă.

În ceea ce privește dificultatea colectării de probe și răspunsul lent, ineficient și uneori inexistent al platformelor, susținute de natura adesea anonimă și transfrontalieră a spațiului internetului, precum și ștergerea rapidă a dovezilor, a mesajelor sau a postărilor de către victimă, de multe ori din cauza rușinii sau a retragerii complete de pe orice rețea socială complică și îngreunează eforturile organelor de aplicare a legii în a colecta probe credibile și de a identifica autorii. Totodată, platformele media sunt lente în a răspunde solicitărilor de eliminare a conținutului abuziv și în a furniza date către autorități.

Pentru a aborda aceste provocări, sunt necesare modificări și măsuri la nivel legislativ, începând cu o definiție mai precisă și standardizată a diferitelor forme de violență digitală în Codul Penal, pentru a asigura o aplicare uniformă a legii. Deși violența cibernetică este inclusă în Legea violenței domestice (Legea 217/2003, modificată prin Legea 106/2020), o reglementare mai cuprinzătoare ar fi benefică, și aplicarea Ordinului de protecție și în aceste cazuri. De asemenea se impune adoptarea unor reglementări la nivel național, care să impună platformelor termene limită clare și obligatorii pentru eliminarea conținutului ilegal și abuziv, sub sancțiunea unor amenzi substanțiale, iar aceste amenzi să fi redirecționate și către ONG-urile care susțin victimele. O ultimă, poate chiar ambițioasă măsură ar fi stabilirea unor mecanisme care să faciliteze și să accelereze cooperarea transfrontalieră cu furnizorii de servicii online, pentru identificarea autorilor și păstrarea dovezilor digitale. De asemenea, măsura ar include asigurarea accesului victimelor la consiliere juridică și sprijin psihologic gratuit, decontat de stat, precum și crearea unor programe de formare pentru actorii implicați, referitoare la specificul violenței digitale și la abordarea centrată pe victimă (victim-centered approach).

• Ce mesaj ați dori să transmiteți femeilor și fetelor care se confruntă cu forme de violență digitală, dar ezită să solicite sprijin?

În primul rând să știe că nu sunt singure și că nu sunt vinovate de ceea ce li s-a întâmplat, și că forma de a abuz pe care au trăit-o, chiar dacă a fost în spațiul virtual este reală și este pedepsită de lege. Le reamintesc faptul că tăcerea protejează abuzatorul, nu pe ele, și că fiecare persoană trebuie să fie și să se simtă în siguranță atât în spațiul fizic, cât și în cel virtual.  Concret, documentați totul, faceți capturi de ecran (screenshot-uri) la mesaje, postări, profiluri și adrese URL și păstrați-le, pentru că acestea sunt dovezile de care veți avea nevoie. Folosiți funcțiile de raportare ale platformelor (Facebook, Instagram, TikTok etc.) pentru a semnala conținutul abuziv. Depuneți o plângere la cea mai apropiată secție de poliție și solicitați sprijinul de care aveți nevoie.