Romania Sociala logo
Menu

Viruși ideologici și revoluția diversitară

autor:   24 May 2021  

Ortodoxia diversității

Multiculturalismul  a venit pe lume în campusurile universitare americane prin anii 1960. În anii 1970, Canada adopta un model de gestiune numit multiculturalism, o politică instituită de Primul ministru Pierre-Eliot Trudeau. Modelul presupunea recunoașterea diversității din Canada, unde trăiesc peste 100 de comunități etnice și culturale diferite. S-a promovat atunci ideea de calendar de sărbători folclorice, subvenționate de stat. Treptat, multiculturalismul s-a instituționalizat în universitățile canadiene,  ca discurs asupra diversității.  Dar, în ultimele două decenii, diversitatea a devenit în SUA și apoi în Canada engleză, teren de ideologizare. Mai puțin în Quebec, provincie francofonă, atentă la identitatea ei de insulă francofonă într-un ocean anglofon.

Cum a evoluat și cum a deviat această ideologizare a diversității în America de Nord ? 

Plecînd de la modelul melting pot american și de la multiculturalismul canadian, s-a trecut la comunitarism și apoi la diferențialism, adică fiecare comunitate e fidelă cu stilul ei de viață.  Diferențialismul a derivat spre corectitudine politică, un soi de cenzura ideologică și lingvistică, o cosmetizarea a discursului despre diversitate, urmat de un militantism în favoarea discriminării pozitive a minorităților.  Ultimele în dată sunt două ideologii revendicative, taxate de forme isterice de victimizare și de militantism minoritar. Este vorba de Cancel culture și Cultura Woke. Aceste  două forme de ideologizare revendică o «revoluție rasialistă» contra supremației Albului.  

Trebuie spus că ortodoxia diversității este astăzi o dimensiune a ideologiilor numite «progresite». Și orbirea ideologică vine cu ideologizarea limbajului. Să observăm semantica deviaționistă : de la varietate la diversitate, de la diversitate la multiculturalism, de la multiculturalism la diferențialism și comunitarism. Apoi, discriminarea pozitivă a minorităților vine cu revendicarea de segregare negativă a majorități prin culpabilizarea ei. 

De fapt, cercetările sociologice recente constată modul în care noul progresism corelat cu mondializarea, incriminează sentimentul național, considerând multinaționalele ca entități suprastatale. Societatea occidentală în ansamblul ei este criticată ca fiind paternalistă, patriarhală, rasistă, sexistă, tradiționalistă, conservatoare și populistă. Ea trebuie discalificată de ideologiile minoritare. Majoritatea sociologică ar trebui să tacă în fața unei minorități revendicative. Istoria ar trebui rescrisă. Istoricii ar trebuie să devină marionetiștii Istoriei. Ne punem totuși întrebarea: când societatea diversitară devine o veritabilă obsesie ideologică, cum să unifici o nație ?  O nație este o comunitate națională, o comunitate istorică, un soi de contract, de angajament al unității naționale. Ori, pulverizarea națională, segmentarea societății în minorități este o deconstrucție a națiunii în bucăți, în fâșii ostile. O tentativă de denaționalizare.  

Supremă derivă a limbajului este  «Omul nou». Și cum arată Omul nou? Un individ fără identitate națională și culturală. Un individ consumator, spectator, pierdut în lumea virtuală, un singuratic fără repere. Un individ instabil, supus confuziei diferențialiste. Și care își schimbă apartenențele după modă. Individul este îndemnat să se alăture identităților oprimate și să-și găsească apartenența care îl victimizează ca sex, ca rasă, ca minoritate. Paradoxul este că apelul cere o identificare la o identitate victimizată mediatic, fără să fi suferit personal o discriminare. De ce? Pentru că obsesia minoritară este mereu în căutare de noi adepți. Și așa corpul social devine o sumă de entități cu interese diferite. O societate pulverizată și divizată.        

Cancel Culture și cultura Woke

Corectitudinea politică are astăzi ca avatar Cancel culture și Woke culture.

Cultura anulării  este  cultura denunțării. Termenul a apărut prin anii 2017 în SUA. Îl putem denunța pe Shakespeare: prea alb, prea anglosaxon. Beethoven a compus muzica victorioasă a Albului. Statuia lui Cristofor Columb trebuie dărâmată, ea amintește colonizarea Americii. Trebuie dărâmate statuile ce amintesc epoca colonizării.  Finalul poveștii Albă ca zăpada și cei șapte pitici (produsă de studiourile Disney) nu este corect : prințul o sărută pe prințesă în timp ce doarme și el nu i-a cerut consimțământul. În lumea spectacolului, un pitic trebui jucat de un actor pitic, un negru sau un arab trebuie jucat de un actor negru sau arab, și un transsexual trebuie jucat de un actor transsexual. Revoluția feministă și LGBTQI sunt integrate în Cultura anulării ca felii minoritare ale aceluiași pepene.

Din aceeași familie de derive identitare face parte și ceea ce se numește woke (a se trezi). Treziții se definesc ca fiind militanți contra discriminărilor și injustițiilor din spațiul public. Supraveghem și denunțăm. Facem liste de supraveghere. Acest activism antagonizează diferențele și devine isteric când trece de la moralizare la penalizarea celor care gândesc altfel. În SUA și în Canada, în ultima vreme unii profesori sunt etichetați ca fiind paternaliști, patriarhali, sexiști, rasiști, grossofobi. Ei sunt supravegheați. Ei sunt supuși autocenzurii. Uneori li se cer declarații de reparație (ne amintim  de mărturisirea publică de pe vremea stalinismului), pentru a nu risca defăimarea și postul din universitate. Universitatea ca instituție este astfel amenințată în statutul ei de instituție critică.

A detricota limbajul

Cum să interpretăm aceste noi practici sociale? Paradoxul suprem este evident : Cum e posibil ca națiunile, care și-au promis să pună capăt rasismului, să fie chemate să adere la o concepție rasială a umanității și a raporturilor sociale?  Cum e posibil ca această operație de ideologizare să fie numită  «Progres»? Reinventăm rasa printr-o revoluție rasialistă ?

Am dori să facem aici apel la câteva comentarii ale eseistului quebechez Mathieu Bock-Côté. El  încearcă să explice inexplicabilul. Este vorba, spune el, de o exacerbare fanatică a identității de rasă. Valul a pornit în SUA, în primăvara lui 2020, odată cu protestele legate de episodul morții lui George Floyd într-o ambuscadă polițistă. Aceste proteste au virat într-un soi de război civil în unele state americane și apoi în proces planetar în Occident. Albul, polițistul alb care omoară un negru!  Iată dovada supremației Albului. Iată dovada rasismului sistemic.

Este valorizată viziunea unei lumi care se împarte în albi și rasizați; o ideologie regresivă după ani și ani de luptă contra ideologiei raselor. Acum suntem în ideologia de dezalbire, în ideologia de decoloninizare. Albii sunt desemnați ca noii dușman. Ei ar trebui să se înscrie în acest curent al denunțării «privilegiului alb».  Nu e destul să fii anti-rasist. Trebuie să recunoști public că există un rasism sistemic. Dacă taci, ești vinovat. Trebuie să devii militant pentru discriminarea pozitivă a afro-americanilor și să consideri legitimă discriminarea negativă a albului.

Nu suntem departe de tentația totalitară descrisă atât de bine de Orwell. În SUA, suntem în fantasmul revoluției rasialiste. S-a trecut de la diversitate la fidelitate comunitară și apoi la acuzarea și culpabilizarea majorității albe. Sigur, istoria sclavilor negri de pe plantațiile din SUA face parte din datoria memorială a acestei țări. Dar de aici la reducerea civilizației occidentale la supremația albului, este o derivă totalitară.

Ca să termin pe o notă comică.

Anti-rasiștii sunt pe cale să devină rasiști și să practice o veritabilă  «gândire orweliană». Cred că Tocqueville ar fi tentat să evoce o formă de despotism dulce. O interpretare psihanalitică ar putea evoca o exacerbare a păcatului și culpabilității creștine, ca strategie emoțională de marketing politic.

Importate în parte și în unele țări europene, Cancel culture și Woke culture au devenit forme ostentative ale americanizării problemelor sociale. Un fel de marketing minoritar. Este ca și cum Suedia, Norvegia și Danemarca ar trebui să prezinte scuze altor popoare din Europa pentru invaziile Vikingilor din secolul 9 și 10. Reparațiile cerute ar putea fi, la nevoie, niște bonuri de cumpărături la Ikea. Dar dacă Ikea nu va pune în pachete instrucțiunile de asamblare?   



Facebook

Decretul nr. 770/1966 și politicile demografice în România comunistă. Perspective asupra controlului social și biopolitic

Miercuri, 14 octombrie 2026, Institutul de Cercetare a Calității Vieții și Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului ale Academiei Române au organizat Conferința științifică dedicată Decretului nr. 770/1966 și politicilor demografice din România comunistă care a reunit cercetători științifici din domeniul istoriei, sociologiei și demografiei, într-un demers interdisciplinar menit să analizeze implicațiile ...

Ce trebuie să facem pentru a ajunge în RAI ?

Deschid cu mare interes laptopul. S-a anunțat viitorul posibil Prim Ministru al țării. Cred că va vorbi o jumătate de oră. Ce va face pentru următorii 2 ani. O figură bună. Vorbește bine. Să vedem ce zice. Ne-a spus că a petrecut ultimii 4-5 ani pentru intrarea României în OECD (an international ...

Interviu cu Nicoleta Mereș-Cojocaru, câștigătoarea premiului internațional Hans-Uwe Otto

În cadrul evenimentului științific The International Social Work & Society Academy (TISSA), Varșovia în perioada 28 august-2 septembrie, 2026, doamna Nicoleta Mereș - Cojocaru a primit Premiul „Hans-Uwe Otto” pentru lucrarea „Structural Neglect in Elderly Care: A Comparative Analysis of Public and Private Home Care Social Services in Romania”. Cu o ...

Un posibil răspuns la întrebarea „cum  poate fi onorată deschiderea anului universitar”?

Expoziția de sociologie vizuală, a noua în istoricul ei, realizată de studenții anului I ai Facultății de Sociologie și  Comunicare din cadrul Universității „Transilvania” din Brașov cuprinde texte și fotografii cu cei care au răspuns în interviurile solicitate, în cadrul unei activități de seminar înfăptuite în anul I, semestru I, ...

Recenzie: Dumitru Otovescu și Cristina Otovescu (coord.), Sociologia contemporană. Domenii de studiu și concepte reprezentative, vol. I–II, Craiova, Editura Beladi, 2025, p. 1152

Sergiu-Lucian Raiu Lector univ. dr. Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava Facultatea de Istorie, Geografie și Științe Sociale Universitarul Dumitru Otovescu, după cum ne-a obișnuit, printr-un demers de anvergură, de această dată împreună cu fiica domniei sale, Cristina Otovescu oferă sociologiei românești din nou o amplă lucrare de sinteză: Sociologia contemporană. Domenii de studiu ...

Ziua Vârstnicului la Institutul de Cercetare a Calității Vieții

Pe data de 1 octombrie 2026, Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) al Academiei Române a organizat evenimentul „Ziua Vârstnicului. Împreună pentru o îmbătrânire activă și demnă”, cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice. Desfășurată la Casa Academiei din București, în format hibrid, manifestarea a reunit cercetători, reprezentanți ai ...

Conferința științifică „Decretul nr. 770/1966 și politicile demografice în Româniacomunistă. Perspective asupra controlului social și biopolitic”

Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST), în parteneriat cu Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV), organizează, miercuri, 14 octombrie 2026, conferința științifică internațională „Decretul nr. 770/1966 și politicile demografice în România comunistă. Perspective asupra controlului social și biopolitic” (Decree No. 770/1966 and Demographic Policies in Communist Romania. Perspectives on ...

O decizie care deschide o nouă istorie în cercetarea științifică în România

Adunarea Generală a Academiei Române a discutat, în sesiunea din 17 septembrie 2026, principiile care trebuie să stea la baza evaluării cercetătorilor, a institutelor și a proiectelor de cercetare. Biroul Prezidiului al Academiei Române, pe această bază, a formulat un document care conține o concepție care trebuie să orienteze activitatea institutelor ...