Copilăria mea era plină cu Zâna cea bună, prințesa blondă, frumoasă și tânără. Dar era și  Baba Cloanța. Zâna era undeva în ceruri, în altă lume. Rareori mai venea să ne ajute. Doar pentru copii, dar nu și pentru oamenii mari. În lumea reală, în pădurea în care trăim, ești pândit de Baba Cloanța. De mult nu mai sunt copil. Unde sunt zânele ? Mă tulbură un gând: nu cumva când fac un pas și vin în pădurea noastră de toate zilele, trăsăturile frumoase ale Zânei se urâțesc și Zâna devine Baba Cloanța? S-ar putea chiar să nu existe ființe diferite, ci una singură cu două fețe: uneori Zână, alteori Baba Cloanța. 

Sunt matur și nu mai cred în zâne, ci în idei. Idei frumoase, când stau departe. De câte ori vin în viața cotidiană, și ele își pierd farmecul. 

Lumea actuală e dominată de o nouă Zână: mondializarea. Nu crezi în această Zână? Nu crezi pentru că ești un înapoiat din vechea lume. Noua lume, mondială, e plină de lucruri noi, tot mai tentante. Mondializarea este un proces inevitabil și benefic. Circulația se accelerează. Bunurile circulă tot mai liber. O lume mondială tot mai liberă. O nouă democrație.

Lumea actuală nu este așa cum o descrie Zâna modernă: o lume în curs de omogenizare, tot mai egală și democrată, fără divizări; o lume a competiției bazată pe competență, nu pe putere. Lumea actuală este o lume divizată. China, dintr-o țară subdezvoltată, a devenit o forță puternică și mulți chiar cred că va deveni într-un viitor apropiat forța dominantă a lumii. Dar altă structură social-economică, altă ideologie. Rusia socialistă a fost învinsă și s-a aliniat la lumea capitalistă. Dar Occidentul tot nu o primește și, deși nu mai este o putere ideologic opusă, este pusă la zid ca un „dușman” potențial. Credeam că după dispariția sistemului socialist, NATO nu mai are rațiunea de a exista: e împotriva altor țări tot capitaliste ? Vechea „lume a treia” este o sursă de îngrijorare în creștere. Războiul există încă în lume. Și teama de război este la tot pasul. Mondializare înseamnă în primul rând dispariția diviziunilor militare și, mult mai târziu, a granițelor. Marea putere mondială, SUA, începe să se teamă tot mai mult de o lume mondializată în care pare să piardă controlul și dă semne de închidere defensivă. 

Eu cred că ideea mondializării pare a fi venit prea devreme. Ea poate fi suspectată a fi mai degrabă o expresie ideologică a celor puternici care vor să controleze lumea. 

Mondializarea nu poate să fie instaurată într-o lume fundamental inegală și, în forma în care există acum, chiar mondializarea generează inegalitate. Inegalitatea dintre țări este în creștere. Sunt grupuri economice mondiale care devin tot mai puternice, în detrimentul țărilor care devin tot mai slabe. Bunurile circulă tot mai liber, dar profiturile nu se distribuie democratic, ci migrează spre centrele de putere economică, accentuând inegalitățile. Și, paradoxal, țările puternice interesate declarativ în mondializare, în fapt își păzesc granițele de invazia lumii sărace. Complementar, mondialismului promovează marginalizarea interesului național, considerat adesea ca ceva negativ: naționalism retrograd. 

Ideologia mondializării ascunde de fapt acceptarea politică și morală a inegalității internaționale. 

O lume mondializată va fi doar după ce va deveni structural egală și sursele războaielor vor fi istorie. 

Asistăm la un reviriment politic și moral al intereselor de țară, al intereselor naționale. Într-o lume inegală, rolul națiunilor este de a promova interesele comunităților, fiind un mecanism al asigurării bunăstării colective. Interesul național mobilizează eforturile motivate nu numai economic, dar și social și moral pentru promovarea bunăstării colective. În faza actuală a istoriei, lumea este în primul rând o lume a națiunilor și mai puțin o lume mondializată.