Romania Sociala logo
Menu

Viruși ideologici și revoluția diversitară

autor:   24 May 2021  

Ortodoxia diversității

Multiculturalismul  a venit pe lume în campusurile universitare americane prin anii 1960. În anii 1970, Canada adopta un model de gestiune numit multiculturalism, o politică instituită de Primul ministru Pierre-Eliot Trudeau. Modelul presupunea recunoașterea diversității din Canada, unde trăiesc peste 100 de comunități etnice și culturale diferite. S-a promovat atunci ideea de calendar de sărbători folclorice, subvenționate de stat. Treptat, multiculturalismul s-a instituționalizat în universitățile canadiene,  ca discurs asupra diversității.  Dar, în ultimele două decenii, diversitatea a devenit în SUA și apoi în Canada engleză, teren de ideologizare. Mai puțin în Quebec, provincie francofonă, atentă la identitatea ei de insulă francofonă într-un ocean anglofon.

Cum a evoluat și cum a deviat această ideologizare a diversității în America de Nord ? 

Plecînd de la modelul melting pot american și de la multiculturalismul canadian, s-a trecut la comunitarism și apoi la diferențialism, adică fiecare comunitate e fidelă cu stilul ei de viață.  Diferențialismul a derivat spre corectitudine politică, un soi de cenzura ideologică și lingvistică, o cosmetizarea a discursului despre diversitate, urmat de un militantism în favoarea discriminării pozitive a minorităților.  Ultimele în dată sunt două ideologii revendicative, taxate de forme isterice de victimizare și de militantism minoritar. Este vorba de Cancel culture și Cultura Woke. Aceste  două forme de ideologizare revendică o «revoluție rasialistă» contra supremației Albului.  

Trebuie spus că ortodoxia diversității este astăzi o dimensiune a ideologiilor numite «progresite». Și orbirea ideologică vine cu ideologizarea limbajului. Să observăm semantica deviaționistă : de la varietate la diversitate, de la diversitate la multiculturalism, de la multiculturalism la diferențialism și comunitarism. Apoi, discriminarea pozitivă a minorităților vine cu revendicarea de segregare negativă a majorități prin culpabilizarea ei. 

De fapt, cercetările sociologice recente constată modul în care noul progresism corelat cu mondializarea, incriminează sentimentul național, considerând multinaționalele ca entități suprastatale. Societatea occidentală în ansamblul ei este criticată ca fiind paternalistă, patriarhală, rasistă, sexistă, tradiționalistă, conservatoare și populistă. Ea trebuie discalificată de ideologiile minoritare. Majoritatea sociologică ar trebui să tacă în fața unei minorități revendicative. Istoria ar trebui rescrisă. Istoricii ar trebuie să devină marionetiștii Istoriei. Ne punem totuși întrebarea: când societatea diversitară devine o veritabilă obsesie ideologică, cum să unifici o nație ?  O nație este o comunitate națională, o comunitate istorică, un soi de contract, de angajament al unității naționale. Ori, pulverizarea națională, segmentarea societății în minorități este o deconstrucție a națiunii în bucăți, în fâșii ostile. O tentativă de denaționalizare.  

Supremă derivă a limbajului este  «Omul nou». Și cum arată Omul nou? Un individ fără identitate națională și culturală. Un individ consumator, spectator, pierdut în lumea virtuală, un singuratic fără repere. Un individ instabil, supus confuziei diferențialiste. Și care își schimbă apartenențele după modă. Individul este îndemnat să se alăture identităților oprimate și să-și găsească apartenența care îl victimizează ca sex, ca rasă, ca minoritate. Paradoxul este că apelul cere o identificare la o identitate victimizată mediatic, fără să fi suferit personal o discriminare. De ce? Pentru că obsesia minoritară este mereu în căutare de noi adepți. Și așa corpul social devine o sumă de entități cu interese diferite. O societate pulverizată și divizată.        

Cancel Culture și cultura Woke

Corectitudinea politică are astăzi ca avatar Cancel culture și Woke culture.

Cultura anulării  este  cultura denunțării. Termenul a apărut prin anii 2017 în SUA. Îl putem denunța pe Shakespeare: prea alb, prea anglosaxon. Beethoven a compus muzica victorioasă a Albului. Statuia lui Cristofor Columb trebuie dărâmată, ea amintește colonizarea Americii. Trebuie dărâmate statuile ce amintesc epoca colonizării.  Finalul poveștii Albă ca zăpada și cei șapte pitici (produsă de studiourile Disney) nu este corect : prințul o sărută pe prințesă în timp ce doarme și el nu i-a cerut consimțământul. În lumea spectacolului, un pitic trebui jucat de un actor pitic, un negru sau un arab trebuie jucat de un actor negru sau arab, și un transsexual trebuie jucat de un actor transsexual. Revoluția feministă și LGBTQI sunt integrate în Cultura anulării ca felii minoritare ale aceluiași pepene.

Din aceeași familie de derive identitare face parte și ceea ce se numește woke (a se trezi). Treziții se definesc ca fiind militanți contra discriminărilor și injustițiilor din spațiul public. Supraveghem și denunțăm. Facem liste de supraveghere. Acest activism antagonizează diferențele și devine isteric când trece de la moralizare la penalizarea celor care gândesc altfel. În SUA și în Canada, în ultima vreme unii profesori sunt etichetați ca fiind paternaliști, patriarhali, sexiști, rasiști, grossofobi. Ei sunt supravegheați. Ei sunt supuși autocenzurii. Uneori li se cer declarații de reparație (ne amintim  de mărturisirea publică de pe vremea stalinismului), pentru a nu risca defăimarea și postul din universitate. Universitatea ca instituție este astfel amenințată în statutul ei de instituție critică.

A detricota limbajul

Cum să interpretăm aceste noi practici sociale? Paradoxul suprem este evident : Cum e posibil ca națiunile, care și-au promis să pună capăt rasismului, să fie chemate să adere la o concepție rasială a umanității și a raporturilor sociale?  Cum e posibil ca această operație de ideologizare să fie numită  «Progres»? Reinventăm rasa printr-o revoluție rasialistă ?

Am dori să facem aici apel la câteva comentarii ale eseistului quebechez Mathieu Bock-Côté. El  încearcă să explice inexplicabilul. Este vorba, spune el, de o exacerbare fanatică a identității de rasă. Valul a pornit în SUA, în primăvara lui 2020, odată cu protestele legate de episodul morții lui George Floyd într-o ambuscadă polițistă. Aceste proteste au virat într-un soi de război civil în unele state americane și apoi în proces planetar în Occident. Albul, polițistul alb care omoară un negru!  Iată dovada supremației Albului. Iată dovada rasismului sistemic.

Este valorizată viziunea unei lumi care se împarte în albi și rasizați; o ideologie regresivă după ani și ani de luptă contra ideologiei raselor. Acum suntem în ideologia de dezalbire, în ideologia de decoloninizare. Albii sunt desemnați ca noii dușman. Ei ar trebui să se înscrie în acest curent al denunțării «privilegiului alb».  Nu e destul să fii anti-rasist. Trebuie să recunoști public că există un rasism sistemic. Dacă taci, ești vinovat. Trebuie să devii militant pentru discriminarea pozitivă a afro-americanilor și să consideri legitimă discriminarea negativă a albului.

Nu suntem departe de tentația totalitară descrisă atât de bine de Orwell. În SUA, suntem în fantasmul revoluției rasialiste. S-a trecut de la diversitate la fidelitate comunitară și apoi la acuzarea și culpabilizarea majorității albe. Sigur, istoria sclavilor negri de pe plantațiile din SUA face parte din datoria memorială a acestei țări. Dar de aici la reducerea civilizației occidentale la supremația albului, este o derivă totalitară.

Ca să termin pe o notă comică.

Anti-rasiștii sunt pe cale să devină rasiști și să practice o veritabilă  «gândire orweliană». Cred că Tocqueville ar fi tentat să evoce o formă de despotism dulce. O interpretare psihanalitică ar putea evoca o exacerbare a păcatului și culpabilității creștine, ca strategie emoțională de marketing politic.

Importate în parte și în unele țări europene, Cancel culture și Woke culture au devenit forme ostentative ale americanizării problemelor sociale. Un fel de marketing minoritar. Este ca și cum Suedia, Norvegia și Danemarca ar trebui să prezinte scuze altor popoare din Europa pentru invaziile Vikingilor din secolul 9 și 10. Reparațiile cerute ar putea fi, la nevoie, niște bonuri de cumpărături la Ikea. Dar dacă Ikea nu va pune în pachete instrucțiunile de asamblare?   



Facebook

De la taxi la Uber. O mărturie personală

Ceea ce numim cunoaștere sociologică implică adesea premize teoretice, care se vor validate. Sau teme de cercetare impuse pe hârtie. Și dacă am inversa demersul? Este fascinant să pleci într-o plimbare pe stradă și să descoperi o tematică sociologică la care nici nu te-ai gândit. În fața căreia nu ai ...

Trans-știința

Se pare că realitatea pe care nu numai că o percepem astăzi, dar chiar o creăm în măsură semnificativă, a devenit mai complexă decât orientările științifice dominante. Ceea ce numim astăzi cunoaștere științifică pare să nu ne mai ajute în înțelegerea complexității, atât a realității obiective, cât și a subiectivității. ...

Sociologii români și problematica romilor[1]

Discuția declanșată de Institutul de istorie m-a pus pe gânduri. Rezultatul este un eseu mai larg decât mă așteptam. Dezrobirea. Institutul de istorie al Academiei a prezentat 5 comunicări despre una dintre schimbările sociale importante ale istoriei României: abandonare ”robiei”. Un proces social-politic și cultural extrem de important care a avut ...

Interviu cu Emanuel Copilaș – “Integrarea României în sfera de influență sovietică (1944-1947) perspective internaționale și locale”

Felicitări pentru publicarea volumului! Vă rugăm să ne spuneți care au fost premizele publicării acestui volum? Inițiativa volumului s-a conturat pornind de la un capitol de carte, publicat în cadrul volumului colectiv intitulat Panorama comunismului în România. Volumul, coordonat de către scriitoarea Liliana Corobca, a apărut la editura Polirom în ...

Elevarea spirituală

În general, se crede că omul are trei nevoi elementare, fără de care nu are nici o șansă de supraviețuire: hrană, adăpost și îmbrăcăminte. Desfășurarea vieții umane, ne dezvăluie că niciuna dintre ele nu se satisface, adecvat naturii sale, prin oferta directă a mediului său natural de viață. În condiția ...

Manifestare științifică organizată de Agenția Națională pentru Romi „Dezrobirea romilor şi semnificaţia sa pentru minoritatea romă şi societatea românească”

În data de 20.02.2024, a fost organizat evenimentul „Dezrobirea romilor şi semnificaţia sa pentru minoritatea romă şi societatea românească”, Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române. Manifestarea științifică a fost organizată de Agenția Națională pentru Romi, sub egida Academiei Române și a fost ocazionată de Ziua Dezrobicrii Romilor din ...

Interviu cu Emanuel Copilaș – “Educaţie pentru societate : in memoriam Robert Reisz”

Silviu Rogobete și Emanuel Copilaș (coordonatori) (2023) Educaţie pentru societate : in memoriam Robert Reisz, Editura Universității de Vest, Timișoara Felicitări pentru publicarea volumului! Pentru început vă rugăm să ne spuneți câteva cuvinte despre personalitatea științifică a Profesorului Robert Reisz! Robert Reisz a fost, în primul rând, o persoană curioasă, înțelegătoare ...

NOUA LEGE A PENSIEI: un moment al SPERNȚELOR sau al ADEVĂRULUI?

Ieri, la Realitatea a fost o nouă discuție pe tema pensiilor. De 3 ani, aproape zilnic, sunt discuții pe metodologia calcului pensiilor. Concluzia discuțiilor din ultimii ani de dezbatere a fost că pensiile sunt foarte scăzute și, desigur, e necesar o creștere a lor. În plus, sistemul este plin de ...