Al parulea raport[1] din seria care a început în aprilie 2012 asupra nivelului de fericire în lume a fost lansat anul acesta de ziua internațională a fericirii, 20 martie (dată stabilită de Adunarea Generală a ONU în luna iunie a anului 2012). Analiza se bazează pe răspunsurile obținute în 2013, 2014 și 2015 de la aproximativ câte 3000 de persoane în 157 de țări cu privire la evaluările vieților lor. Mai exact, nivelul de fericire este măsurat printr-o variabilă cu o scală de la 0 la 10, unde 0 înseamnă că indivizii evaluează propria viață ca fiind cea mai rea viață posibilă, iar 10 indică cea mai bună viață posibilă. Textul de față prezintă o sinteză a celor relevate de raport și folosește aceeași terminologie pentru simplificare, însă alegerea conceptului de fericire în cadrul raportului pentru indicatorul menționat este criticată prin apel la modul de măsurare și la distincțiile între conceptele de satisfacție cu viața, stare de bine subiectivă și fericire [2]. Opțiunea oferită de raport este de a folosi „evaluările asupra vieții” (life evaluations) ca măsură a „nivelului de fericire” (level of happiness) sau a „bunăstării subiective” (subjective well-being), autorii punându-le pe ultimele două sub semnul egalului
Raportul discută diferențele nivelului de fericire la nivel de indivizi, țări și regiuni, față de o medie de 5,35 la nivel de națiuni. Acesta este corelat cu șase variabile legate de componente economice, de sănătate, de viață politică și socială: PIB-ul pe cap de locuitor, speranța de viață sănătoasă, sprijin social, încredere, libertatea percepută de a lua decizii și nivelul de generozitate. Studiul pune accentul pe inegalitățile cu privire la nivelul de fericire, datele relevând faptul că acestea au crescut.
Cu un scor de 5,554, Europa Centrală și de Est se regăsește a patra în lista celor 10 regiuni identificate de autori (America de Nord, Australia și Noua Zeelandă 7,125; America Latină și Caraibe 6,578; Europa de Vest 6,575; Comunitatea Statelor Independente 5,502; Asia de Sud-Est 5,363; Asia de Est 5,288; Orientul Mijlociu și Africa de Nord 4,999; Asia de Sud 4,589; Africa Sub-Sahariană 4,370). Între cele 157 țări incluse în studiu, România se situează aproape de medie, ușor peste, pe locul 71 cu un scor de 5,528. În vreme ce Moldova și Polonia au scoruri mai ridicate, Ungaria, Ucraina și Bulgaria au un nivel de fericire sub cel al României (Tabel 1). La nivelul regiunii din care face parte, România este de asemenea foarte aproape de medie.
Tabel 1
| Poziție | Țară | Scor |
| 55. | Moldova | 5,897 |
| 57. | Polonia | 5,835 |
| 71. | România | 5,528 |
| 91. | Ungaria | 5,145 |
| 123. | Ucraina | 4,324 |
| 129. | Bulgaria | 4,217 |
Cu privire la evoluția nivelului de fericire între 2005-2007 și 2013-2015, cu excepția Ucrainei, țările de mai sus au cunoscut o creștere semnificativă, România fiind de această dată a 36-a țară în listă (Tabel 2).
Tabel 2
| Poziție | Țară | Scor |
| 4. | Moldova | 0,959 |
| 31. | Bulgaria | 0,373 |
| 36. | România | 0,310 |
| 58. | Polonia | 0,098 |
| 62. | Ungaria | 0,070 |
| 117. | Ucraina | -0,701 |
Astfel, deși departe de a fi una dintre țările cu un nivel ridicat al evaluărilor pe care le fac indivizii cu privire la propriile vieți, România este aproape de medie atât la nivel global, cât și la nivelul regiunii din care face parte, cu o tendință de îmbunătățire a acestora.
[1] Helliwell, J., Layard, R. și Sachs, J. (eds.) 2016. World Happiness Report 2016 Update (Vol. 1).
[2] Pentru discuții asupra acestora: Chelcea, S. „România nefericită” – un titlu de presă nefericit. România Socială, 22 aprilie 2016; Zamfir, C. Sunt românii fericiți sau nefericiți? Un exercițiu de analiză statistică. România Socială, 28 aprilie 2016.
